Mă uit ca proasta în dexonline să văd ce scrie la planetariu, că, poate, nu ştiu eu bine. Că, poate, s-o fi schimbat ceva între timp. Sau, poate, există o stratigrafie a definiţiilor, şi una mai veche s-o fi oprit la prăjirea lui Giordano Bruno ca eretic. Iată ce scrie la definiţia care-mi place mie cel mai mult: „PLANETÁRIU ~i n. 1) Instalație pentru reprezentarea mișcării planetelor și a altor aștri pe baza modelului boltei înstelate a cerului. 2) Instituție culturală în care se citesc lecții de popularizare a științei, folosindu-se o astfel de instalație.” Aşadar încep să cred că am dreptate: la un planetariu este vorba despre ŞTIINŢĂ, nu despre sfinţi. Ceea ce trebuie să se afle şi la Planetariul din Baia Mare.
De unde a pornit toată povestea? Într-o seară, acum puţin timp, văd pe pagina de Facebook a Planetariului Baia Mare o invitaţie la o expoziţie de icoane, ce urma a fi găzduită de Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, instituţie de care ţine şi Planetariul. Nimic nefiresc să prezinţi o acţiune a muzeului de care aparţii. Dar faptul că textul de prezentare e unul ce nu păstrează tonul unei instituţii dintr-o ţară laică e puţintel ciudat. Aşadar scriu la respectiva postare cum că e „exact ceea ce se aşteaptă cineva să găsească pe pagina unui planetariu”. Aberaţia începe de la răspuns.
„Iar noi ce să spunem: Nu Dumnezeu a creat Universul cu toate stelele, cu galaxiile sale, găuri negre, quasari, pulsari, nebuloase… extratereştri şi cîrcotaşi?” – răspunde… Planetariul. Sigur, am întrebat şi ce bigot are acces la pagina de Fb a unei instituţii ce ar trebui să fie promotoarea ştiinţei şi nu a teozofiei. Şi de aici s-a încins un dialog la care au participat şi alte persoane, care şi-au exprimat nedumerirea faţă de un planetariu ce amestecă şfinţii şi zeii cu crearea planetelor şi cursul lor. Unul dintre cei revoltaţi a întrebat chiar de, la Planetarul Baia Mare, există cumva o proiecţie specială în care soarele se învîrte în jurul pământului iar altul a sugerat că nişte imagini cu îngeraşi care mişcă planetele în jurul pământului ar fi nimerite şi instructive.
Omul de relaţii publice (PR) al Muzeului de Mineralogie Baia Mare (căci el era) a considerat că nu poate continua discuţia şi… ne-a blocat accesul la pagină. Probabil ca politică proprie de promovare a instituţiei faţă de seturi anume de neştiutori: noi ştiam deja. Ce e drept, altceva.
Vorbind despre acest „altceva” care ne scoate pe noi din raza de interes a Planetariului Baia Mare, şi anume despre modul în care am învăţat noi, ciudaţii, o altă formare a planetelor, apar şi alte povestioare despre „locurile de promovare a ştiinţei” din România.
Un medic din Zalău ne povesteşte că soţia lui a întovărăşit grupa mare, în care se afla fiica lor, la Baia Mare, la Planetariu. Unde copiii au avut parte de aceleaşi explicaţii mistice pe linia creştinismului. Nu tu legende ale grecilor, nu tu orient înstelat, nimic. Pentru că „suntem ortodocşi”, dară.
Un alt cunoscut ne dă o mostră de „participare la aniversările societăţii prin prisma cunoaşterii ştiinţifice”, din partea Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi, potrivit căruia „Hristos a înviat”. Probabil şi ştiinţele naturale din Galaţi sunt mai aparte decât orice teorie a ştiinţei, în ce priveşte natura, de oriunde altundeva. O lume bazată nu pe evoluţie, naşteri şi morţi trebuie că e ceva fascinant. Dar NU într-un muzeu. Un muzeu care are ideea de ştiinţă pe undeva prin definiţie şi prin cerinţe.
De ce ar trebui să ne mirăm că Muzeul de Mineralogie Baia Mare, unde există şi planetariul acela cu obedienţe mistice, prezintă o expoziţie de icoane cu acest text: „Nici o altă icoană creştină nu este atât de variat reprezentată ca icoana Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului este nelipsită din zestrea fetelor, iar la botez este ocrotitoarea noului născut.”
Nu, domnilor, un MUZEU cu filiaţie spre ştiinţă nu poate prezenta o icoană ca ocrotitoarea unui nou născut. Nu poate vorbi despre învieri. Şi nici despre planetele şi stelele cu care nu-ştiu-ce a făcut Dumnezeu când s-a supărat.
