OradeaPress vă prezintă în exclusivitate un interviu cu senatorul de Bihor Cornel Popa, omul de ale cărui eforturi se leagă foarte multe dintre realizările județului. Interviul este inedit pentru că prezintă mediul și poveștile cu care Cornel Popa a crescut și l-au marcat precum și dragostea lui pentru tradițiile și obiceiurilor locale.
Pentru senatorul liberal satul natal și-a păstrat încă farmecul de altădată, o lume în care respectul, coeziunea sufletească şi ajutorul reciproc erau la ele acasă.
Reporter (R): Domnule Senator, puteţi fi des întâlnit la varii manifestări săteşti şi spectacole folclorice în Bihor. Mergeţi pentru că e un bun prilej de a discuta cu oamenii sau e şi altceva la mijloc?
Cornel Popa (CP): Prezenţa mea la marea majoritate a acestor manifestări se datorează invitaţiilor primite din partea comunităţilor locale.
Le răspund cu mare plăcere, mai ales că sunt şi un fervent susţinător şi, în egală măsură, un mare „consumator” de cântec şi jocuri (ori hore) populare.
Este şi un excelent prilej de a-mi face meseria de parlamentar. Nicăieri nu afli mai direct şi nealterată realitatea cotidiană, traiul oamenilor.
R: Aţi copilărit la ţară, într-o zonă bogată în tradiţii populare, dar care a dat şi numeroase personalităţi de talie naţională. Care sunt primele cuvinte care va vin in minte când vă gândiţi la aceasta?
C.P.: Autentic, profunzime, tezaur naţional inestimabil!
„Condamnarea politică a bunicului ne-a întărit caracterul”
R: Cum vă amintiţi satul copilăriei? Cum vă raportaţi la acesta?
C.P.: Cu oameni care se mişcau într-un Univers al muncii ostenitoare şi deloc aducătoare de mari câştiguri. Ba dimpotrivă! Era însă o lume în care respectul, coeziunea sufletească şi ajutorul reciproc erau la ele acasă!
E suficient să spun că deşi n-aveau bani mulţi oamenii îşi ridicau fiecare o frumoasă casă. La care contribuiam fiecare familie, pe rând, cu munca fizică, la „clacă”. Aşa s-a înnoit întreg satul, prin contribuţie colectivă la zidirea fiecărei case a fiecărui gospodar.
R: Povestiţi-ne, vă rog, o întâmplare care v-a marcat copilăria.
C.P.: Cel mai mult am fost marcat de absenţa din familie a bunicului dinspre mamă, care era condamnat politic la 15 ani de temniţă grea, cu pierderea tuturor drepturilor cetăţeneşti. Ştiu că l-au „ridicat” într-o noapte, înainte să intru în clasa I.
Pe umerii tatălui meu au rămas două familii la un venit de 500 lei pe lună. Şi teroarea de a avea pe urmele tale toate organele de opresiune. Şi cred că asta ne-a oţelit cel mai mult firea şi caracterul tuturor celor din familia mea, de la mic la mare. Şi ne-a făcut să fim deosebit de tenace şi de solidari.
R: Prin ce era deosebit satul copilăriei faţă de satul de azi? Mental, dar şi material.
C.P.: Înainte ne zbăteam cu toţii în neajunsuri, azi am reuşit să includ satul meu într-un program de modernizare: are apă, canalizare, staţie de epurare. Şi străzile asfaltate.
Dar parcă oamenii încep să aibă mai puţină solidaritate şi coeziune sufletească! Sau poate mi se pare. Rămân însă aici cele mai frumoase sărbători de Paşti sau de Crăciun. Ceea ce la Oradea nu se întâmplă cu atâtea trăiri sufleteşti.
„Avem datoria de a trăi cu ochii deschişi!”
R: Nu vi se pare că ne-am despărţit prea uşor de cultura multimilenară a ţăranului român?
C.P.: Ştiu că perpetuarea obiceiurilor populare stă în sarcina liderilor. Noi ne-am făcut un obicei ca primarii noştri să aibă fiecare un ansamblu folcloric, care să cultive pe mai departe ceea ce iau azi din lada de zestre a tradiţiilor noastre populare.
Pierdem însă, pe zi ce trece, meşteri populari pe domeniu. E mare păcat că sumănarii, cojocarii de altădată n-au avut pe lângă ei oameni care să-şi lase după ei această tradiţie la nepoţii nepoţilor lor.
Mai avem olarii pe care n-avem voie să-i mai lăsăm să li se întâmple acelaşi lucru. Şi ţesutul popular e în aceeaşi situaţie. Avem datoria de a trăi cu ochii deschişi şi spre aceste lucruri!
R: Ne mai poate reprezenta cultura tradiţională în lume sau e vremea, cum cer imperios unii, să ne sincronizăm cu modelele sau mai degrabă modele culturale globale?
C.P.: Prezenţa de la întâlnirile internaţionale ne-a dovedit întotdeauna că tradiţiile şi obiceiurile noastre sunt bine apreciate. Am văzut asta şi în vara aceasta. Şi trebuie să scoatem în continuare în lumea largă lumea satului românesc!
R: Cum vă imaginaţi satul românesc de mâine?
C.P.: Va rămâne în continuare izvor de valori spirituale autentice. Trebuie doar să cultivăm în continuare formarea de lideri locali şi regionali care să aibă la suflet aceste lucruri, lumea satului românesc cu toate nestematele sale!
Nimeni nu poate trăi, în satul nostru drag, fiind absent la frumuseţile din jurul său. Dimpotrivă!
A consemnat Octavian Blaga
Date biografice:
Data si locul nasterii: 31 ianuarie 1951, Sudrigiu, judetul Bihor
Starea civilă: căsătorit, 2 copii
Studii şi specializări: Facultatea de Fizica – Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca
Activitate profesională: Profesor de fizică 1976-1992; Director general firmă particulară: 1992-2000
Funcţii, activităţi într-un partid politic: Din 2000 – membru în PNL; Din sept. 2001 – preş. al filialei PNL Bihor
Funcţii într-o org sindicală, patronală: Preș. UGIR – 1903 Bh; Membru în cond. Camerei de Comerț Bh
Funcţii, activităţi parlamentare anterioare: Deputat: 2000-2004
Funcţii, activităţi în alte organizaţii naţionale: Membru în Adunarea Naţională Bisericească Ortodoxă
Activitate civică: Membru în conducerea fundaţiei de binefacere „Consistoria” Oradea
