OPINIE. Proaspătului și imberbului premier i se poate reproșa orice dar nu că nu ar avea mână bună la ales miniștrii. Uite, spre exemplu, la Educație. A pus-o pe agramata de Corina Dumitrescu, apoi, ca să-și repare „greșeala”, l-a pus pe „copy-paste-ul” de Mang. Într-un final l-a lăsat interimar pe Liviu Marian Pop, un alt mare „specialist” care face pe sindicalistul deși este PSD-ist până-n măduva oaselor. Primul lucru pe care l-a făcut noul ministru al Educației a fost să-și protejeze interesele. Adică i-a obligat din nou pe profesori să plătească sindicatul pe statele de plată.
De ceea ce se temeau cel mai mult contestatarii lui Boc de aia nu au scăpat. În locul fostului guvern Boc a venit la conducerea țării guvernul PSD-ist al lui Ponta, nu însă unul modern, așa cum sperau cu toții ci unul moștenit de la „comunistul” Iliescu și „infractorul” Năstase, cu dulapurile pline cu scheleți.
Cel mai clar exemplu îl reprezintă comportamentul de stăpân de feudă al ministrului Educației. Deși este interimar, adică are atribuții limitate, sindicalistul care și-a bătut câțiva ani de zile joc de profesori (eu nu pot interpreta trădarea celor pe care i-a reprezentat, decât ca bătaie de joc) își urmărește doar interesele.
Evident, Ponta nu poate fi străin de ce face Liviu Pop la minister. Doar de aceea l-a pus acolo! La fel cum o pusese pe Corina Dumitrescu, rectorul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, ministrul al Educației doar pentru că la acea „universitate” fie predau fie își luaseră diplome de înalți demnitari, (conform gândul.info) toți prietenii lui (Titus Corlăţean, Alina-Ştefania Gorghiu, Daniela Popa, Ana Birchall și Vasile Bleotu).
Ca o paranteză, dintre numele apărute pe lista ziariștilor de la gândul, excepție face Ana Birchall, care a ținut să-și precizeze poziția.
„Am avut șansa de a fi primul român admis simultan la cursurile de masterat în drept la mai multe Universități precum Yale, Harvard, Oxford, Cambridge și New York University.
Când am revenit în România am luat toate Universitățile la rând și nu am găsit unde să predau un curs pe ce mă specializasem pentru că în țară nu exista această specializare. Singurele variante pentru care am putut opta au fost Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” și Universitatea Ovidius Constanța.
Îi invit cu plăcere pe toți ziariștii care contestă calitățile mele profesionale să asiste la cursurile și seminariile pe care le predau”
a spus, pentru Oradea Press, Ana Birchall.
Liviu Marian Pop a fost pus la minister pentru a „liniști” sindicatele din învățământ, pe principiul, folosit des de PSD, acela de a cumpăra cu funcții politice reprezentanții de sindicat.
Mecanismul este în esență simplu. Liderii de sindicat, adică cei aleși de oameni (profesori în acest caz) să lupte cu guvernul pentru drepturile lor, sunt acontați de guvern. Dar nu pe față ca să se prindă „prostimea”.
Se întâlnesc și ei la o crâșmă, o manea, un mic, o bere și acolo își stabilesc strategia. Tu stai doi ani ca șef de sindicat și îi prostești pe ăia că le reprezinți interesele și apoi, când se tulbură apele îți oferim un post călduț aici la noi, la guvern. Așa s-a întâmplat până acum cu zeci de sindicaliști și, dacă veți urmări cu atenție, veți vedea că cei care au fost „mai negrii în cerul gurii”, au ajuns mai bine înfipți în PSD.
Obligați să le dea bani
Sistemul organizat de PSD-iști nu este însă unul secret. Mulți profesori cunosc această stare de lucruri și tocmai de aceea nu dau doi bani pe sindicatele care pretind că îi reprezintă. Dovada cea mai clară a fost statistica de anul trecut.
După ce Daniel Funeriu, în 2012, a luat măsura ca profesorii să își achite banii către sindicate după ce își iau salariul în mână și nu să li se oprească obligatoriu banii de pe statele de plată, doar 20 de mii de profesori au mai plătit bani către sindicate. O cifră mică față de 250 de mii de cotizani câți erau în 2011. Cifra însă era un barometru care arăta cu exactitate câtă încredere au profesorii în sindicatele care îi reprezintă.
Noul ministru Liviu Marian Pop a rezolvat din pix problema. Într-u comunicat adresat liderilor de sindicat din învățământ cu mențiunea „urgent”, Sindicatul Liber din Învățământ transmite că
„începând cu 31 mai se revine la reținerea cotizației de sindicat pe statul de plată. În acest sens rugăm liderii de sindicat din unitățile școlare să întocmească tabelele anexate comunicatului, în două exemplare în original, cu semnăturile de accept a membrilor de sindicat pentru reținerea cotizației”.
Ca să fiu mai explicit, și să înțelegeți de ce sistemul este total anti-democratic, vă voi da un exemplu. Ministerul Educației va aduna de pe statele de plată banii pentru sindicat (adversarul lui de drept).
Ca și cum, într-un consorțiu, patronul ar colecta și distribui banii de la angajați către sindicaliștii împotriva cărora luptă. Evidet în acest caz, profesorii vor plăti degeaba sindicatul pentru că el nu va putea lupta cu guvernul care le va umple buzunarele.
Lui Ponta îi convine acest sistem pentru că prin intermediul lui are control total asupra sindicatului care nu poate lătra prea tare și nici nu poate mușca mâna care îi dă de mâncare.
Toate acestea se fac însă, în mod vădit, împotriva ideii de democrație și de libertate, împotriva profesorilor. Ei sunt condamnați să dea șpagă lunar unui sistem care nu le dă absolut nimic în schimb.
Poate doar iluzia că trăiesc într-o țară democrată!
