Joi şi vineri (17-18.03. 2011) jurnaliştii din regiunea de nord-vest a României s-au întâlnit la Cluj într-un traininig organizat de ADR Nord-Vest. Trainerii Ovidiu Nahoi şi Liviu Voinea au abordat multe subiecte interesante atât în ceea ce priveşte viitorul presei locale cât şi criza economică mondială şi efectele ei pe termen lung. Au participat 24 de jurnalişti din 6 judeţe printre care şi trei din judeţul Bihor (Teodora Drimbău – Împreună Business, Cristian Manciu – Informaţia de Vest şi Ichim Vasilică – Oradea Press.
Accesul jurnaliştilor s-a făcut pe baza CV-ului şi a unui portofoliu de materiale de presă pe tematici europene, publicate în perioada 2009-2011.
Trainingul a avut ca obiectiv instruirea a 24 de jurnalişti din cele 6 judeţe ale Regiunii Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj), în legătură cu o prioritate de comunicare la nivel european: „Creşterea economică a Europei”.
.
Despre viitorul presei în viziunea lui Ovidiu Nahoi
.
Unul dintre trainerii care au vorbit la Cluj cu jurnaliştii a fost Ovidiu Nahoi, redactor şef adjunct la „Adevărul” şi redactor şef la „Buletin de Europa”. Temele abordate au fost variate, de la „Presa europeană în tranziţie” la „Este bloggingul presă?” şi de la „Soarta ziarului pe hartie” la „Omul instituţie media”. În ceea ce priveşte tranziţia din presa europeană Ovidiu Nahoi a explicat:
„Cred că este vorba aici de o tranziţie continuă. Unde mergem exact nu ştim dar vedem că presa se transformă încontinuu în funcţie de noile tehnologii şi mijloace media care apar pe piaţă. Cel mai mult pare a se schimba viteza. De la ştirile de ieri în ziarul de azi la ştirile „instant” nu a fost decât un pas. Schimbarea vitezei a schimbat modul noastru de a face presă, nu prea mai există exclusivităţi sau prioretizarea informaţiei.
Necesitatea de a face audienţă on-line ne-a făcut să găsim nişte cuvinte cheie şi nişte reţete prin care să le folosim pentru a fi mai „prietenoase” cu motoarele de căutare. Au apărut astfel tag-urile (de la sex la Băsescu şi de la moarte la Becali) care măresc numărul de click-uri iar cum numărul de click-uri aduce reclama, nimeni nu îşi permite să ignore aceste „reţete”.
Se pune atunci întrebarea: „în ce măsură mai contează conţinutul unei ştiri în acest context?”. Eu personal cred că în presă există lucruri care nu se vor schimba niciodată. O poveste bună, tratată corect şi profesional va fi mereu citită”
a susţinut Ovidiu Nahoi care, în ceea ce priveşte bloggingul, a declarat:
„La fel cum în urmă cu câţiva ani se spunea că apariţia televizorului va omorî cinematograful se spune că şi apariţia bloggingului va omorî presa. Eu nu cred că jurnalismul profesionist va fi doborât de fenomenul de „blogging” sau de „civic media”. Nu cred că blogerul se va duce în zone de conflict sau va merge să vorbească cu oamenii pe stradă.
Influenţa bloggerilor va fi însă din ce în ce mai mare. Există deja câteva exemple clare. Jurnalişti de la posturi importante media au devenit un fel de oameni instituţiei. Nu te mai duci să citeşti opiniile avizate ale unor jurnalişti independenţi ci opinia bloggerului care se potriveşte cu a ta.
Sunt deja câteva nume care încep să atragă mai mulţi cititori decât publicaţiile de renume la care lucrează: Thomas Loren Friedman de la The New York Times, Jean Quatremer de la Libération sau Fareed Zakaria de la CNN”.
În ceea ce priveşte presa scrisă, redactorul şef de la „Buletin de Europa” consideră că se va schimba foarte mult dar că nu va dispărea:
„Cred că şi ziarele vor continua să trăiască dar nu vor mai avea tirajele de altă dată. Vor deveni mai analitice pentru că dacă vor continua să apară cu ştirile de ieri în ziarul de azi vor dispărea cu siguranţă. Într-o lume în care fiecare consumator de informaţii va putea posta în mediul on-line orice de oriunde se va simţi nevoia unor explicaţii, a unor ghidaje, a unor criterii după care să selectezi informaţiile credibile de celelalte.
Instrumentele, ghidajele şi analizele vor fi date de presa scrisă, în măsura în care aceasta se va adapta. Pe de altă parte, bombardarea continuă cu informaţii nu va fi deloc benefică oamenilor de rând. Efectul informaţiei este mult mai puternic, mai clar, mai dur.
