De la începutul mandatului şi până în acest an Ilie Bolojan a făcut o mulţime de lucruri. Unele le vedem, înţelegem şi simţim ca fiind bune, altele urmează să ne convingă. În cea de-a doua categorie, cea a lucrurilor care s-ar putea dovedi a fi bune (sau nu) se înscriu cu brio „celebra” piramidă şi, cred eu, promenada de pe malul Crişului. Investiţia făcută de municipalitate în „piramidă” se poate dovedi a fi bună dacă, după câţiva ani, scopurile pentru care ea a fost ridicată vor fi atinse (dovedite cu statistici, evident). În ceea ce priveşte promenada lucrurile sunt puţin mai complicate.
Nimeni nu neagă că amenajarea malurilor Crişului pe porţiunea de Oradea era necesară, dar de la asta şi până la a vorbi despre acest lucru ca despre amenajarea unei promenade este cale lungă.
Ca şi în cazul unei investiţii în turism, spre exemplu, cred că problema promenadei trebuia abordată altfel. Dacă vrei să investeşti în turism şi te apuci să ridici un hotel, trebuie să ţii cont şi de alte lucruri care nu depind de investiţia ta, asta, dacă vrei ca afacerea ta să meargă. Poţi să faci un hotel excepţional cu dotări la standarde europene dar să nu ai succes pentru că drumul până la el este sub orice critică.
La fel şi în cazul promenadei, cred că trebuia să se ţină cont şi de alte aspecte care ar putea face ca ideea promanedei să fie un succes sau un eşec. Mă refer aici la apa care curge prin centrul oraşului, la calitatea ei. Nu poţi să faci promenadă pe malul unui râu pe care plutesc leşuri şi peturi şi care are un miros respingător. Oamenii nu vor folosi aleile pe care le amenajezi dacă nu te vei ocupa şi de problema apei.
Ori, dacă mergi pe malul Crişului, până la ieşirea din oraş, ai să găseşti peturi plutind în apă sau… chiar leşuri de animale.
La una dintre conferinţele pe teren ale administraţiei locale, făcută împreună cu reprezentanţi ai Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Crişuri l-am întrebat pe directorul Pasztor Sandor cum vrea să rezolve această problemă. Mi-a spus la repezeală, ca unui „chiţibuşar”, că se face regulat curăţenie pe malurile apei şi că sunt scafandrii care curăţă şi apa de lângă malurile Crişului dar că acest lucru nu se poate face foarte des.
În perioada în care erau Zilele municipiului Oradea, mergeam la un spectacol la Casa de Cultură a municipiului, şi, între Sinagogă şi Primărie, puţin mai jos de pod, plutea, pe jumătate scufundat, leşul unui animal. Se agăţase de ceva de pe fundul Crişului, astfel că valurile îl ridicau la suprafaţă şi apoi îl scufundau înapoi în apă.
Puţin mai în aval, după Podul Dacia, am reuşit, în urmă cu câteva luni, să fotografiez câteva zeci de peturi care pluteau în apa murdară care se revărsa dintr-un canal. Dar, să presupunem că acestea sunt doar accidente şi că nu pluteşte în fiecare zi pe mijlocul Crişului câte un leş de animal şi nici peturi. Ce facem în acest caz cu mirosul urât al apei din Criş?
Dacă nu mă credeţi, plimbaţi-vă mai aproape de apă. Sunt convins că nu aveţi cum să rataţi mirosul de canal pe care îl are în anumite locuri Crişul. Poţi să vorbeşti de promenadă în acest caz? Promenadă în sensul cel mai larg întrebuinţat (conform DEX: PROMENÁDĂ ~e f. rar 1) Mers în voie cu scopul de a se recrea. 2) Loc destinat pentru plimbare). Nu ştiu cum este pentru dumneavoastră dar pe mine nu mă recrează plimbarea pe malul unui râu care miroase urât şi pe care pot „admira” plutind leşuri şi peturi.
Cred că acestea sunt problemele de care trebuie să se ocupe municipalitatea sau ABA Crişuri cât se poate de repede. Municipalitatea ar trebui să sesizeze aceste probleme iar ABA Crişuri să găsească soluţii. Asta, dacă chiar vor ca promenada de pe malurile Crişului să fie un succes.
