Săptămâna trecută a fost una care a oscilat între comic şi ridicol, pentru orice om care gândeşte din Bihor. Membrii USL-ului şi-au dat din nou cu stângu-n dreptul pe rând, întâi liberalii apoi social-democraţii. Evident, pe nimeni nu mai miră ce spun politicienii din Bihor. Cei din USL ştiu doar să folosească orice subiect le cade în mână. Să îl infesteze cu politică, să îl tăvălească prin sofisme şi să îl vâre sub nas jurnaliştilor. Nu îi preocupă logica, nu cântăresc ceea ce spun, nu se documentează aproape niciodată. Şi aici nu fac nicio distincţie. Fie că vorbim de PNL, PSD, PDL, PC situaţia este la fel.
Singurii care îşi pregătesc puţin materialul de presă înainte de a veni cu el în faţa jurnaliştilor sunt politicienii din UDMR. Dar nici ei nu o fac întotdeauna.
Subiectele săptămânii trecute în politica bihoreană au fost două: Regele Mihai şi şedinţa lui solemnă şi autotrenurile blocate în vamă.
Dacă despre „discursul regelui”, s-a vorbit ca despre o victorie a alianţei USL (victorie mare mai ales pentru partenerul de alianţă PSD, care l-a alungat de două ori din ţară pe Regele Mihai), despre lalelele din vamă s-a vorbit ba ca despre un şantaj ba ca despre o răzbunare a Guvernului Boc.
O mare prostie din punctul meu de vedere, pentru că relaţiile comerciale dintre România şi Olanda nu stau în şase tiruri cu lalele.
Să facem un calcul simplu. În cele şase autotrenuri se aflau bulbi şi flori în valoare de 60 de mii de euro.
Până în iulie 2009, țările care au injectat cei mai mulți bani în mediul de business din România au fost, în această ordine: Olanda, Austria, Germania și Franța.
În 2010, Olanda s-a menţinut în topul principalelor 10 ţări partenere în comerţul bilateral, atât la import, cât şi la export, cu o valoare a schimburilor comerciale bilaterale de 2.668 milioane euro (1.026 milioane euro exporturi ale României în Olanda şi 1.642 milioane euro importuri ale României din Olanda).
Conform statisticilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la 31 mai 2011 erau înregistrate în România 3.913 societăţi comerciale cu participare olandeză (2,23% din total), cu o valoare a capitalului social subscris de 6,07 miliarde de euro (20,51% din total).
Cum poţi să crezi măcar că un Guvern, oricare ar fi el, şi-ar pune în cap aproape 4.000 de companii olandeze şi ar risca să piardă suma colosală de 1.026 milioane de euro, care reprezintă valoarea exporturi României în Olanda, pentru şase tiruri de lalele? Oare ce s-ar fi întâmplat dacă firmele acestea, care au investit bani în România şi i-ar fi retras de pe piaţa românească?
Să nu mai vorbim de faptul că ANAF a declanşat controlul la frontieră, prin Autoritatea Naţională a Vămilor şi nu Guvernul (chit că unii cred că România trăieşte într-un fel de dictatură în care un singur om dictează tot ce se întâmplă în ţară), şi are o altă cauză mult mai credibilă, şi anume livrarea către firme fantomă, o practică des întâlnită în România şi utilizată nu doar în ceea ce priveşte florile.
Apoi, conform altor date publicate de Ministerul Agriculturii, de la începutul anului în vămile din România au fost oprite 150 de de transporturi de mare capacitate din diferite ţări, din cauza unor nereguli privind sănătatea materialului importat sau chestiuni legate de evaziunea fiscală.
Şi acestea au fost oprite tot din cauza refuzurilor unor ţări cu privire la intrarea României în spaţiul Schengen?
În plus, tirurile transportau flori pentru firme româneşti. Oare Guvernul ar fi atât de imbecil încât să lase florarii fără locuri de muncă pentru ca mai apoi să le plătească, tot din bugetul de stat, şomaj?
Sunt o mulţime de inculţi în ţara asta care cred în tot felul de teorii ale conspiraţiei dar eu mă aştept de la politicienii noştrii să fie, măcar cu o treaptă, deasupra lor. Datele din acest editorial sunt la liber, le găseşte oricine pe internet.
Oare politicienii noştrii să fie atât de nepricepuţi încât să nu ştie a folosi google? Dacă vor cu adevărat să critice actuala putere să o facă inteligent, argumentat, constructiv. E simplu pentru că Guvernul Boc a luat şi continuă să ia o mulţime de decizii imbecile.
Din păcate, mă tem că sunt cu toţii o apă şi-un pământ. Unii nu ştiu să guverneze, alţii nu ştiu să facă opoziţie. Ca o piesă proastă de teatru în care rolurile se inversează la fiecare patru ani.
