Exact aceeași atmosferă ca în concertele pe care Filarmonica din Oradea le ține de Anul Nou a animat sala Enescu-Bartók joi, 26 mai 2011. Aplauze după fiecare piesă, sala ridicată de câteva ori în picioare și trei bis-uri la final. Totul s-a datorat unui concert cu muzică din filme pe care conducerea filarmonicii l-a organizat pe sfârșit de stagiune.
De mult sala Enescu-Bartók nu a mai fost atât de plină la un concert al Filarmonicii de Stat din Oradea. Aproape toate locurile au fost ocupate, publicul luând cu asalt casa de bilete, cu zeci de minute înainte de începerea concertului. Și nu au regretat deloc.
Dirijorul Shinya Ozaki a reușit atât de bine să destindă atmosfera în sală încât majoritatea melomanilor au avut impresia că se află la un Concert de An Nou. Și muzica le-a dat aripi, aleasă cu gust, și aranjată în program în așa fel încât să nu plictisească pe nimeni.
De la muzica alertă și ritmată precum „Themes from 007” a lui Calvin Cluster sau „Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl” a lui Klaus Badelt/Ted Ricketts la muzică lentă din „Titanic” a lui James Horner/John Moss sau „Memoirs of a Geisha” a lui John Wiliams/Ted Rickets, trecând prin recitalul de tobe din „Lost World: Jurassic Park” a lui John Wiliams sau cel din „Superman” al aceluiași John Williams, orădenii au avut ocazi să retrăiască momentele magice pe care le-au văzut pe marile ecrane.
Au aplaudat furtunos și l-au întors de trei ori pe scenă pe Shinya Ozaki care a arătat tuturor că poate fi și „show-man” (unul de bun gust, evident) dacă situația o cere.
Și orchestra a fost în aceeași notă. La tema din „Pantera roz” și-au pus toți ochelari de soare, la „Pirații din caraibe” unul dintre muzicieni s-a ridicat în picioare arătând sălii baticul de pirat pe care îl avea în dotare, iar la al doilea bis (piesa Stand by me) suflătorii de pe rândurile din spate s-au legănat pe ritmurile muzicii.
Finalul concertului a fost unul deosebit. Dirijorul s-a pregătit să dea startul piesei, violoniștii și-au așezat viorile pe umăr, violonceliștii și-au pregătit arcușurile iar suflătorii au pus pe poziție instrumentele. Când dirijorul a ridicat bagheta, orchestra, în loc să cânte, a urat în cor sălii „Noapte bună” și apoi a coborât, în aplauze, de pe scenă.
