Ceea ce se vehicula înainte de izbucnirea conflictului de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Bihor, a devenit realitate. În ciuda protestului oamenilor de cultură de acolo, politicul le-a pus pumnul în gură și l-a instalat în funcția de șef pe Adrian Dume, un „specialist”, care în toată viața lui nu a lucrat niciun minut. Carnetul de membru de partid l-a făcut însă direct șef!
Ca orice șef pus în funcție prin relații de partid, Adrian Dume are și un salariu frumușel (cel mai mare din instiutuție, plus un procent de 55%), unul pe care oameni cu studii serioase (nu făcute pe prietenii și lingușeli la Sorbonica) nu-l au în România.
Culmea penibilului, deși Adrian Dume s-a remarcat în presa locală doar prin gafe cum a fost cea de la începutul anului trecut când, speculând demisia lui Raed Arafat ca urmare a acuzelor lui Traian Băsescu, i-a chemat pe orădeni să iasă la proteste împotriva „tiranului” de la Cotroceni, și au ieșit… nouă persoane, fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Bihor, Dumitru Voloșeniuc l-a numit Laura Codruța Kovesi de Bihor (ce e drept, în glumă) iar președintele Consiliului Județean Bihor, Cornel Popa l-a comparat cu actualul primar al Oradiei, Ilie Bolojan.
Faptul că Adrian Dume, un om care s-a născut șef, nu a muncit nici măcar o zi în viața lui și care a ajuns atât de sus la Universitate cărând geanta profesorului Ioan Horga, este propulsat într-o astfel de funcție, nu poate fi interpretat de oamenii care luccrează la CJCPCT Bihor decât ca o bătaie de joc la adresa muncii pe care ei o prestează.
Tocmai de aceea Oradea Press a decis să discute cu Octavian Blaga, unul dintre protestatari.
Reporter (Rep): Adrian Dume, director la Cultură, în ciuda protestelor specialiştilor…
Octavian Blaga (O.B.): Dl. Dume şi-a asumat o responsabilitate imensă. Împreună cu cei care l-au împins în această funcţie. Responsabilitatea e cu atât mai mare, cu cât nu au găsit, nici până în momentul de faţă, un mesaj adecvat prin care să explice ce caută dl. Dume acolo. Crezi că e suficient să ni se spună că dl. Popa are încredere în dl. Dume? Că a fost votat de 35 de politicieni?
Rep.: Dar ce trebuia să vi se spună?
O.B.: Dacă într-adevăr contam pentru ei ca oameni de cultură? Să-i învăţ eu?! E atât de simplu: le spuneau specialiştilor că autoritatea nu vrea ca un specialist al Centrului să preia interimar această sarcină, pentru că un specialist are alte treburi de făcut, nu administraţie; că, într-o societate în care politicul a penetrat orice faţetă administrativă, e nevoie de un om politic chiar şi în această funcţie; şi, mai ales, că dl. Dume are un proiect serios în cultura tradiţională, nu la nivel de cercetare, că nu asta îi cere funcţia, ci la nivel de administraţie.
Grevă a tăcerii
Rep.: Care este reacţia specialiştilor? Continuă protestele? Vor colabora cu directorul interimar?
O.B.: Până la momentul când vorbim, platforma de proteste nu a fost sistată de colegi. S-a propus şi o modificare, o grevă a tăcerii în relaţia cu interimarul, pentru că am constatat că dialogul nu e deschis nici acum. Când un dialog e bazat pe onestitate, se poate orice. Sper ca dl. Dume să caute modul cel mai potrivit de abordare şi un dialog să înceapă imediat. Apoi, fapte! Altfel, cum va funcţiona instituţia?
Rep.: Ai spus că pleci la finalul protestelor.
O.B.: Sunt la dispoziţia colegilor. Când ei îmi spun că protestele s-au sfârşit şi au găsit o cale de colaborare cu interimarul, am plecat.
Rep.: Şi dacă Adrian Dume te roagă să rămâi?
