Deoarece Don Luigi Giovanni Orione (1872-1940) a fost canonizat de către Papa Ioan Paul al II-lea la 16 mai 2004, membrii şi prietenii Congregaţiei Don Orione, inclusiv ai Comunităţii din Oradea, sărbătoresc la jumătatea lunii mai memoria sfântului care a rămas cunoscut ca „Prinţ al săracilor”.
Elevii şi profesorii de la Liceul Don Orione au serbat vineri, 13 mai, ziua şcolii. După evocarea personalităţii patronului spiritual, în moderna sală de sport a liceului au avut loc o serie de jocuri şi concursuri, de dans, de recitări, de cultură generală şi perspicacitate, de interpretat cântece din repertoriul românesc şi internaţional. Probele sportive între clase au încins atmosfera.
Duminică, 15 mai, a avut loc sărbătoarea întregului centru Don Orione, care i-a reunit pe membrii parohiei „Tuturor sfinţilor”, pe copiii de la grădiniţă până la clasele de liceu şi pe părinţii şi bunicii acestora, pe membrii grupelor de cercetaşi, dar şi zeci şi zeci de persoane defavorizate de care are grijă comunitatea.
După liturghia oficiată de părinţii călugări Florian Gui şi Mihai Fechetă, membrii şi prietenii comunităţii au umplut din nou sala de sport a liceului, unde au mâncat mâncarea pregătită de câteva voluntare din parohie îndrumate de călugărul Ion Onişa.
Părintele Mihai Fechetă şi directorul liceului, Alexandru Stoica, i-au îndemnat pe copii să preţuiască şi să nu risipească mâncarea, nici acolo şi nici acasă, deoarece cineva lucrează pentru ea şi trebuie să respectăm munca altora. După prezentarea pe scurt a vieţii şi operei sfântului Don Orione, cei aproape 200 de copii prezenţi, îndrumaţi de coordonatorii de la Cercetaşi, au participat la jocuri şi concursuri, inclusiv căutarea unei comori ascunse prin oraş, iar seara au fost declaraţi toţi câştigători şi au fost premiaţi cu dulciuri.
Câteva cuvinte despre Don Orione
Întemeietorul ordinului călugăresc care îşi dedică toată energia ajutării săracilor şi educării copiilor, indiferent de rasă, religie sau condiţie socială, s-a născut într-o familie săracă din Piemont, dovedind încă de mic copil o mare sensibilitate la nedreptăţile societăţii şi la necazurile celor oropsiţi.
La 6 ani, de exemplu, era revoltat că în timp ce majoritatea localnicilor munceau toată ziua pentru a-şi câştiga cu greu pâinea, notabilităţile oraşului îşi savurau băutura pe terasa unui restaurant. Aşa că alerga pe stradă prin faţa localului, ridicând cu un băţ mult praf, ca să le tulbure relaxarea celor care îi sfidau pe muncitori cu huzurul lor.
A întemeiat un ordin călugăresc cu o operă de caritate impresionantă, impulsionat de exemplul său personal. Crezând că îl putem iubi pe Isus Cristos doar ajutându-i pe cei ce au nevoie de ajutor, el a preferat să nu aibă nimic, să doarmă chiar în grajd la nevoie, pentru a da cămăruţa sa unor emigranţi.
Congregaţia Don Orione numără azi aproximativ 960 de călugări, dintre care 18 sunt români, care activează în peste de 30 de ţări ale lumii urmând îndemnul patronului lor spiritual: „Faceţi binele mereu, binele tuturor, răul nimănui niciodată.”
Comunităţile Congregaţiei din Oradea, Iaşi şi Bucureşti susţin material şi organizatoric şi câte un centru şcolar, unde copiii deprind nu doar cunoştinţe ştiinţifice sau îndemânări practice folositoare, ci şi valori morale, deoarece aşa cum spunea Don Orione „tinerii sunt comoara cea mai de preţ a familiei şi a societăţii. După modelul în care sunt educaţi şi mediul în care cresc, ei vor fi soarele sau furtuna zilei de mâine.”
