Noul jucător al bihorenilor, Abdoulaye Diarra a început fotbalul în Italia la Piacenza iar la 17 ani era sub comanda lui Roberto Mancini, pe banca de rezerve a Interului. Nu are uşit însă să evolueze şi a fost apoi transferat în Slovenia la Maribor, apoi în Cehia la Bohemians Praga şi în cele din urmă în România la UTA. S-a transferat la FC Bihor sperând să joace în Liga I dar a rămas cu echipa în Liga 2.
Abdoulaye Diarra a început fortbalul în Italia, la juniorii echipei Piacenza, la 15 ani. În 2002, un an mai târziu, a ajuns în urma unor probe, la juniorii celor de la Inter Milano. La Inter a evoluat pe postul de atacant şi a marcat 17 goluri în primul sezon. Antrenorul seniorilor de la Inter, Roberto Mancini, l-a convocat şi la două jocuri oficiale ale milanezilor, dar nu a intrat în teren, fiind rezervă.
A evoluat însă în jocuri amicale pentru prima echipă a Interului. În 2007 s-a transferat în Slovenia, la Maribor Branik, unde a debutat la seniori în partide oficiale, jucând de 10 ori pentru această echipă, printre care şi într-un joc din Cupa UEFA Intertoto, cu Birkirkara, din Malta.
Peste un sezon s-a transferat în Cehia, la Bohemians Praga, unde nu s-a acomodat datorită temperaturilor mai scăzute. În vara anului 2010 a venit în România la UTA, prin intermediul unui impresar italian, care-l cunoştea pe finanţatorul arădenilor, Giovanni Catanzaritti.
După un sezon la UTA, unde în retur a jucat toate meciurile titular ca fundaş stânga, a ajuns la FC Bihor cu gândul că va juca în Liga I. Chiar dacă nu are această oportunitate deocamdată, Abdoulaye este încrezător ca va juca cu „roş-albaştrii” cât de curând în prima divizie fotbalistică a ţării.
Jucătorul la Inter Milano la 16 ani
– Care au fost începuturile tale fotbalistice?
– Am fost în Italia la vârsta de 14 ani, unde era tatăl meu, şi nu puteam să lucrez la acea vârstă. Am vorbit cu tata să mă ducă la o echipă de fotbal. Tatăl meu a mers la echipa din Piacenza, unde eram, a vorbit cu preşedintele şi antrenorul şi mi-au zis să merg la antrenamentele echipei de juniori.
După aceea m-au întrebat dacă vreau să-mi facă legitimaţie ca să pot juca în campionatul de juniori amatori. Am jucat bine acolo şi m-a văzut apoi un antrenor de la Inter. Mi-a zis să merg să dau o probă la Inter Milano. Am mers, am trecut cu bine peste acest test, m-au oprit la ei şi de acolo am început să joc în campionatul important de juniori, cu Inter.
– La ce vârstă ai ajuns la Inter?
– Am ajuns la 16 ani la Inter. A fost foarte bine acolo. Am jucat atacant şi am evoluat foarte bine, marcând 17 goluri. Apoi, antrenorul m-a folosit ca mijlocaş stânga. Am marcat 12 goluri în campionatul Primavera. După aceea, am avut multe jocuri amicale şi antrenamente cu prima echipă, cea de seniori.
Antrenorul Mancini m-a convocat la două jocuri oficiale, unul în cupă şi unul în camionat, însă nu am intrat pe teren, am rămas pe bancă. A fost foarte bine, o experienţă importantă.
– Te gândeai atunci că o să ajungi şi la prima echipă de la Inter?
– Sigur că da, numai că atunci nu aveam mari şanse, fiindcă nu se dădea prea multe şanse jucătorilor tineri.
Aventuri în Slovenia și Cehia
– De la Inter ai plecat în Slovenia…
– Am ajuns la Maribor şi am jucat un an. A fost prima experienţă de la seniori în jocurile oficiale. Am jucat şi în Cupa Intertoto, cu o echipă din Malta, Birkirkara. Am câştigat, numai că apoi, în turul următor am fost eliminaţi de o echipă din Serbia.
– Îţi aminteşti debutul tău de la seniori? Cum a fost primul meci?
– Primul meci cu o echipă de seniori a fost greu. După prima repriză m-a schimbat antrenorul. Am avut emoţii, era multă lume pe stadion. După aceea însă antrenorii au vorbit cu mine şi încet, încet am început să mă obijnuiesc.
– După un an însă ai plecat în Cehia?
– Am plecat liber de contract. Au schimbat tot staff-ul, iar noul staff nu mi-a prelungit contractul. Am devenit liber, iar un prieten, care era la Slavia Praga, m-a sunat şi mi-a spus că la Bohemians îşi doreşte un mijlocaş stânga. Mi-a zis să merg pentru un test. Am fost, am dat probele şi am fost foarte apreciat.
Astfel, am ajuns la Bohemians Praga, unde am evoluat două sezoane, dar nu am jucat mult fiindcă am avut ceva probleme cu documentele. Cehia a intrat în spaţiul Schenghen, iar pentru extracomunitari era greu să mai prindă echipa. Am jucat totuşi câteva meciuri în prima ligă, deşi limba cehă era foarte grea şi era foarte, foarte frig.
Am cunoscut totuşi acolo doi jucători din Africa, unul din Nigeria şi unul din Gana, şi un pic mi-a fost mai uşor.
