Povestea tinerei românce de etnie romă, Anina Ciuciu a început în 1997 când, la vârsta de 7 ani, a plecat împreună cu părinţii şi cele două surori către „ţara portocalelor şi mandarinelor”, cum botezase ea Franţa. După ce au ajuns în Bourg-en-Bresse tatăl s-a ocupat de vândut ziare, iar mama şi copiii de cerşit. Au ajuns însă într-o asociaţie care i-a ajutat să capete o locuinţă şi să îşi găsească de lucru. De aici a început şi aventura Aninei.
Născută la periferia Craiovei, în condiţii insalubre, tânăra speră că exemplul ei să schimbe modul în care este privită populaţia romă. La 22 de ani, ea urmează un master la prestigioasa universitate pariziană Sorbona şi vrea să devină magistrat, pentru „a le da peste nas celor care cred că romii nu sunt decât nişte hoţi de găini”, afirmă ea.
Conform Mediafax, Anina recunoaşte că datorează mult familiei sale, care şi-a urmat dorinţa de a scăpa de tristul destin al romilor din est, „consideraţi ca sub-oameni”.
Bunicul ei avea o băcănie, tatăl ei era contabil, iar mama sa era infirmieră într-un spital, locuri de muncă obţinute pentru că îşi ascunseseră originea şi pierdute în momentul în care au fost descoperiţi, se afirmă pe site-ul jactiv.ouest-france.fr.
„Sunt romi care reuşesc acolo. Dar nu se ştie de ei pentru că s-au pierdut în marea masă”.
În 1997, când Anina avea şapte ani, a plecat împreună cu părinţii şi cele două surori către Franţa. După mai multe peripeţii, familia a ajuns din întâmplare la Bourg-en-Bresse, în Ain, şi a locuit mai întâi într-o camionată. Tatăl vindea ziare, iar mama şi copiii cerşeau.
Acolo, la piaţă, o trecătoare care le-a devenit ulterior prietenă, i-a îndreptat către asociaţii. Ulterior, familia a obţinut o locuinţă, iar părinţii au început să primească de lucru.
„Vreau să arăt că deşi sunt româncă, nu sunt automat necinstită”
Anina, căreia întotdeauna i-a plăcut şcoala, s-a dovedit foarte înzestrată. „Vreau să arăt că deşi sunt româncă, nu sunt automat necinstită”. Dar nu este întotdeauna uşor.
„Uneori am fost tratată drept romă împuţită. Mama mea îmi dădea bomboane ca să îmi fac prietene. Ele îmi luau bomboanele şi plecau!”
povesteşte ea.
După ce a studiat dreptul la Bourg-en-Bresse, tânăra vrea mai mult ca niciodată să devină magistrat, pentru a „combate nedreptăţile”.
Anina a acceptat să îşi povestească istoria într-o carte, deoarece vrea „să schimbe modul în care sunt priviţi romii”. „Romii au aceleaşi capacităţi ca toată lumea!”, afirmă ea, deşi nu neagă că au probleme cu delincvenţa.
„Ca toate comunităţile! Dar nu ştiu de unde îşi scoate cifrele poliţia. Sărăcia îi împinge la astfel de comportamente, nu este ceva intrinsec romilor. Există şi reţele care profită de familii, exploatează copii”
explică ea.
„Mama mea nu m-a forţat niciodată”
Întrebată dacă înţelege că este şocant să vezi copii mici expuşi la frig şi gaze de eşapament pe trotuare, Anina afirmă:
„Da, dar mamele lor preferă adeseori să îi ia cu ele mai degrabă decât să îi lase singuri într-o tabără care poate fi distrusă în absenţa lor.
Romii îşi adoră copiii, ei au un simţ foarte puternic al familiei. Mama mea nu m-a forţat niciodată”.
Acest ataşament faţă de familiei este unul dintre aspectele culturii rome pe care Anina vrea să îl păstreze, alături de muzică, bucătărie, dans, capacitatea de a se descurca sau castitatea înaintea căsătorie.
Părinţii ei nu o împing să se căsătorească cu un rom. „Ei preferă să mă căsătoresc cu un francez”. Mai mulţi prieteni i-au propus să se căsătorească, deoarece ar fi o modalitate comodă de a obţine naţionalitatea franceză, indispensabilă pentru a se înscrie la concursul pentru magistratură.
Anina preferă însă să fie loială şi speră să îi fie acceptată o nouă cerere de reglementare a situaţiei sale.
