Un drum spre rădăcini cu profesorul Radu Deac din Târgu Mureş

Unele titluri îi onorează pe cei care le primesc, altele, în circumstanţe deosebite, aduc un plus de personalitate celor care le oferă, dată fiind legătura care se înfiripează sau se certifică, de atunci, cu recipientul titlului. Cel din urmă este şi cazul onorurilor oferite duminică, 9 octombrie, profesorului Radu Deac, din Târgu Mureş, în localităţi din Satu Mare şi Sălaj, din partea Consiliului Local Supur precum şi din partea unor comunităţi greco-catolice din Eparhia de Oradea.

Academicianul si profesorul Radu Deac, chirurg de chirurgie cardiovasculară la Târgu-Mureş, fondator al Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, s-a născut în Zalău, în 1940, iar rădăcinile sale se află la granița județelor Satu Mare și Sălaj. Aici, în comuna Supur, unde au trăit ambele perechi de bunici ai săi, profesorul Deac a fost invitat pentru a primi titlul de cetăţean de onoare.

Din referatul înaintat Consiliului local, prin care am cerut acordarea cetăţeniei de onoare, redau o parte: „Profesorul Deac este cel care a realizat, în felul în care există acum, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş şi a contribuit la dezvoltarea tuturor celorlalte centre din ţară, iniţial ca un fel de sateliţi ai Bucureştiului şi Târgu-Mureşului apoi, ulterior, având o viaţă de sine stătătoare – s-ar putea spune ca le-a dat impulsul vital şi le-a pornit şi lor inima.

Tot profesorul Deac este şi cel care, pentru o perioadă de timp, s-a implicat efectiv în managementul medical, fiind şi ministru secretar de stat în domeniu (2001-2003). Dar tot la fel de important este şi că cel care, azi, e considerat a fi unul dintre cei mai mari chirurgi cardiovasculari ai României ultimelor decenii nu s-a îngrijit doar de timpul alocat sieşi, de slujbaş exemplar al lui Hipocrate, ci a rupt din zilele şi nopţile acordate sălii de operaţie pentru a fi şi un bun şi apreciat profesor, pregătind generaţiile următoare de chirurgi cardiovasculari din ţară şi din remarcabilul centru din Târgu Mureş.

Să nu uităm că tot el este şi cel care l-a format pe chirurgul Şerban Brădişteanu, la Târgu Mureş, medic care, ulterior, după o şedere în Timişoara, unde a aşezat Institutul de Boli Cardiovasculare de aici, a făcut primul transplant de inimă din România, la Bucureşti, intervenţie la care a participat şi profesorul Radu Deac, ca, la câteva săptămâni după, să realizeze şi el, la Târgu Mureş, un transplant de inimă. Ulterior profesorul Deac este cel care a realizat primul transplant de inimă din ţară la copil. (…)

Trecând de transplant, o mulţime de proceduri din sala de operaţie cer o deosebită stăpânire, pregătire deosebită, calm, putinţa de a colabora eficient cu echipa – în toate acestea profesorul Deac a fondat o adevărată şcoală, de renume internaţional, la Târgu Mureş. Şi iar: ar fi putut să se limiteze la atât: chirurg, formator, profesor, ministru.

Dar mai era un vârf din cei peste de 8000 de metri ai domeniului său pe care a vrut să îl cucerească, şi a făcut-o cu asupră de măsură: mai multe din valvele care s-au implantat în inimi bolnave, de-a lungul timpului, îi poartă numele, pentru că profesorul a vrut să şi îmbunătăţească procedurile pe care le moştenise, la rândul său, de la înaintaşii săi, ajungând ceea ce s-ar chema creator în medicină, un inventator.

Pentru toate acestea şi, probabil, pentru un maldăr întreg care nu şi-ar putea găsi locul aici fără riscul de a transforma referatul într-un roman, profesorul Radu Deac a primit Diploma de Excelenţă a Colegiului Medicilor din Bucureşti, Diploma de Excelenţă a Spitalului de Urgenţă Bucureşti, Diploma de Excelenţă a Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, Ordinul Cavalerilor Legiunii Albe – Chirurgie, Constanţa, Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor, Meritul Sanitar în grad de cavaler, Premiul Academiei Române pentru cercetare şi este Fellow of The European Board of Cardiothoracic Surgery, Doctor Honoris Causa al „Universității Ovidius” din Constanţa şi cetăţean de onoare al Municipiului Târgu Mureş. Dar cred că încă e loc în palmaresul său pentru onoruri din partea celor care îi cunosc şi apreciază munca”.