În 1970 nimeni nu ar fi putut vedea atât de repede şi atât de detaliat efectele unui cutremur ca cel din Japonia. Ata îi va face pe oameni să creadă că niciodată nu au existat atât de multe lucruri negative în lume şi îi vor duce spre tot feleâul de teorii ale conspiraţiai şi ale sfârşitului lumii”.
.
Liviu Voinea: „Singura instituţie care luptă cu succes cu inflaţia în România este Institutul de Statistică”
.
Economistul Liviu Voinea, profesor SNSPA şi ASE, director executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA) şi preşedinte al Academiei Europene de International Business pentru 2011 a vorbit, la Cluj, despre macroeconomie şi despre problemele reale cu care se confruntă România pe acest palier.
„Intrarea României în UE a adus cu sine mai multe probleme explicate foarte bine de teoriile economiştilor occidentali deşi, în multe situaţii, economia românească s-a comportat total diferit de previziunile făcute de economişti.
Una dintre aceste probleme a fost boala olandeză (Dutch disease) care a adus cu sine o mulţime de probleme în România. (În Olanda s-a descoperit, într-o anumită perioadă, petrol. Se estima chiar că Olanda va deveni un fel de Arabia Saudită a Occidentului. Investitorii şi firmele s-au mutat repede în Olanda atrase de ideea de câştig. S-au cumpărat terenuri, s-au făcut investiţii, s-a adus capital. S-a descoperit apoi că rezervele de petrol erau nesemnificative şi, brusc, lucrurile s-au schimbat. Cam în aceeaşi situaţie a fost şi România atunci când a intrat în UE.)
O altă problemă a constituit-o efectul Balassa–Samuelson conform căruia procesul de convergenţă al unei economii dezvoltate spre una nedezvoltată este inflaţionist. Din păcate, din raţiuni politice. România nu a luat măsuri serioase împotriva inflaţiei şi a deficitului de cont curent iar efectul a fost o criză profundă şi ciclică datorată acestui lucru. Glumind puţin, am putea spune că singura instituţie care luptă cu succes cu inflaţia în România este Institutul de Statistică.
În ceea ce priveşte criza trebuie precizat că de fapt România se confruntă cu două crize. Una locală, specifică unor anumite tipuri de economii şi cea globală. Criza locală este una de deficit curent care, indiferent de apariţia sau lipsa crizei globale, oricum ar fi apărut şi peste câţiva ani ar putea să reapară. Criza globală nu a făcut decât să o declanşeze, dar şi în lipsa ei, această criză de deficit tot s-ar fi declanşat.
Tocmai de aceea, încercările economiştilor din România de a aplica tratamentele care s-au aplicat în Occident nu au fost încununate de succes. Principala problemă a economiei româneşti, cea din care izvorăsc toate celelalte, este lipsa populaţiei ocupate. În România sunt prea puţini oameni care muncesc iar guvernele care s-au succedat la conducerea ţării nu au făcut politici care să încurajeze oamenii să muncească.
Salariul minim, spre exemplu, este cu puţin mai mare decât ajutorul de şomaj şi atunci oamenii preferă să trăiască din şomaj decât să muncească. Dacă, spre exemplu, şomajul ar scădea la jumătate iar salariul minim ar creşte cu câteva procente oamenii ar prefera să se angajeze decât să stea acasă pe şomaj, dar o astfel de măsură ar fi şi nepopulară şi greu de aplicat”
a explicat Radu Voinea care susţine că România trebuie să se reorienteze şi la capitolul competitivitate:
„Faptul că România are o mână de muncă ieftină şi că investitorii pot să obţină, din această cauză, profituri importante a început să se schimbe. Nu vom puztea niciodată concura cu India sau cu Bangladesh la capitolul productivitate eficientă pentru că acolo un localnic plătit cu 50 de euro se consideră un privilegiat al sorţii.
Este bună şi competitivitatea de acest gen de care încă ne mai putem bucura dar trebuie să o completăm cu inovare sau cu alte moduri de competitivitate”
a explicat Voinea.
Galerie foto de la trainingul de la Cluj puteţi viziona, cu un singur click, AICI.
Cu o oarecare legătură cu subiectul abordat, nu mă pot abţine să nu-ţi atrag atenţia asupra tag-urilor folosite. Sunt multe şi irelevante. Era mai folositor dacă foloseai maxim 7-8 tag-uri dar care să aibă căutare şi să fie relevante pentru articol.
Mi-a plăcut ideea lui Radu Voinea despre muncă şi salarii. Păcat că ideea dumnealui nu este aplicată de guvernul ţării.