ADEVĂRUL despre eşecul Schengen. Nu din poveştile politrucilor ci din DOCUMENTE OFICIALE

Deşi cei mai mulţi dintre români consideră că România nu merita să intre în Schengen, ţara noastră ar fi putut face acest pas important dacă ar fi respectat condiţiile din Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Conform raportului Comisiei Europene cauzele pentru care României i s-a refuzat acest privilegiu ţin de protecţia sistemului judiciar împotriva atacurilor politicienilor, de înlocuirea miniştrilor aflaţi sub urmărire penală şi de lipsa de onoare a parlamentarilor declaraţi incompatibili de Agenţia Naţională de Integritate şi a celor condamnaţi pentru corupţie.

Pentru că în ultima perioadă politicienii au încercat să minimizeze în declaraţii eşecul Schengen şi pentru că analiştii din studiourile TV, continuă să mintă cu nesimţire opinia publică, singura posibilitate pentru a înţelege de ce România nu a intrat în Schengen o reprezintă actele oficiale.

Pe unul dintre acestea, Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliul Europei, Oradea Press vi-l pune la dispoziţie AICI, el putând fi consultat şi pe site-ul Comisiei (ec.europa.eu). În ceea ce priveşte realitatea celor scrise în raport, ea nu face obiectul acestui material de presă şi, indiferent care sunt părerile românilor cu privire la analiza Comisiei Europene, pentru instituţiile occidentale, Raportul este cel care contează.

Ordonanţe fără număr şi atacuri la sistemul judiciar

Deşi în raport nu se precizează că ar fi vorba de „o lovitură de stat”, termenul fiind în mod vădit o exagerare a actualei opoziţii, în raport se afirmă că „existau semne de întrebare importante cu privire la statul de drept și independența sistemului judiciar din România”, iar Comisia a propus „recomandări specifice pentru a restabili respectarea acestor principii fundamentale”.

Un motiv de preocupare pentru comisari l-a reprezeant „recurgerea la ordonanțe de urgență, o preocupare împărtășită de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei. Utilizarea acestei competențe la începutul lunii iulie a jucat un rol important în ceea ce privește preocupările legate de eludarea normelor constituționale”, se afirmă în raport.

„În timpul verii, una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituțiilor judiciare și a lipsei de respect pentru independența sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare.

Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărțuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituții judiciare și anticorupție importante, inclusiv amenințări cu un caracter personal împotriva judecătorilor și a familiilor acestora și campanii mediatice de hărțuire”, se mai explică în document, în care se face referire şi la revizuirea unor norme prin care să se garanteze că „libertatea presei este însoțită de o protecție corespunzătoare a instituțiilor și a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum și punerea la dispoziție de măsuri reparatorii eficiente”.

Fenechiu şi Dragnea, nici bun simţ şi nici onoare

Tot la capitolul probleme nerezolvate de Guvern intră şi renunţarea la portofolii a celor doi miniştrii cercetaţi pentru fapte de corupţie.

„Noul Guvern și-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupției, însă în rândul noilor miniștri există două cazuri confirmate de persoane care sunt cercetate penal pentru fapte de corupție.

În recomandările sale din luna iulie, Comisia și-a exprimat speranța că miniștrii vor da un exemplu în ceea ce privește respectarea aspectelor legate de integritate: același lucru este așteptat și în ceea ce privește acuzațiile de corupție.

Este esențial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcții ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci când există împotriva lor un raport ANI în materie de integritate”, se afirmă în raport unde se mai face referire şi la parlamentarii aflaţi în situaţii asemănătoare: „credibilitatea Parlamentului ar avea de câștigat de pe urma unor proceduri mai clare de gestionare a dosarelor în care parlamentarii fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate sau al unor acuzații de corupție. Prezumția ar trebui să fie aceea că, în cadrul normelor constituționale instituite, organele de urmărire penală să își poată desfășura activitatea în același mod ca în cazul celorlalți cetățeni”.

