Săptămâna trecută am lucrat la un reportaj despre o grădiniță din cartierul Nufărul. Unitatea preșcolară se află în zona străzii Muntele Găina și are două drumuri de acces, strada Zalău și strada Sălajului. Ambele drumuri arată dezastruos. Nu au, ca în alte zone, gropi. Nu au asfalt deloc. Au trecut cei de la primărie cu ceva timp în urmă (destul de mult timp la cum arată) și au aruncat un camion de pietriș care, din cauza ploilor și a faptului că drumurile sunt destul de circulate, a cam dispărut de pe străzi. La cea mai mică ploaie, părinții nu își mai pot duce copiii la grădiniță. Cei mai mulți nu se prea încumetă să intre cu mașinile pe niciuna din cele două străzi așa că sunt nevoiți să își ia copiii în brațe și să îi care în spate câteva zeci de metri printre bălți și noroaie.
Curios este că, în acea regiune, aceste două străzi sunt singurele neasfaltate. Am vorbit cu câțiva părinți, cu educatoarele și chiar cu câțiva vecini.
O doamnă mai în vârstă, Maria Popovici pe numele ei, mi-a povestic că în 2010 a fost de două ori în audiență la viceprimarul Gheorghe Carp care la ambele întâlniri i-a promis că va rezolva problema. Ba mai mult, a primit și două scrisori (pe care Maria Popovici a insistat să mi le arate) în care, același Gheorghe Carp, promitea că va asfalta drumurile.
L-am sunat și eu pe viceprimar în speranța că voi putea înțelege de ce nu se întâmplă nimic cu cele două drumuri. În prima fază m-a amânat pe motivul că sunt peste 150 de străzi în programele de reabilitări și nu le ține pe toate minte? Oare la locuitorii de pe toate cele 150 de străzi a trimis scrisori cu promisiunea că le va reabilita (doar așa cred că s-ar justifica această amnezie)?
Am revenit a doua zi cu un telefon și, după ce le-a căutat după denumire, mi-a spus că nu s-au putut asfalta deoarece există conducte de azbest dar că totuși, se vor asfalta. Una anul acesta și una anul viitor… dacă vor fi bani. („dacă vor fi bani” ăsta, de la final mi-a părut desprins din povestea legată de promisiunile viceprimarului pe care mi-o rostise Maria Popovici). După ce mi-a dat acest… răspuns, Gheorghe Carp m-a întrebat, oarecum intrigat:
„Spuneți-mi și mie un lucru. Sunt 150 de străzi la care se lucrează sau care sunt în curs de reabilitare în Oradea. Cum de vă interesează exact acestea două?”.
I-am amintit că, spre deosebire de multe alte străzi, acestea au la capăt o grădiniță la care vin 150 de copii zilnic.
Am intuit că se grăbește așa că am decis să nu îl mai rețin cu „prostiile” mele și i-am pus ultima întrebare. „Există o doamnă, Maria Popovici care spune că este nemulțumită…” mi-a retezat-o înainte de a termina întrebarea. „Există o mulțime de doamne nemulțumite în Oradea, ca doamna Popvici”.
Ce concluzii am putea trage după un astfel de dialog? Prima concluzie ar fi aceea că viceprimarul se pricepe la promisiuni dar că uită repede de ele.
A doua ar fi aceea că nu prea știe situația acestor străzi care urmează să fie asflatate. Nu are nimeni pretenția să învețe pe de rost 150 de străzi dar ar trebui totuși să își cunoască prioritățile în materie de reabilitări, ori, aceste două străzi, ar trebui să fie prioritare.
O ultimă concluzie, ar fi cea legată de relaționarea cu presa. Eu nu l-am sunat ca să îl pun la zid ci ca să înțeleg de ce situația arată așa cum arată și să îmi informez cititorii cu cu privire la situație. Ca jurnalist, eu nu mă erijez în judecător niciodată, încerc doar să fac lumină acolo unde nu este și să clarific anumite situații. Un rol care, cred eu, ar putea fi benefic atât pentru instituțiile statului cât și pentru cetățenii care au nevoie de ele.