Vorbesc şi cu Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste (ASUR) din România. Care asociaţie nu urmareste excluderea religiei din societate ci doreşte ca fiecare entitate să aibă locul ei clar în această societate. Şi el a avut o întâmplare „de planetariu românesc”, adică locul unde ştiinţa devine Cenşăreasa abordărlor mistice. În luna mai a acestui an a fost cu familia la planetariul din cadrul Delfinariului Constanţa, unde, pe cupolă, sunt desenate clădirile de referinţă din oraş. Primul punct de reper al celei care făcea ghidajul a fost Catedrala Ortodoxă Constanţa. „Ghida a pomenit şi de moschee, fugitiv, dar la catedrală a insistat: cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi în care se află moaştele Sfinţilor Pantelimon, Auxenţiu si Simeon Stâlpnicul” – spune Toma Pătraşcu. Dincolo de această introducere, cei prezenţi au avut parte tot de explicaţii care implicau magi şi sfinţi şi Dumnezeu.
Că, în funcţie de loc şi de timp, oamenii şi-au explicat inexplicabilul (până la acel moment) prin vârcolaci şi zei şi sfinţi, este ştiut. Nu deranjează, acum, de acest lucru este prezentat ca o istorie a perceperii omului faţă de cer. Dar dacă oprirea întru a explica este la o haltă din Evul Mediu, începem să avem probleme. Planetele nu au legătură cu ortodoxia şi cu moaştele românilor. Mişcarea lor nu ţine de exponenţii creştinismului, care au admis târziu că nu soarele se învârte în jurul pământului ci invers. În România încă avem probleme a accepta şi că evoluţionismul nu este „o opţiune, în funcţie de profesorul de biologie sau de cel de religie” deşi, spre exemplu, Vaticanul a ajuns a spune, în Anul Darwin (2009) prin (acum) cardinalul Gianfranco Ravasi, spre exemplu, că „teoriile lui Darwin nu au fost niciodată condamnate formal de către Biserica Romano Catolică”. Noi, însă, în anul 2013 insistăm a pune surcele la autodafeul lui Giordano Bruno, iar şi iar, prin – culmea – instituţii care ar trebui să fie primele să explice ştiinţa!
Că unii dintre noi au nevoie de credinţă pentru a fi mai buni, moderaţi, decenţi, nu e un lucru de condamnat şi nu e în afara legii. Fiecare poate crede în ce vrea cât timp nu îi deranjează pe alţii. Măcar acum nu te mai arde nimeni pentru erezie, măcar în Europa… Nu e nimic de netolerat în faptul că cei din jurul nostru, în România, se declară în majoritate creştini, ortodocşi mai precis. Ei îşi aleg şi numesc şfinţi şi, de mă întrebaţi pe mine, dincolo de valoarea de adevăr a lucrului respectiv şi de existenţa sau inexistenţa unui sistem de referinţă care să confirme sau nu justeţea deciziilor, un
„sfinţometru”, să spun aşa, îmi place să cred că nu ajung sfinţiţi oameni care să nu aibă merite aparte – arătându-se, astfel, că o colectivitate îi ia drept model pentru faptele lor extraordinare. Gândiţi-vă la un Maximilian Kolbe, sau, mai aproape de noi, la un Bogdanffy, Scheffler sau, în curînd, Ghika, ultimul urmând să fie beatificat peste câteva zile, la Bucureşti. Oameni extraordinari, inimi curate şi pline de dăruire. Dar, dincolo de asta, dincolo de nevoia de sfinţi, dincolo de legenda care spune că omul poate sfinţi om, măcar în instituţiile care ţin de ştiinţă e bine să ştim pe ce scaune stă fiecare şi să nu le confundăm!
Exact de aceea sun şi la managerul Muzeului de Mineralogie Baia Mare, Ioan Bob, pentru a vedea care se doreşte a fi politica Planetariului Baia Mare din subordine şi dacă heliocentrismul a răzbit până în Maramu sau nu. Surpriza este că şeful instituţiei este bine ancorat în ceea ce s-ar numi logica unui aşezământ ştiinţific. Aşadar, nu aici se găseşte veriga slabă a Planetariului Baia Mare.
Atunci când prezint şi cele la care am fost martoră, în discuţia pe Facebook, precum şi declaraţia medicului zălăuan despre modul în care se tratează apariţia planetelor, la Planetariul Baia Mare, managerul Ioan Bob, om de ştiinţă cu decenii de activitate în spate, declară: „Ce spuneţi este… deosebit, nu asta e linia Planetariului, Doamne feri!” (Îmi îngădui să zâmbesc, aici – până la urmă este o sintagmă des folosită). „Una e credinţa fiecăruia, alta e partica”.
