Încă din facultate consideram că filmul, la fel ca și cartea, poate să te relaxeze sau să te cultive. Depinde ce alegi, citești pentru ca să te cultivi sau să te relaxezi. Evident, personal, nu am citit și nu m-am uitat doar la filme care să mă cultive. Am simțit însă întotdeauna nevoia să le colecționez separat pentru că vorbim de două lucruri diferite. Filmele bune nu sunt cele pentru care se cheltuie milioane de euro (sau nu neapărat) ci cele pentru care se cheltuie mai mult talent, inteligență și inovație.
Nu sunt filme construite strict în jurul clișeului cu prințul care salvează lumea și la sfârșit rămâne cu prințesa, nu prezintă doar angoasele familiei americane (sau cel puțin nu o fac într-un mod atât de vulgar) și nu respectă rețete ale succesului scrise în laboratoarele de la Hollywood.
Filmele de artă îi pun omului în față probleme existențiale, îl fac să „trăiască” diferit anumite sentimente, îl transportă într-un alt timp, într-o altă viață, într-o altă poveste sau îl pun de cealaltă parte a labirintului pentru a-și folosi intelingența și a ajunge la ce a vrut să spună autorul.
Este drept că aici contează și cinefilul. În timp ce marile filme de la Hollyood îl ignoră, filmele de artă îl au complice. Și calitatea lui intelectuală contează. Asta cu „gusturile nu se discută” mi s-a părut mereu un clișeu ieftin.
Gusturile sunt rezultatul a ceva, a unei culturi, a unor înclinații. Dacă îți place ceva există o explicație logică pentru care îți place acel ceva, chiar dacă nu ești capabil să o înțelegi.
În Oradea, în materie de cinematografie, o lungă perioadă de timp nu a existat alternativă. Toată lumea mergea la Hollywood Multiplex, acolo unde rulau „cele mai noi filme” (evident, „cele mai noi” nu include întotdeauna și cele mai bune filme).
De o perioadă însă, în Oradea, s-a redeschis Cinema Libertatea. Nu are ultimul supersistem de sunet, nu are popcorn la intrare și nici reclame luminoase pe care să defileze titlurile filmelor, are însă ceea ce lipsește, din ce în ce mai mult, cinematografelor românești. ARE FILME.
Și, mai important, are festivaluri. Iar biletul este foarte ieftin (la TIFF spre exemplu, prețul unui film a fost de doar 5 lei).
Îi invit pe toți cei care vor citi acest articol să își facă timp și să treacă și pe la Libertatea. Credeți-mă pe cuvânt, dacă vă plac filmele de calitate, MERITĂ!
