Există multe metode de a protesta în lumea asta. De la protestul de tip japonez cu o banderolă albă pe mână și până la a arunca cu scaune în geamurile autorităților. Cel mai jenant însă mi se pare a protesta prin non-combat, cum fac parlamentarii noștri, un protest care seamănă mai mult a înfrângerea asumată sau a lehamite, decât a opoziție. Asta, în timp ce, chiar și la ultimele proteste, românii au înțeles că ieșitul în stradă se face în timpul liber, nu în orele de serviciu.
Dovadă este că peste tot în țară s-a protestat mai mult în weekend-uri și seara, după ce oamenii ieșeau de la serviciu, decât în timpul orelor de muncă.
În fapt, cred că USL-iștii demonstrează prin acest protest că nici legile elementare ale sistemului în care lucrează nu le înțeleg. În urmă cu câțiva ani, când românii au mers la vot au pus ștampilele pe cei care dețin astăzi majoritatea. PDL-ul nu este majoritar în Parlament pentru că așa l-a lăsat Dumnezeu, nici pentru că l-a pus UE, ci pentru că așa au vrut românii.
Ei au ales ca patru ani să fie guvernați de această majoritate. Că între timp s-au răzgândit, că au ieșit în stradă, că alegerea s-a dovedit a fi neinspirată, asta este altă poveste. Românii au încheiat un contract atunci când au votat, a cărui valabilitate este de patru ani. El trebuie respectat pentru că astea sunt regulile democrației.
După patru ani, dacă românilor nu le convine cum băieții portocalii s-au achitat de contract, au dreptul să îi schimbe. Dar asta, doar după patru ani. Dacă ne-am lua după acești penibili „Lolek și Bolek” ai opoziției ar trebui să schimbăm guvernul la fiecare două luni, ori de câte ori apare câte un român nemulțumit de ceva.
Regulile democrației în care trăm nu le-au făcut (slavă Domnului!) acești „Stan și Bran” ai politicii dâmbovițene ci alții, mult mai competenți și responsabili.
În ceea ce-i privește, protestul prin a sta acasă în puf este, în mod cert, o mare gafă. Toate dezbaterile pe care politicienii opoziției le fac la televiziunile mogulilor USL-iști, sau prieteni cu USL-iștii, sunt total inutile. Orice om întreg la cap, chiar dacă nu are nicio treaba cu politica, va înțelege că băieții ăștia chiulesc, nu protestează.
Cei mai mulți dintre cei care au mers la vot în urmă cu câțiva ani nu au pus ștampila pentru a legifera „lenea cronică” de care dau dovadă astăzi parlamentarii opoziției. I-au trimis acolo să lupte pentru ei, ori, în absență nu poți lupta. Ideea unei democrații este să scoți valoare dintr-un duel al contrariilor, în cazul acesta, rolul USL-ului este de a face opoziție creativă în folosul celor care i-au votat, nu de a fugi ca niște lași, în turmă.
În fapt, probabil că mulți dintre cei care s-au uitat pe lista de prezențe în Parlament au tras concluzia că toată acestă poftă nestăpânită de chiul se trage tocmai de la liderul opoziției, care mai mult a stat pe la Grivco (la fel cum a făcut și Geoană cu Vântu atunci când a pierdut alegerile) decât în Parlament, acolo unde românii l-au votat ca să meargă.
Vorbeam în urmă cu câteva zile, la alegerile pentru Senatul Universității din Oradea cu unul dintre profesorii față de care am un respect deosebit, și care, deși este apolitic, îmi spunea că a dezvoltat o reacție de scârbă și de respingere numai când îl aude vorbind pe Antonescu.
Este normal să se întâmple asta cu orice om rațional, (în cazul lui, vă pot garanta că are dialogurile lui Platon la degetul mic) capabil să disocieze dialogul sofistic de cel argumentat și întemeiat.
Și când spun asta nu mă refer doar la Crin Antonescu ci la majoritatea politicienilor, fie ei din USL sau PDL, oameni pentru care dialogul cu argumente întemeiate și pentru a comunica ceva (nu doar pentru a stimula interesul poporului) este un adevărat mister. În mod cert, intelectualii sunt sătui de acest model de om politic iar oamenii simpli, deja nu mai pot fi așa ușor prostiți.
Revenind la subiect, mă așteptam ca politicienii noștri, niște „elite” până la urmă, să găsească o modalitate inteligentă de a face opoziție. Ce au făcut însă a fost la fel de neinspirat ca intrarea în direct al lui Crin Antonescu, la emisiunea cu curve, maneliști și analfabeți de la cocina TV a Varanului, pentru a se hilizi pe seama fundului lui Boc.
Este trist să vedem că opoziția se erodează prin gafe succesive, fără ca puterea să miște un deget. În ritmul acesta, până la alegeri există posibilitatea ca raportul de forțe să se modifice, spre disperarea românilor, care văd tot mai mult în actualul guvern unul de care trebuie să scape dar care nu văd în actuala opoziție o alternativă viabilă.