Comisia dă şi un exemplu care arată clar dispreţul cu care este tratată justiţia de către parlamentari: „CSM a trebuit să sesizeze Curtea Constituțională pentru a se asigura că Parlamentul execută efectiv o hotărâre definitivă a Înaltei Curți”.

Lucruri de acest fel sunt rar întâlnite în ţări din lumea a treia ce să mai spui despre o ţară europeană care vrea în Schengen.

În raport este taxată şi nesimţirea parlamentarilor care în loc să se supună deciziilor instanţelor, chiar şi atunci când este vădit că acestea au dreptate, preferă să le conteste.

„O preocupare majoră rămâne faptul că rapoartele ANI sunt în mod frecvent contestate, chiar dacă bilanțul acțiunilor câștigate de ANI în cazul atacării deciziilor sale în instanță este pozitiv. (…)

Parlamentul nu a aplicat rapoartele ANI, chiar și atunci când erau confirmate de hotărâri definitive ale instanțelor. În noiembrie 2012, ANI a emis patru rapoarte de incompatibilitate privind miniștri și înalți funcționari.

Toate cele patru rapoarte au fost contestate în instanță și niciunul dintre cei vizați nu a demisionat din acest motiv”

se mai afirmă în raport.

Există şi lucruri pozitive. Insuficiente însă

Deşi nu sunt prea multe, Comsia notează şi câteva evoluţii pozitive, cea mai importantă fiind lupta împotriva corupţiei la nivel înalt.

„Comisia consideră că rezultatele obținute de România în materie de combatere a corupției la nivel înalt au reprezentat unul dintre cele mai importante progrese înregistrate în cadrul MCV. Eficacitatea și imparțialitatea anchetelor penale trebuie să fie menținute sub viitoarea conducere.

Prin urmare, Comisia consideră că este esențial să se numească o nouă conducere a Ministerului Public și a Direcției Naționale Anticorupție (DNA) care să poată demonstra independența, integritatea și profesionalismul necesare pentru a se bucura de încrederea publicului și a continua să aibă rezultate eficiente”

se afirmă în pagina 5 a raportului. Un alt lucru pozitiv, notat de Comisie este profesionalismul şi imparţialitatea unor instituţii naţionale:

„În ultimele luni, Ministerul Public, Direcția Generală Anticorupție și Înalta Curte au continuat să lucreze în mod profesionist și imparțial, uneori fiind supuse unei presiuni extreme.

Reziliența dovedită până în prezent de instituțiile respective întărește concluzia că rezultatele pe care acestea le-au obținut în materie de sancționare a corupției la nivel înalt se numără printre cele mai semnificative semne ale progreselor realizate de România în cadrul MCV”.

O bilă albă primeşte şi DNA-ul: „DNA a continuat să cerceteze și să aducă în fața instanței cu succes dosare de corupție. Numărul condamnărilor definitive pronunțate pe baza dosarelor instrumentate de DNA s-a dublat în 2012, în comparație cu anul precedent. Acestea au vizat politicieni din toate partidele importante.

A existat, de asemenea, o creștere constantă a trimiterilor în judecată și a condamnărilor în dosare instrumentate de DNA privind fraude implicând fonduri ale UE”.

Ca o concluzie, „Comisia apreciază că România a pus în aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau restabilirea statului de drept și a independenței sistemului judiciar.

Deși Constituția și rolul și hotărârile Curții Constituționale au fost respectate, angajamentele referitoare la protecția sistemului judiciar împotriva atacurilor, la înlocuirea miniștrilor împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri în materie de integritate și la demisia parlamentarilor care fac obiectul unor hotărâri definitive în materie de incompatibilitate și conflicte de interese sau care au fost condamnați definitiv pentru corupție la nivel înalt nu au fost puse în aplicare pe deplin”.

Din păcate, după spicuirea acestui raport, mulţi dintre români vor rămâne cu un gust amar. Ţara noastră arată ca un copil tâmpit şi leneş la care alţii se străduisec să îi facă ordine în casă. Nu pentru că nu ar fi în stare, ci pentru că e obişnuit să trăiască în gunoiul lui de zi cu zi, e prea leneş şi credincios expresiei: „las-o bă, că merge aşa!”.