Mișcările de pe scena politicii românești din ultimele zile, mi s-au părut a fi dovezi noi și concludente că între baronii PDL-iști și cei din USL nu este absolut nicio diferență. Ca niște dobitoace, animalele politice din România s-au strâns în jurul ciolanului mârâind unele la altele. Apropierea le-a luat mințile așa că s-au apucat să muște. Până la beregata vecinului însă, fiarele s-au apucat să se sfâșie între ele ca nu cumva dobitocul din dreapta sau stânga să ajungă la ciolan înaintea lor. Așa se pot defini mătrășirea de către PSD-iști a lui Geoană, de către PDL-iști a lui Cristian Preda sau de către PNL-iști a lui Andrei Chiliman.
I-am putea lua în considerare și pe „oamenii lui Domnu Dan” (în majoritate, lichele scăpate printre degetele justiției) care au fost numiți peste noapte de „Mesia” de la Bucureși președinți la filialele din teritoriu, dar sunt prea insignifianți (din toate punctele de vedere) pentru a-i băga în seamă.
Cu toții știm că în politică nu există etică, dar ar putea totuși să existe bun simț. Bun, renunți la un om dintr-un calcul politic rece, dar nu te comporți cu el ca și cum ar fi un ciumat. Nu-i inventezi tot felul de scenarii și i le pui în cârcă, cum s-a procedat în aproape toate aceste „lichidări” politice.
În cazul lui Geoană, spre exemplu, PSD-iștii au frizat penibilul. Au arătat tuturor că îl urăsc atât de mult pe cel care era la un pas de a le câștiga alegerie încât au fost în stare să renunțe la cea mai importantă funcție în stat, după cea a președintelui, doar pentru a-l „mătrăși”.
În acest caz, social-democrații, ori au fost incompetenți ori proști. Incompetenți dacă nu au știut că dacă îl vor da afară pe Geoană, funcția va reveni puterii, proști dacă nu au înțeles că un președinte de Senat cu interese proprii, dar al PSD, este mai bun decât un președinte de Senat al PDL. Eu, personal, înclin totuși să cred că ura le-a întunecat mințile.
La PDL, în problema cu Cristian Preda, lucrurile au mers pe o linie cunoscută, alimentând afirmațiile opoziției, conform cărora toți se supun unui „tătuc”, mai capricios ca o curvă de trotuar. Extirparea oricărui simț critic din sânul partidului nu te poate duce cu gândul decât la comunism, acolo unde „partidul are întotdeauna dreptate”.
Și aici, partidul decisese să candideze „omul cu gunoiul” la Primărie așa că nu a putut accepta ca acest „dușman al poporului” să le critice opțiunea. Că doar partidul e în toate. „E în mine, e în tine, e în fabrici și uzine…”
Tot despre o „trădare”, vorbim și în cazul lui Chiliman. Un adulter, mai bine zis. Cică PSD-iștii lui Lolec ar fi negociat cu Chiliman, fără să știe Bolec (sau Chuckie, spuneti-i cum vreți), care îl susținea pe Rareș Mănescu la Sectorul 6 al Primăriei.
Cu alte cuvinte, Antonescu avea omul lui la sectorul condus tot de-un om de-al lui, dar de care nu-i plăcea pentru că era mai prieten cu fostul președinte căruia i-a furat el scaunul (Călin Popescu Tăriceanu). Primarul de la sectorul 6, Chiliman a încercat să negocieze pe ascuns cu PSD-ul ca să-și păstreze funcția.
A greșit grav, pentru că a „trădat” partidul pe care-l servise și care, drept răsplată pentru serviciile aduse, „îl trădase” cu Rareș. În fapt, o telenovelă ieftină și de prost gust cum este toată „politichia” românească.
Trist în toată această poveste este că peste câteva luni va trebui să mergem și să votăm. Vom pune din nou ștampila pe aceste hiene politice pentru a le da voie să se înfrupte patru ani din cadavrul a ceea ce a mai rămas din România. Exact ca în urmă cu patru ani: fără a avea din ce alege!