Luna aceasta s-au împlinit 23 de ani de la Revoluția din 1989, zi în care România și-a luat destinul în propriile mâini, desprinzându-se de blocul sovietic și alegând calea Europei. Pe străzile din Oradea nu a curs sânge dar în București și Arad au murit militari din Oradea. În amintirea lor, sâmbătă, 22.12.2012, în Cimitirul Rulikowski, s-a oficiat o slujbă, s-au depus jerbe și coroane și s-a intonat imnul național.
Ritmurile rapide ale tocurilor pe dalele de betron ale cimitirului Rulikowski și murmurul grupurilor de vârstnici din ale căror guri ieșeau aburi au fost, sâmbătă, ușor acoperite de fanfara care a răsunat, undeva, în stânga aleii principale.
Frigul care a alunecat din cer, undeva la minus patru grade, i-a îndemnat pe mulți să nu iasă din casă. Au făcut-o însă oficialitățile, oamenii în negru ai căror ochi au alergat instinctiv spre blițurile aparatelor de fotografiat ale ziariștilor, militarii Garnizoanei Oradea, singurii pregătiți parcă pentru gerul de afară și vârstnicii care au început să simtă participarea la astfel de evenimente mai mult ca pe o datorie față de trecut decât ca pe o mulțumire față de prezent.
Cei peste o sută de participanți s-au aliniat militărește pe un singur rând în faţa mormintelor celor trei militari orădeni ucişi în luptele de la Arad și București, sublocotenenţii post mortem Victor Adrian Puşcău, Marius Cosma şi Adrian Dorin Danşe.
Pentru o bună parte dintre oficialități, slujba oficiată de prelatul Garnizoanei Oradea, preotul militar Mircea Ioniţă a părut interminabilă, frigul făcându-i să-și încheie toți nasturii de la paltoane, iar pe doamne, să-și afunde gâturile albe în blănuri.
Ca o fatalitate, sticla de vin din mâna preotului a colorat într-un roșu sângeriu marmura albă a celor trei morminte înghețate de pe alee.
Despre eroi și promisiuni
În același ton trist, gri, oficial, prefectul bihorean a vorbit despre Revoluției și despre evitarea greșelilor trecutului.
„Ziua de 22 decembrie 1989 are o semnificație aparte în Istoria României. Țara noastră a fost singura din blocul estic care a trecut printr-o Revoluție violentă, ai cărei eroi îi comemorăm.
Avem astăzi posibilitatea de a analiza acțiunile de atunci și a nu permite evoluția spre dictatură. Curajul românilor de a se exprima liber poate fi considerat momentul în care s-a schimbat fața României, cetățenii acestei țări având dreptul pentru prima dată să circule liber în Europa, devenind cetățeni europeni.
Recunoștință Eroilor, cinste neamului românesc!”
a spus prefectul județului Bihor, Claudiu Pop după care și-a reluat locul în coloană, lângă primarul Ilie Bolojan aflat lângă fostul prefect Gavrilă Ghilea, și la câțiva metri de președintele Consiliului Județean Bihor, Cornel Popa.
Mult mai ancorat în prezent a fost preşedintele Asociaţiei Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Oradea, care a vorbit despre „o mână de nebuni” care a avut curajul să schimbe destinul întregii țări.
„Au trecut 23 de ani și în fiecare an, când ne adunăm aici la mormintele celor care au căzut, observăm că suntem din ce în ce mai „atinși” ca și categorie de cetățeni.
Mai mult decât atât, probabil că observați, pe lângă doliul pe care îl purtăm pentru cei căzuți atunci, ne-am gândit că nu ar strica să purtăm doliu și pentru moartea promisiunilor Guvernului, la doar câteva zile de când acesta le-a făcut, în campania electorală.
De ce doar patru morți la Oradea? Pentru că cei care sunt aici au reușit, împreună cu armata, să facă în așa fel încât să nu curgă sânge în Oradea. Și dacă putem să ne mândrim cu ceva, acesta este lucrul cu care o putem face.”
a spus Liviu Lupea.
A urmat momentul mult așteptat, al picioarelor și mâinilor înghețate, care au putut, în sfârșit, să se miște. Ceremonia depunerii coroanelor a fost precedată cu repeziciune de retragerea coloanei spre cel de-al patrulea mormânt, cel al eroului Neculai Tomozei.
În urma ei, sub coroanele verzi care striveau marmura albă a crucilor, abia dacă mai licăreau picăturile sângerii de vin.