Primul an în România, la UTA Arad
– Cum ai ajuns la UTA?
– După ce mi-a expirat contractul din Cehia, am fost liber şi am plecat în Italia, unde am început antrenamentele cu echipa Lombardia, echipă la care joacă fotbalişti fără contract.
Am jucat multe meciuri amicale şi acolo m-a văzut un impresar, care e prieten cu Giovanni Catanzaritti, preşedintelşe UTA. Au vorbit şi a zis că vrea un mijlocaş stânga. De acolo am mers la UTA. Am dat test şi a fost bine.
– Cum a fost la Arad?
– La început nu a fost simplu pentru că, în prima parte a campionatului nu am jucat mult, dar am avut relaţii bune cu colegii, cu antrenorii. În retur mi-a zis antrenorul că nu avem fundaş stânga, pentru că a plecat Neagu la Pandurii Tg. Jiu, mi-a zis să încerc să vedem dacă pot.
Am început să joc fundaş stânga acolo şi a fost bine, m-a ajutat şi antrenorul şi am jucat titular la toate jocurile din partea a doua a campionatului.
Mirajul promovării
– Şi ai ajuns la Oradea… Cum?
– Am ajuns pentru că Oradea a obţinut promovarea anul trecut. Astfel, am semnat cu FC Bihor pentru a juca în Liga I.
– Îţi pare rău acum că nu joci în Liga I?
– Sincer, da, îmi pare rău, dar, nu e o problemă, aceasta este situaţia, trebuie să mergem înainte, să ţinem capul sus şi să promovăm anul acesta. Nu am început tocmai bine campionatul, dar am jucat numai 7 meciuri. Avem multe meciuri în faţă şi eu zic că putem obţine rezultate foarte bune.
– Cum ai găsit Oradea? Cum ţi-se pare echipa, oraşul?
– Mă înţeleg bine cu toţi colegii. A fost bine şi cu fostul antrenor, Gheorghe Ghiţ. Mă înţeleg bine şi cu preparatorul fizic, cu Marius Marinău, cu toţi. Acuma, cu noul antrenor, nu am probleme nici cu el şi îmi place oraşul Oradea.
– Nu au fost rezultatele pe care ni le-am fi dorit în acest început de campionat. Cum ai aprecia acest debut de sezon?
– Datorită problemelor de documente, eu nu am jucat cu Timişoara şi Alba Iulia. Cred că nu am început bine datorită ratării promovării, pentru că aceasta a afectat un pic psihicul şi moralul jucătorilor. Colegii mei au jucat anul trecut foarte bine tot sezonul şi acum nu au mai promovat, nu a fost simplu…
Dar, băieţii sunt inteligenţi şi cred că acum ne gândim numai la cum să promovăm din nou anul acesta.
– S-a mai schimbat moralul echipei între timp?
– Da, numai că acuma ne va fi foarte greu, fiindcă avem două adversare care au venit din prima ligă, Poli Timişoara şi Gloria Bistriţa şi e greu, dar cred că noi dacă jucăm cum ştim, putem obţine rezultate foarte bun în campionat.
Antrenor din țara în care a început fotbalul
– Aveţi un nou antrenor…
– E tânăr şi ambiţios şi asta eu cred că e foarte important. Dacă e şi el ambiţios, suntem şi noi, încercăm să avem o colaborare cât mai bună şi cu această ambiţie putem obţine rezultate foarte bune.
– V-a adus un suflu nou?
– Sigur. Dar şi cu domnul Ghiţ a fost bine, numai că ştiţi cum e, dacă se întâmplă ceva, nu sunt rezultate, tot timpul, primul tras la răspundere e antrenorul. Cred însă că, cu domnul Gabbanini s-a schimbat ceva şi putem obţine rezultate foarte bune.
– Cum vezi meciul cu Mureşul Deva?
– Nu avem altă soluţie, decât să câştigăm. Sunt importante toate cele trei puncte.
– Cum este atmosfera acum de la FC Bihor?
– Nu pot să zic că e foarte, foarte bine, dar un pic s-a schimbat, e mai bună. Păcat că am pierdut două puncte cu Luceafărul, pentru că aveam meciul în mână.
– Cum aprecierzi publicul orădean şi ce aşteptări ai de la el?
– Sigur, publicul vrea rezultate. Dacă noi obţinem numai victorii, eu cred că publicul va veni la stadion în număr mult mai mare, pentru că avem nevoie de public şi publicul are nevoie de noi.
– Dar, fotbalul românesc cum ţi-se pare? Cum l-ai caracteriza?
– Aici se aleargă mult. Când am început la UTA nu a fost simplu, dar am înţeles că dacă nu alerg, nu joc. Se aleargă mai mult decât în Italia. Acolo se fac cantonamentele mai mult cu mingea. Aici, alergare, alergare şi după aceea cu mingea.
Nume: Diarra
Prenume: Abdoulaye
Data naşterii: 12 octombrie 1986
Locul naşterii: Divo (Coasta de Fildeş)
Postul: fundaş
Echipe la care a jucat: Piacenza (juniori), Inter Milano (juniori), Maribor Branik (Slovenia), Bohemians Praga, UTA şi FC Bihor.
Echipă preferată: Juventus Torino
Jucător preferat: Alessandro Del Piero
Hobby: filmele (în special cele thriller sau de acţiune)
Actor preferat: Denzel Washington