Adăugând la meritele profesionale ale profesorului Radu Deac faptul că s-a născut în Zalău şi că bunicul său patern, Emil Deac, a fost un cunoscut şi respectat protopop greco-catolic în Supuru de Sus iar celălalt bunic al său, Ioan Olteanu, a fost senator ţărănist şi teolog greco-catolic din Supuru de Jos, Consiliul Local Supur a acordat titlul de cetăţean de onoare profesorului Radu Deac.

Dar, mai mult decât pentru primirea acestui titlu, drumul profesorului Radu Deac în localităţi din Satu Mare şi Sălaj a fost o invitaţie la o întoarcere acasă, în locurile unde au trăit străbunii lui şi de unde a pornit şi el ca om, adăugându-se la aceasta vizitarea unor comunităţi greco-catolice de care profesorul Deac se află legat atât printr-o istorie personală cât şi prin una mai largă, a zonei din care se trage.

De fapt povestea a pornit de la o discuţie târzie avută cu profesorul Radu Deac în Timişoara, la banchetul de după simpozionul în cadrul căruia timişorenii serbau 20 de ani de când la Institutul de Boli Cardiovasculare de aici se lucrează pe cord deschis. Era spre miezul nopţii când, după o discuţie ce viza chirurgia cardiovasculară din România, profesorul Deac a adăugat câte ceva şi despre familia sa, despre bunicii săi. Şi… nu ştii niciodată cum foloseşte un ziarist nişte date – aşa cum avea să spună mai târziu profesorul.

Pentru că de aici a ponit ideea acestei întoarceri la rădăcini – şi de la faptul că oamenii pe care îi ştiam în zona Zalău – Şimleu – Carei sunt, toţi, oameni foarte faini. Aşa că am contactat Primăria Supur şi  mulţime de preoţi greco-catolici şi ortodocşi din zona pe care voiam să o acoperim.

Prima întâlnire a profesorului Radu Deac, car a avut amabilitatea şi flerul de a porni pe acest drum fără multe întrebări, a avut loc la Cluj, cu comunitatea călugăriţelor baziliene, unde, după discuţia cu provinciala pe România, maica Valentina Hădărău, s-a născut proiectul unei colaborări în spital cu călugăriţele din acest ordin. Dimineaţa devreme am plecat spre Zalău unde profesorul a fost întâmpinat de protopopul Valer Părău, care l-a prezentat pe profesorul Deac comunităţii de credincioşi de aici.

Prima oprire pe teritoriul comunei Supur a fost la Biserica Ortodoxă, fost greco-catolică însă neretrocedată. Protopopul ortodox de Carei, părintele Marian Crainic, anunţase vizita profesorului Radu Deac şi astfel părintele paroh Bogdan Mureşan şi-a aşteptat oaspetele în ornate, vorbindu-i despre comunitatea pe care o păstoreşte de puţin timp precum şi despre lucrările care au avut loc la biserică.

La această vizită a participat şi protopopul greco-catolic de Supur, părintele Vasile Goje, care ne-a fost alături pe toată durata şederii noastre în comuna Supur.

Ceremonia prin care primarul şi consilierii locali au oferit profesorului Radu Deac titlul de cetăţean de onoare a avut loc la primăria din Supuru de Jos. La eveniment au fost prezenţi şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Mircea Govor, consilierul judeţean Ioan Viman şi directorul Bibliotecii Judeţene Satu Mare, Mircea Ardelean.

Cocheta sală de şedinţe a primăriei de aici s-a umplut repede, dat fiind că localnicii, nu doar consilierii locali, au lăsat toate din mână şi, deşi era duminică dimineaţa, au venit să îl cunoască pe noul lor cetăţean de onoare- un gest ce dovedeşte  creditul pe care îl are primarul de aici, Vasile Şteţ, după cum remarca profesorul Deac.

