În urmă cu ani buni în toamna lui 1993 România juca meciul decisiv de calificare la Campionatele Mondiale din SUA 1994, la Cardiff, cu Ţara Galilor. Era minutul 63 când la scorul de 1-1 gazdele au beneficiat de un penalti. Atunci Bodin a tras puternic pe mijlocul porţii în bara transversală. În cele din urmă, ai noştri, în teren cu un Gică Hagi imperial, au reuşit să se impună cu scorul de 2-1, astfel, calificându-se la mondiale. La 18 ani distanţă Mureşan într-un meci în Brazilia, şutează puternic în minutul 41 de la 30 de metri, balonul lovind transversala. Din păcate, pare că soarta actualilor tricolori este pecetluită şi anume o generaţie pentru care este imposibil să ajungă al un turneu final. Deocamdată rămân doar şanse teoretice dar tot cu teoria rămânem…
În cursul dimineţii de marţi tricolorii, fără a avea un principal pe banca tehnică, au fost depăşiţi într-un meci amical disputat la Sao Paulo de naţionala similară a Braziliei. La finalul timpului regulamentar de joc, organizatorii aveau să se impună cu scorul de 1-0 (1-0) prin reuşita lui Fred din minutul 23.
În centru atenţiei a fost Ronaldo, unicul şi singurul atacant „pur-sânge”, golgheterul old-time al Cupei Mondiale, cu 15 reuşite, care a jucat pentru ultima dată în tricoul galben-verde.
Partida a început în nota de dominare teritorială a cariocas care au avut o viteză în plus la finalizare iar în defensivă s-au organizat foarte bine. Ei au beneficiat de două bune oportunităţi, ratate de Jadson și Robinho.
Singura reuşită a partidei l-a avut în prim plan pe Neymar care, după un dribling scurt în careu, a centrat perfect în faţa porţii pentru Fred care a îndeplinit o simplă formalitate.
Stadionul a explodat practic în minutul 30 când, marcatorul golului, i-a lăsat locul unui Ronaldo, supraponderal dar ovaţionat la scenă deschisă. Au urmat trei faze ale „dinţosului” în care Tătăruşanu nu a putut fi învins, chiar şi din cinci metri.
La pauză a avut loc o emoţionată festivitate de retragere a unuia dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut mapamondul.
Partea a doua s-a desfăşurat mult mai modest, referindu-ne aici la viteza de joc şi la fazele de real spectacol. Gazdele s-au limitat la acţiuni individuale în timp ce românii au încercat rare contraatacuri. Doar Torje l-a întins serios pe Victor la o fază foarte aproape de final. Victorie fără probleme pentru o formaţia care în 2014 va găzdui Cupa Mondială şi care trebuie să se pregătească serios până atunci.
„Il fenomeno” a intrat în istorie
Pentru cei care l-au văzut jucând fotbal pe Ronaldo porecla de „Il fenomeno” i se potrivea de minune. Era singurul fotbalist al anilor 1995-2005 care nu putea fi oprit în drumul său spre poarta adversă decât prin fault.
Dar, ceea ce a era foarte important, tot timpul, sau mai bine zis în peste 95 % din acţiunile sale, dribla adversarul doar în direcţia porţii adversarului. Acest lucru, pe lângă calităţile de excepţie, viteză de reacţie ieşită din comun, forţă de pătrundere peste capacităţile oricui, l-a făcut de trei ori Balonul de aur al lumii. L-a avut coechipier pe Gică Popescu, în perioada lui PSV Eidhoven, dar marea consacrare a avut-o pe Nou Camp acolo unde Barcelona i se potrivea ca o mănuşă.
Merită amintit meciul cu Paris Saint German, întrerupt în minutul 83 în urma unei ploi, la scorul de 1-1. A doua zi, la reluare, în doar şase minute, Ronaldo a obţinut un penalty care a dus victoria echipei sale. A fost o adevărată plăcere să-l urmăreşti jucând în perioada apogeului şi trebuie să recunoaştem că orice valoare care prăseşte sportul cu balonul rotund face ca acesta să devină mai sărac.
