Frauda ministrului Baba lasă Oradea fără replică

Foarte puțini dintre oamenii care activează în sistemul de învățământ credeau că o să ajungă vreodată să îl regrete pe ministrul Funeriu. Cu noul „porcușor” portocaliu care s-a cocoțat în vârful catedrei ministeriale au însă toate șansele. Cel puțin, cele 620 de cadre didactice de la Universitatea din Oradea care l-au votat pe Cornel Antal, îl regretă în mod cert pe Funeriu. La asta ar trebui să mai adaugăm și o parte dintre jurnaliștii locali pe care ministrul i-a făcut proști în față.

Comportamentul de stăpân de feudă pe care ministrul Baba îl afișează este încă o dovadă că PDL-ul de astăzi este exact ca PSD-ul de acum jumătate de deceniu. Aceleași vremuri tulburi în care politicianul scuipă în obraz pe toată lumea, de la educatoarea de grădiniță până la profesorul universitar.

Faptul că din 869 de electori 620 (adică 76 % din totalul celor care aveau drept de vot) au decis ca Universitatea din Oradea să fie condusă de Cornel Antal a fost fără nicio importanță în fața pixului lui de ministru.

În mod normal, numirea pe care a făcut-o ministrul ar fi trebuit să fie o formalitate. Dacă legea a fost respectată iar cadrele didactice au decis în număr majoritar, ministrul ar fi trebuit să dea doar un aviz formal. În fond, nu știe el, Baba de la București, mai bine decât cei de aici, ce se întâmplă la Oradea.

Legea a fost însă concepută de „băieții portocalii”, anume, pentru a mătura din sistem rectorii incomozi din opoziție gen Ecaterina Andronescu sau Andrei Marga. De aceea s-a lăsat la limita interpretării problema cu două mandate, însumând opt ani. Numărul de mandate mi se pare chiar o găselniță de cea mai joasă speță.

Ce contează numărul de mandate când limitezi totul la opt ani? Odată ce ai stabilit că fiecare rector are dreptul să fie în această poziție timp de opt ani, ai rezolvat problema. În cazul lui Antal este la mintea cocoșului că patru ani și opt luni nu este același lucru cu opt ani.

Sincer, nu găsesc o altă explicație logică în ceea ce privește limitarea mandatelor la numărul acestora și nu la durata lor, decât „făcătura”, dorința expresă a PDL-iștilor de a scăpa de „cine trebuie”.

Nu mă înțelegeți greșit, „eCaterinca” Andronescu nu mi se pare vreo mostră vie de competență iar în ceea ce-l privește pe tovarășul Marga, mi-am schimbat total părerea despre el după ultimele intervenții televizate la care a participat și în care mi s-a părut un sofist de cea mai joasă speță.

Principiul însă, acela de a scăpa prin „chichițe” legislative de „dușmanii” din opozițe, mi se pare sub demnitatea oricărui om sau partid politic.   

 

Faptul că rectorul Cornel Antal a căzut la mijloc în acest război penibil, mi se pare că ridică o nouă problemă.

Oare, când conduci o universitate, este mai bine să fii apolitic sau este mai bine să te bagi în jocuri de culise cum a făcut „unchiul” Maghiar pe vremea când se împărțeau diplome false și se pupau universitarii în bot cu Iliescu?

Oare, în țara asta, nimic nu poate scăpa de acest „cancer” numit politică?

De la București se vede mai bine!

Dincolo de aceste lucruri, „halucinantă” (cum spunea o colegă de la Bihoreanul) este suspiciunea de fraudare a alegerilor din Ordinul privind neconfirmarea lui Cornel Anta în funcția de rector.

„Văzând și procesul verbal privind consemnarea, la nivelul Universității a rezultatului alegerii rectorului care conține omisiuni și inadvertențe, fiind omise referirile la numărul de buletine de vot tipărite și distribuite secțiilor de votare, fiind menționate imprecis elemente precum numărul buletinelor de vot tipărite și valabil exprimate, numărul de electori prezenți la urne, numărul voturilor neîntrebuințate și anulate, numărul voturilor nule și numărul voturilor albe, verificarea acestora demonstrând erori în consemnarea rezultatului votării, ceea ce constituie indicii ale unei posibile fraude”

se afirmă în Ordinul ministrului.

Acuzațiile au fost clarificate de șeful Biroului electoral al Universității din Oradea, care s-a ocupat de alegeri, Aurel Căuș:

„În Ordinul ministrului se afirmă că au fost omise referirile la buletinele de vot tipărite și distribuite secțiilor de votare. Nu este însă important câte buletine au fost tipărite.

Ele au devenit importante doar din momentul în care au fost securizate și s-a aplicat ștampila circumscripției electorale pe ele. Asta s-a întâmplat dimineața, de față cu toți membrii biroului electoral și a observatorilor celor doi candidați.

