Părintele Mihai Fechetă nu vorbeşte despre contribuţia sa, ci spune că opera pe care o administrează e rezultatul muncii întregii congregaţii, a binefăcătorilor şi prietenilor acesteia. Ceea ce nu spune şi puţini văd e că această operă e ţinută în viaţă, aici şi acum, cu viaţa pe care i-o dăruieşte el.
Când mai marii lumii împlinesc o sumă rotundă de ani, lumea stă în loc şi îi omagiază. Aş dori să opresc o clipă gândul şi atenţia asupra unuia dintre cei mici din lumea asta, dar care pot fi numiţi sarea pământului. Îl putem vedea zilnic dând de mâncare animalelor şi măturându-le ţarcurile, făcând curăţenie în curte şi îngrijind grădina locului pe care îl păstoreşte, pentru ca acesta să fie un loc plăcut pentru copii, părinţi şi bunici.
Îl vedem îngrijindu-se ca şcoala pe care o administrează şi o creşte să fie un loc curat, sigur şi bun pentru cei ce o frecventează. Îl vedem jucând volei sau baschet, învăţându-i pe copii cântece şi rugăciuni sau să se gospodărească singuri şi să respecte natura. Unii îl văd şi în straie preoţeşti, în ornatul fluturând ca nişte aripi pe trupul său firav.
S-a născut acum 40 de ani, pe 29 februarie. A simţit de tânăr o chemare spirituală puternică şi s-a hotărât să-şi dăruiască viaţa lui Dumnezeu şi semenilor săi, alăturându-se unui mic ordin călugăresc ce activează nu doar între zidurile unei mănăstiri, ci şi în societate.
De câţiva ani poartă responsabilitatea administrării Congregaţiei Don Orione din Oradea, parte a unei mari opere de caritate şi de educaţie, auto-intitulată modest „mica operă a Divinei Providenţe”.
A preluat de la înaintaşii săi o parohie, un liceu şi instituţia cercetaşilor şi oratoriului. Le-a adăugat grădiniţă, clase primare şi gimnaziu, noi şi noi instituţii şi activităţi care îi consumă tot timpul şi toată energia.
Poarta instituţiilor pe care le administrează e deschisă tuturor, indiferent de etnie, religie sau vârstă, conform preceptului „Să facem binele întotdeauna tuturor!” şi credinţei că doar caritatea, dragostea frăţească va salva lumea.
Părintele Mihai Fechetă nu vorbeşte despre contribuţia sa, ci spune că opera pe care o administrează e rezultatul muncii întregii congregaţii, a binefăcătorilor şi prietenilor acesteia.
Ceea ce nu spune şi puţini văd e că această operă e ţinută în viaţă, aici şi acum, cu viaţa pe care i-o dăruieşte el. La 40 de ani, părintele Mihai a împlinit destule pentru o viaţă întreagă. Îi doresc şi ne doresc să i se poată spune şi la 80 de ani: „Mulţumim pentru tot ce ne-ai dăruit, părinte!”