Invitatul a mulţumit pentru titlul primit şi a vobit despre amintirile sale legate de locurile pe care le revedea în acea zi, de oamenii dragi din trecutul său dar şi de situaţia medicinei de azi, de realizările româneşti în domeniul chiurgiei cardiovasculare şi de perspectivele viitoare.

De asemenea, după ce aflase deja detalii despre situaţia economică a comunei precum şi despre proiectele primarului Vasile Şteţ, profesorul Radu Deac s-a oferit să mijlocească diverse apropieri care s-ar putea dovedi benefice pentru aceste locuri. La un pahar de vorbă şi de tărie, după partea oficială a ceremoniei, profesorul a spus, mai în glumă, mai în serios: “Mai bine mai vin eu pe la dumneavoastră decât dumneavoastră pe la mine” – făcând referire la meseria sa de medic.

Tot la Supuru de Jos au fost vizitate Biserica Greco-Catolică, unde părintele Marius Crişan tocmai le oferea credincioşilor prezenţi predica după pericopa zilei precum şi Biserica Ortodoxă,  unde părintele Vasile Ghiţiu a prezentat oaspetelui biserica.

A urmat întoarcerea în Supuru de Sus unde, în curtea bisericii, la mormântul fostului protopop greco-catolic Emil Deac, bunicul profesorului Radu Deac, s-a ţinut un parastastas la care au participat preoţii greco-catolici ai zonei precum şi vicarul foraneu de Carei, părintele Radu Filip.

După parastas, profesorul Ardelean şi consilierul local Govor au povestit despre oamenii şi întâmplările de demult ale locului. Inedit a fost momentul când o vecină a bisericii şi-a prezentat, cu lacrimi în ochi, soţul drept unul dintre pacienţii operaţi în trecut de profesorul Radu Deac, la Târgu Mureş.

Tot aici mi-a sărit în ochi şi pancarta cu “teren otrăvit”, plasată pe un nuc din curtea bisericii – acest lucru mi-a reamintit că, deşi în ziua vizitei noastre toată lumea întâlnită a fost binevoitoare, discuţiile în legătură cu posesiunile greco-catolice din zonă nu s-au terminat, chiar în urmă cu o lună având loc aici o nouă tură de negocieri, terminată în coadă de peşte…

Ultima vizită din zona Supurului a fost la “Castelul Francezului”, o clădire de o mare frumuseţe, cumpărată şi restaurată de către un cetăţean francez.

A fost rândul Bădăcinului, după zona Supur, iar părintele Cristian Borz, preotul greco-catolic ce activează în satul lui Iuliu Maniu, a fost o gazdă desăvârşită. Tot aici profesorul Radu Deac a fost întâmpinat şi de vicarul general al eparhiei orădene, părintele Florian Gui, şi de protopopul de Şimleu, părintele Nicolae Bodea.

În prima parte a vizitei, părintele Cristian Borz a prezentat oaspetelui biserica sa, sfinţită în vara trecută, precum şi istoria locului. Profesorul a fost impresionat de frumuseţea icoanelor pictate pe iconostas şi s-a lansat ideea că, în timp, se va vorbi despre „Madonna de la Bădăcin”.

Apoi oaspeţii şi gazdele au coborât în subsolul bisericii pentru a se vizita muzeul de aici, care are o parte de etnografie, una în care se prezintă viaţa lui Iuliu Maniu şi câteva obiecte legate de acesta precum şi unele dintre realizările comunităţii pe care o păstoreşte părintele Cristian Borz.

O altă vizită în Bădăcin a fost la conacul lui Maniu, aflat într-o stare avansată de degradare. Aici s-a vorbit despre perspectivele de a se obţine fonduri pentru reparaţii şi despre posibilele destinaţii de viitor ale moşiei. Vizita de aici s-a încheiat la mormintele rudelor lui Maniu şi la cenotaful cu numele său: „Aici trebuia să odihnească marele om politic Iuliu Maniu”…

Fantastic drumul spre mormintele familiei Maniu, printre brazii rămaşi neschimbaţi ca în pozele de acum 100 de ani… Simţi că în locul acesta creşte un cumul de soartă bună şi te năuceşte împletirea cu tragicul destin al lui Iuliu Maniu… Dar poate viitorimea, şi prin aportul părintelui Borz, va şti să folosească la maximul potenţelor sale acest loc – premisele există.