Este, de fapt, singurul loc în care pot accepta că ceva nu este clar. Toate celelalte date furnizate au fost cât se poate de clare și în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat”.

Cred că, în mod cert, aici avem un exemplu clar de rea intenție din partea lui Baba. Ministrul a utilizat tot ce a găsit la îndemână pentru a-l desființa pe Cornel Antal și a arăta tuturor că nu merită să fie rector. Mai ales că „suspiciunea de fraudă” este parte a argumentării din Ordin, a cărui concluzie este neconfirmarea rectorului.

Cu alte cuvinte, Baba s-a folosit pe de o parte de sofismul legislativ (cel cu două mandate și nu opt ani) și pe de altă parte a distrus ideea că alegerile ar fi fost corecte, transformându-l pe rector într-un „infractor”, adică unul care nu merită să ocupe acea funcție.

Dincolo de asta, Baba i-a făcut chiori și imbecili pe toți ziariștii, care au scris despre alegeri (unii transmițând pas cu pas pe portaluri on-line sau „pe sticlă”, modul în care acestea decurgeau), pe toți electorii și observatorii alegerilor (chiar și pe cei ai contracandidatului lui Cornel Antal, Gheorghe Ionescu care ar fi avut tot interesul să facă scandal la cea mai mică nergulă).

Toți suntem niște chiori, doar de acolo, de la București, se vede lumina adevărului!

Ecce Homo!

Despre Cătălin Baba nu se cunosc foarte multe. Cel puțin, nu de bine. Se știe doar că este „prieten” cu frauda și cu nepotismul. Sau, cel puțin așa spun ziarele de le el de acasă, din Cluj. A ajuns la București pe filiera prieteniei de partid, fiind omul de casă al fostului premier Emil Boc.

Politica l-a făcut peste noapte dintr-un preparator obscur al Facultății de Medicină Veterinară din Cluj (nu o spun eu, o spun colegii lui de la UBB), ministru. Interesant este și faptul că din preparator la Medicină Veterinară a ajuns asistent și mai apoi decan la Facultatea de Știinte Politice și Administrative a Universității Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj. Cine știe, între medicina veterinară și politica ministerială n-o fi mare diferență.

Conform ziarelor clujene la UBB a cauzat numai probleme. Pe vremea când era secretar de stat, colegiul Senatului UBB l-a acuza de pregătire ştiinţifică mediocră şi fraude repetate şi că ar fi căutat

„prin toate mijloacele, să înşele vigilenţa profesională a instituţiei, să corupă şi să falsifice indicatorii propriei activităţi, profitînd de funcţiile în care Emil Boc l-a numit”.

Printre faptele incriminatorii se numără numirea Alinei Cherecheş, viitoarea soţie a lui Baba, şi cea a cumnatului său, Răzvan Cherecheş, ca asistenţi, lucru refuzat de Rectorat.

„Profită de funcţie şi se transferă din catedră în catedră, pentru a poposi în Catedra de Comunicare şi Relaţii Publice a facultăţii, rectoratul interzicîndu-i astfel de „plimbări” ilegale, în continuare.

În ultimii ani s-a folosit de peste 20 de granturi accesate la diferite nivele. Fiind numit la Cabinetul lui Emil Boc, în 2009, Cătălin Baba blochează scoaterea de posturi la concurs până nu i se face şi lui post de profesor universitar, ceea ce rectoratul a refuzat, pregătirea lui fiind mediocră”

se preciza, cu puțin peste un an în urmă, într-un comunicat al conducerii UBB.

Nici tentativa de a folosi Legea Educației în mod discreționar, nu este nouă. În 2009 Baba a redactat o cerere prin care a solicitat să i se păstreze funcţia pe perioada în care vine la Cluj, fapt considerat ilegal de către Colegiul Senatului UBB.

„Cu adrese repetate, Baba presează rectoratul să îi creeze specializarea „Politica sănătăţii” în facultate, pentru el şi cumnatul său – ceea ce rectoratul refuză (cu argumentul ca Universitatea Babeş-Bolyai nu are facultăţi de medicină).

Recent, în proiectul Legii educaţiei naţionale (2010), la articolul 122, s-a introdus prevederea după care guvernul poate hotărî înfiinţarea sau desfiinţarea de specializări şi de facultăţi în universităţi”

se arată într-un alt comunicat al conducerii UBB.

Ce ar mai fi de comentat la toate acestea? Noroc că avem în fruntea ministerului Educației un profesionist desăvârșit, singurul capabil să reformeze sistemul și să le spună profesorilor din țara asta cine merită să îi conducă și cine nu.

Ichim Vasilică