Vorbesc cu cineva care a absolvit în 1982 Ştiinţele Naturii la mine, la Timişoara, avem cunoscuţi comuni, este amabil şi îmi oferă informaţii despre un planetariu existent la Timişoara, de care nu ştiam, sau despre istoria Planetariului Baia Mare, (care ar fi trebuit să ajungă în Oradea, în fapt), unde a şi lucrat înainte de a deveni managerul întregii instituţii. Pînă în 2010 el era cel care făcea prezentările la Planetariu. Îmi dau seama din voce şi din largheţea cu care oferă explicaţiile despre entitatea respectivă că regretă că am ajuns să ne intersectăm aşa şi că încearcă să compenseze „mai puţin bunele”, oferind „bune”. Care există.
Îmi spune despre proiectele europene pe care le au, despre un aparat de 400.000 de euro pe care îl aşteaptă, care, cu tot cu colateralele, va însemna o investiţie de 550.000 de euro pentru Planetariul Baia Mare. Declară că doreşte să „promoveze o nouă politică culturală, să iasă în ţară, să vină alte instituţii la Baia Mare, ca invitaţi”. Vorbeşte despre prezentările pe care Muzeul de Mineralogie le-a făcut la Slobozia, Craiova, Rîmnicu Vâlcea sau la Turnu Severin, cea mai nouă dintre ele.
Spune, trecând la partea anecdotică, şi de o televiziune locală care i-a contactat pentru a li se oferi astrograme, şi le-a râs în nas. Regret, dar trebuie să-l dezamăgesc şi aici: în timp ce îmi făceam informarea citind paginile de prezentare oferite de Planetariu şi de Muzeul de Mineralogie, am găsit un răspuns, tot oficial, şi, se pare, tot din partea buclucaşului lor om de PR, care răspundea cuiva, în ianuarie 2013: „Aveți dreptate, doamnă … Greu de găsit formatori de imagine competenți pentru prezentare și aproape imposibil de angajat. Însa cei pe care îi avem deja … au interpretari foarte bune și clare pe astrograme, nu sunt înclinați spre bârfă și … deși sunt atrași de aspectul estetic, formal și teoretic, nu neglijează nici latura practică a lucrurilor. Site-ul nostru nu este un muzeu virtual. Dorim foarte mult ca vizitatorii noștri să-i calce pragul … Dacă doriți informații specifice de specialitate, le puteți afla vizitând muzeul! Astrograma nu v-o putem interpreta, e prea complicată! Cât despre părerea forumiștilor de profesie, să avem pardon!”
Am, totuşi, speranţa că, după ce au fost sesizate managerului instituţiei aceste aspecte, vom reuşi să găsim în Muzeul de Mineralogie Baia Mare mai mult decât un loc cu „astrologi ce interpretează bine” şi, în Planetariu, şi altceva decât legende biblice…
Discut şi cu Cristian Lascu, redactorul şef de la National Geographic Romania, geolog, speolog, fotograf. Dată fiind tendinţa despre care vorbim, de a trece astronomia spre astrologie şi a suplimenta legile biologiei cu învieri, din România, ar trebui să-l prezint ca pe un catolic născut în zodia gemenilor – spre a fi „în trend”. Prefer, însă, a aminti că, de e vorba de a schimba concepte despre lume şi viaţă şi a răspunde pentru ele, Cristian Lascu e, într-adevăr, unul care „din nimic a creat o lume nouă”, descoperind Peştera Movile, cu un ecosistem chemoautotrof ce era, în momentul acela, unicul ştiut pe planetă. Unde viaţa nu avea chef să fie aşa cum o cunoşteam noi până atunci. Unde se năşteau noi linii ştiinţifice, anexate cu dovezi. Din fericire, în partea asta de continent nu te mai frigea nimeni pentru a împinge ştiinţa în faţă.
Am avut imensa bucurie de a-l întovărăşi pe Cristian Lascu într-o peşteră aparte, Şălitrari, nedeschisă circuitului public, aproape de Herculane, acum câţiva ani. Sigur, ne-a vorbit de roci şi de fosile, de grifadele (zgârieturile) de Ursus spelaeus, de comportamentul social al acestor urşi. Totul explicat ca la carte, totul logic, totul cu argumente. Cândva, a văzut o plantă, culeasă de o fată din grup, de pe drum. A spus: „Slăbănog”. Am completat: „Impatiens noli-tangere” – denumirea ştiinţifică a plantei respective. Înainte de a discuta şi despre legenda biblică de unde vine numele latinesc, Cristian Lascu m-a întrebat de am studiat Biologia. Venind din partea sa, întrebarea e o decoraţie de purtat mereu cu plăcere.
