Moda primarului care dă din umeri, după alegeri, și spune că n-a știut că nu existau fonduri pentru proiectele pe care le propusese în campania electorală primește o lovitură de la Paris. Alesul unei suburbii din nordul capitalei franceze, al Sevranului, de peste 50.000 de locuitori, s-a săturat să își amâne cetățenii atunci când e vorba de lucrările necesare pentru o viață mai bună a orășelului. Și a venit lângă Parlamentul Franței pentru a protesta. Altfel.
Stéphane Gatignon este tânăt, înalt, subțire și amabil – mai degrabă ai crede că tocmai s-a dat jos de pe bicicletă, pentru un scurt popas, în Tour de France. Dar constituția lui atletică și hainele fără fast nu îl ajută la câștigarea unui concurs sportiv ci la a rezista frigului unui noiembrie parizian cu niște grade sub media multi-anuală.
Primarul din Sevran a renunțat la costum și cravată și a venit cu un cort, la Parlament, în 9 noiembrie, pentru a începe o grevă a foamei pe termen nelimitat, pentru a cere finanțare pentru localitatea pe care o conduce și solidaritate cu altele asemenea ei.
Membru al Verzilor francezi, primarul are studii umaniste și un doctorat ce tratează „comunismul municipal”. El are nevoie de 4 milioane de euro pentru a putea plăti datoriile și taxele Sevranului. De asemenea, Stéphane Gatignon cere ajutor nu doar pentru localitatea lui ci pentru toate cele 100 de „cele mai sărace localități din Franța”.
În prima noapte, mai multe posturi de televiziune l-au urmărit pe originalul primar, întrebându-l despre demersul său. Așa am aflat despre el, de la televizor, și în seara de duminică l-am așteptat lângă cortul său, pentru a schimba câteva vorbe cu cel ce face istorie în Franța, măcar prin spectaculozitatea demersului său.
O mulțime de oameni stăteau lângă cortul primarului, așteptândiu-l, în timp ce acesta era la Parlament, pentru încă o rundă de negocieri. A apărut, simplu, fără fast, s-a aruncat pe un scaun de campanie, l-am întrebat de vorbește engleza, a spus că da, de regulă, dar acum e mult prea obosit pentru o limbă străină. Un om care nu mănâncă și doarme-n frig pentru binele localității sale e de așteptat să nu fie prea comunicativ dar primarul Gatignon știe că are nevoie și de media în lupta sa.
Găsim o cale să ne înnțelegem și aflu că în localitatea Sevran sunt și români dar că nu fac probleme, unii – muzicieni, unii cu alte treburi, dar oameni așezați. Nu e o pistă de urmat aici așa că vorbim despre protestul său. Spune că nu știe să fi existat un alt primar, în istoria morernă a Franței, care să fi cerut în acest mod ceva Parlamentului. Felul în care vor fi bugetate localitățile pentru care se zbate Stéphane Gatignon va fi discutat mâine (marți) în Parlament.
Lângă noi au fost multe persoane care îl susțin pe primar. Și din localitatea sa, oameni mândri de isprava întâistătătorului lor, dar și parizieni veniți să încurajeze acest mod inedit de protest. Unii au stat și nopțile anterioare aici și spun că vor rezista și acum, cu ajutorul ceaiului fierbinte. E timpul pozelor de grup, urmează discuțiile despre ce va fi marți, încurajările, felicitările celor ce s-au nimerit abia acum pe aici.
Dacă Parlamentul francez va oferi ceva, orice, protestatarului primar, vorbim de un nou precedent și în a cere ceva dar și în legătură cu poziția celui care cere. Și mă gândesc cât timp va trece până vom vedea și primul primar român dându-se peste cap în mod asemănător pentru comuna sa, pentru orașul său. Probabil va mai curge multă apă pe Sena, iar fluviul are un debit bogat…
PS: Azi, luni, ziarele de metrou parizian aveau, iar, pe prima pagină fotografia lui Stéphane Gatignon.