A venit rândul Şimleului în programul zilei. Aici, profesorul Radu Deac a vizitat Liceul Ioan Ossian, numit aşa după cel care a fost primul director de şcoală românească de nivel liceal din zonă, rudă a profesorului Deac, şi şi-a întâlnit verişoarele, descendente ale lui Ioan Ossian. Gazda noastră a fost directorul liceului, profesorul Vasile Groza.

La această vizită precum şi la momentul aniversar de după au participat şi vicarul foraneu de Şimleu, părintele Gheorghe Ţurcaş, primarul Septimiu Ţurcaş, directorul Bibliotecii Şimleu şi al Casei de Cultură de aici, Dumitru Corbeanu, istoricul Silviu Sana de la Biblioteca din Oradea şi părintele din Udine, Ioan Mărginean Cociş.

La dineul oferit de protopopul Nicolae Bodea în cinstea vizitei profesorului Radu Deac, acestuia i s-a înmânat o diplomă de excelenţă semnată de vicarul general eparhial Florian Gui, vicarul foraneu Radu Filip şi vicarul foraneu Gheorghe Ţurcaş, pe care scrie: „ Se acordă în semn de onoare celui care, plecat dintr-o familie greco-catolică aleasă, de la graniţa Sătmaului cu Sălajul, a ajuns la excelenţă în chirurgia cardiovasculară românască şi internaţională, academician profesor doctor Radu Deac, chirurg de prestigiu, inventator, şef de şcoală de chirurgie, fondator de institute ridicate în numele sănătăţii semenilor”.

De multă vreme nu am simţit o masă bună, ca cea de la sfârşitul unui lucru făcut temeinic, ca aceea: o masă între prieteni, între oameni dragi, care ştiu că au comune şi preocupările, şi dragostea faţă de locul în care ne aflam, şi dorinţa de a îl elogia pe cel care ne stătea în capul mesei. Aşa că, după rugăciunea spusă de preotul cu rangul cel mai înalt de la masă, de părintele vicar general Florian Gui, prezentarea pe care am făcut-o profesorului Radu Deac a fost una adaptată zilei şi feţelor bisericeşti aflate în număr mare cu noi: tehnic s-ar chema o predică.

Pericopa zilei, despre Invierea fiului vaduvei din Nain, permitea o paralelă frumoasă cu munca unui medic ce redă vieţi, cu mamele care plâng pe coridoarele spitalelor şi mai ales cu posibilitatea de a da ceva altcuiva doar atunci când ai tu, în primul rând, ceva de dat.

Profesorul îmi povestise cum arată o minune în lumea sa, cum e când un copil ţi se stinge sub ochi şi ştii că nu mai are şanse, şi, totuşi, de undeva apare o inimă, faci un transplant şi readuci viaţa în corpul care începuse deja să plece…

Am împărţit aceasta cu cei de faţă, speculând asupra locului de unde cel care primeşte o nouă viaţă este smuls pentru încă o vreme, nu când e implicat raiul ci mai degrabă iadul, ca imagine pentru un raft al celor neîntâmplate, al celor pe care nu le lăsăm să trăiască, prin graba noastă, prin lipsa de participare, prin nedelicateţe. Şi, pentru a reveni la cei cu care eram la masă, le-am mulţumit că, împreună, am alungat iadul pentru încă o bucăţică de timp, făcând ca acea zi a omagierii profesorului Radu Deac să aibă loc.

Atât în cadrul discursurilor rostite cât şi în timpul mai multor interviuri oferite ziariştilor prezenţi la întâlniri, profesorul Radu Deac a promis că va reveni cu plăcere în locurile şi la comunităţile vizitate şi că va încerca să contribuie, după puterile sale, la bunăstarea lor.

Ramona Băluţescu