O.B.: N-are nicio legătură cu dl. Dume, îi doresc doar să nu treacă prin ce a trecut dl. Pavel. Ar fi păcat, unii tineri capabili se lasă prea uşor folosiţi de maşinăria politică. Are legătură cu proiectele mele. Aici, am propus în nenumărate rânduri modalităţi de eficientizare a instituţiei în cadrul legislativ actual, dar şi modificări importante ale legislaţiei care guvernează centrele de cultură tradiţională. Cât priveşte Bihorul, am propus realizarea unui raport privind starea culturii tradiţionale, cu specialişti de la mai multe instituţii. Nu poţi să acţionezi într-un domeniu ca acesta dacă nu ştii cu ce mai lucrezi. Am propus realizarea unui şir de muzee tradiţionale pe un concept de tip nou, interactiv.
Rep.: Parcă Muzeul Ţării Crişurilor avea un proiect ca acesta, la Băile 1 Mai.
O.B.: Acolo, ideea s-a lansat în urmă cu 15 ani. Nu ştiu să se fi făcut nimic concret. Bine, ei doreau realizarea unui muzeu tradiţional de tip static, cum sunt la Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Bucureşti. Eu propun un muzeu interactiv, parţial locuit. Nu elaborez acum, am mai făcut-o. Oricum, aşa ceva nu se poate realiza fără o colaborare strânsă între Muzeu, Centru, Universitate, administraţii şi… ţărani! Fondurile sunt la îndemână, însă.
O poliţie a limbii române în administraţie nu ar strica
Rep.: Din câte ştiu, mai aveai în lucru un dicţionar al graiului crişan.
O.B.: N-am primit niciodată un sprijin concret nici pentru acesta de la instituţie şi autoritate. Numai vorbe. Şi acest dicţionar are la bază o abordare inedită. Individual, ai nevoie de două vieţi să faci aşa ceva, la modul serios. Ştii ce e şocant? Ca un singur om, mă refer la dl. Degău, să fi investit în cercetarea culturii tradiţionale în ultimii 5 ani mult mai mult decât a făcut-o administraţia.
Rep.: Te duci cu proiectele tale în altă parte? Ai propus altor centre similare din România ideile tale?
O.B.: Unele sunt specifice Crişanei. Dar, care nu sunt, desigur, le-am discutat şi cu alţii. Dar ştii cum e, patriotismul local… Mai ales că eu am crezut, fără ezitare, că, după alegerile de anul trecut, proiectele mele vor fi luate în seamă. Sau măcar să-mi transmită că nu sunt agreate. Nicio reacţie, însă. E oarecum melodramatic să îţi pui atâtea speranţe – nu personale, ci pentru proiecte – într-un punct 5 al unei platforme electorale. Oricum, nu exclud o colaborare din exteriorul instituţiei. Pot să-i dau credit dlui Dume după ce văd faptele, aşa s-a întâmplat şi cu dl. Pavel, dacă o vor face şi colegii. Doar că eu – dinafară.
Rep.: Ai ceva să le transmiţi celor implicaţi în acest conflict?
O.B.: Colegilor, felicitări şi admiraţia mea! Autorităţii, să analizeze modul în care au tratat câţiva oameni de la o instituţie de cultură şi să nu repete greşeala de a comunica atât de ineficient. Să nu mai recurgă la manualul de manipulare, ci să fie deschişi şi sinceri. Până la urmă, ei sunt angajaţii noştri, nu suntem nişte terţi, cum ni s-au adresat. Un conflict se previne prin explicaţii înainte de a se declanşa, nu se stinge prin distorsionări de mesaj, aruncare în derizoriu, încercări de dezbinare, presiuni, dacă vrei să fii cu adevărat în slujba oamenilor, dacă îţi pasă. Ah, să nu uit: există un soft de care e nevoie neapărat la autoritatea bihoreană: se cheamă Autocorrect şi ajută la eliminarea greşelilor dintr-un text. Şi să-şi angajeze un stilist, un corector, cum îi spuneţi voi în presă. Textele pe care le-am văzut circulând pe marginea acestui conflict nu le fac cinste din acest punct de vedere. Regret că s-a stins George Pruteanu atât de repede… O poliţie a limbii române în administraţie, de asta am avea nevoie, dacă tot am pus educaţia pe butuci!
Ichim Vasilică
