Cu ocazia vernisării unei expoziții care a avut loc la finele săptămânii trecute la Universitatea Partium din Oradea, fostul președinte al Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului, Marius Oprea le-a povestit orădenilor despre cum s-a „privatizat comunismul”, despre piedicile puse de stat în cercetarea adevărului și condamnarea vinovaților și despre cum crește iarba în craniile victimelor ucise cu sânge rece, pe câmp, de către cei care astăzi zâmbesc nepăsători din vile și mașini de sute de mii de euro.
Evenimentul a avut loc vineri, 12 aprilie, de la ora 17.00, și a început cu vernisajul expoziției „Totalitarism în Europa (Fascism-Nazism-Comunism)”, 28 de panouri cu imagini ale liderilor naziști și comuniști din Slovacia, Slovenia, Cehia, Olanda, Polonia, Cehoslovacia, Germania, Germania de Est, Letonia, Lituania, Estonia, Bulgaria, România și Ungaria.
Gazde au fost episcopul reformat – László Tőkés, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România – Marius Oprea și profesorul de științe sociale de la Universitatea Creștină Partium – Molnar Gustav.
Comunismul nu s-a evaporat, s-a privatizat doar!
Partea a doua a fost mai mult o discuție liberă în care Marius Oprea și Molnar Gustav au povestit despre comunism și despre investigațiile făcute.
„Au trecut mai mult de două decenii din 1989 și nu am făcut nimic cu comunismul. E peste tot. Ieșiți pe stradă și uitați-vă la vile și piscine. Sunt ale vreunui fost maistru de întreprindere, ale vreunui om care a muncit cinstit înainte de 1989? Există două laturi ale comunismului.
Una privește beneficiarii partidului, ușor de identificat, foștii activiști, informatori, milițieni sau oameni ai armatei cu tot cu neamurile lor. Iar cealaltă, victimele, despre care statul tace. La două decenii de la Revoluție, comunismul nu a dispărut, s-a privatizat doar”.
Conform șefului de la investigații speciale, ceea ce a unit cel mai mult comunitatea maghiară și cea românească a fost suferința sub jugul comunist. Maghiarii au suferit însă de două ori: odată pentru că trăiau în comunism și apoi pentru că erau reprezentanții unei minorități într-o țară naționalistă.
Cei prezenți la eveniment au urmărit apoi un documentar de 8 minute, intitulat „Poporul pierdut”, cu frânturi din timpul săpăturilor pentru dezgroparea trupurilor celor uciși cu sânge rece de comuniști, documentar care a fost completat cu observațiile lui Marius Oprea.
„din 2005 de când s-a înființat acest institutut am făcut plângeri pe numele a câteva sute de activiști, securiști, torționari împotriva cărora există dovezi solide. Niciunul nu a ajuns în fața instanței.
Nu o să ne oprim însă aici. Devreme ce ne-am strecurat mâinile printre coastele celor uciși cu sânge rece s-au le-am dezgrobat craniile din pământul rece, credem că acești oameni nu merită uitați iar cei vinovați trebuie pedepsiți.
Nu cred că totalitarismul se va mai întoarce dar nu avem dreptul să uităm ce s-a întâmplat cu acei oameni împușcați pe câmp, din ale căror cranii ies fire de iarbă”
a mai spus Marius Oprea.
20 de gropi și niciun trup!
Alături de Oprea, una dintre persoanele care s-au ocupat de problema comunismului, mai mult la nivel teoretic, a fost și profesorul de la Partium, Molnar Gustav care a prezentat, în câteva cuvinte, imposibilitatea de a tratat științific, fenomenul comunismului.
„Totalitarismul nu are istorie. El este distrugerea sau suspendarea istoriei. Cum poate fi studiat dacă toate dosarele importante ale lui sunt goale, sunt superficiale. Viața era aproape inexistentă în comunism iar mașinăria era condusă prin lucuri care par minuscule și superficiale, care nu pot face obiectul unor studii serioase”
a spus Gustav.
Dezbaterea s-a încheiat tot cu Marius Oprea care a vorbit despre o întâmplare din 1992, când începuse săpăturile la primele crime.
„Am mers la Miercurea Nirajului, lângă Târgu Mureș, pentru a găsi trupul unui bărbat împușcat în 1950. Fusese considerat „chiaburul satului” pentru că avea cea mai mare casă din localitate iar Partidul Comunist voia să își facă acolo sediul. Singurul om care ne putea spune în ce loc fusese ucis și unde îi puteam găsi rămășițele, era un bătrân de aproape 90 de ani care între timp orbise.
Am mers cu el pe câmp să ne indice locul crimei. Imaginați-vă cum arătam noi, împreună cu poliția și procuratura, alergând în spatele unui bătrân orb care ne tot indica mormântul. Am săpat toată ziua, 20 de gropi și nu am găsit rămășițele victimei. Cam așa arată, la scară națională, situația în ceea ce privește condamnarea comunismului”
a spus, în încheierea evenimentului, Marius Oprea.
Ichim Vasilică