Discutând acum cu Cristian Lascu, cel care insistă pe abordarea ştiinţifică a fenomenelor din jur, atât din punctul de vedere al geologului şi speologului, dar şi din cel al redactorului şef la prestigioasa revistă National Geographic, redacţia din România, apuc să pun doar o singură întrebare, pentru că interlocutorul clădeşte singur tot ce e de spus, mai apoi, pe tema instituţiilor de ştiinţă ce confundă raţiunea cu calendarele sfinţilor: „Există circumstanţe legate de vârsta vizitatorilor, de educaţie sau de alt fel, care să îndreptăţească vreodată un PLANETARIU european să prezinte o concepţie creaţionistă a formării universului şi planetei noastre?”
Cristian Lascu: „Nu, evident că nu. Într-un răspuns mai larg, de ar fi să-mi exprim un punct de vedere, se poate explica. În momentul de faţă, din cauza scăderii nivelului de educaţie, fapt statistic dovedit, apoi cu o creştere puternică a fenomenului religios, unde aproape 90% din români sunt ortodocşi, cred ne trezim în situaţii extreme, puşi în faţa unor exagerări de acest fel, care ne plasează undeva în Evul Mediu. Avem situaţia în care în manuale alternative se spune că nu în 6 zile ci în 6000 de ani s-a creat lumea. La TVR, în urmă cu câţiva ani, se punea la îndoială teoria heliocentrică – am văzut un link redirecţionat. Pe TVR2, în acest documentar, consultanţii spuneau că da, nu avem aşa o dovadă, şi aduceau argumente de stătea mintea-n loc!
Sunt programe cu totul remarcabile în planul ştiinţelor fundamentale – suntem aproape de a avea răspunsuri majore, vedem o lume de o complexitate şi o armonie deosebite, şi ni se oferă ca alternative de explicare nişte mitologii rudimentare.. Tehnologiile pe care le folosim se bazează pe progrese ale ştiinţei – e cu totul absurd să pui la îndoială teorii fundamentale, verificate continuu, practic, şi ce permit progresul ştiinţei în continuare.
Creează un potenţial foarte mare pentru oameni needucaţi, neinformaţi, creduli, ce devin masă de manevră uşor de manipulat, ceea ce e foarte grav. Văduviţi de cunoştinţe adevărate, nişte victime uşor de manipulat din toate punctele de vedere… Statistica ne arată: în stînga, românii sunt cei mai credincioşi din Europa, dar, în dreapta, românii au locul 1 la consum redus de săpun şi pastă de dinţi, la mortalitate infantilă. Naţiuni cum sunt cehii sau nordicii, foarte puţin religioşi, au ţări cu un standard ridicatâ de trai. Nu rezultă că îndoctrinarea religioasă ajută societatea românească.
Revista National Geographic, pe care o reprezint, deşi e o revistă ce se adresează unui public foarte larg şi promovează principiile toleranţei – iar în SUA 42% se declară religioşi – această revistă e consecvent evoluţionistă şi promovează cuceririle ştiinţei celei mai moderne, bazate pe cercetări actuale, şi verificarea acestor certări prin practică. Nu se poate să spunem aşa (N.n: cele declarate de reprezentantul de PR al Planetariului Baia Mare) când suntem avansaţi în cunoaşterea universului, sistemului solar.
Zilele trecute se vorbea la televizor de fenomene astronomice şi toanta aceea vorbea de astrologie… Planetariul Baia Mare să facă bine şi să ia exemplu de la Planetariul Galaţi – acolo e o echipă de oameni foarte buni, ce au şi cel mai performant telescop. Acolo se află un focar care face ştiinţă corectă şi e capabil că genereze campioni ai ştiinţei, lucru de care nici unul din ameţiţii ceilalţi nu e în stare.
După revoluţie, libertatea a fost prost înţelească. Fiecare crede în ce vrea, confesiunile sunt libere dar nu ai dreptul să minţi oamenii, există adevăruri ştiinţifice verificate. E ca cineva care spune că 2 cu 2 fac 5. E tot atât de elementar. Teoria evoluţionistă nu mai e năstruşnicia cuiva. AND-ul e direct legat de interpretarea teoriei evoluţoniste. Când creezi o îndoială, o breşă, clatini întregul edificiu. Fă-o, de te bazezi pe dovezi, dar nu după ureche! Cum ai putea să faci un planetariu heliocentrist?…”
Se poate că Planetariul Galaţi e un exemplu bun, de urmat, dar şi instituţia aceasta face parte din un complex muzeal de ştiinţe ale naturii ce ne vorbeşte despre… învieri… Îmi aduc aminte de Grădina Plantelor din Paris, cu a sa Galerie de Paleontologie şi Anatomie Comparată de pe Rue Buffon. Am întrebat ghidul instituţiei, oprit lângă reproducerea scheletului celebrei Lucy, cu un grup de copii de ciclu primar, dacă în Franţa se predă evoluţionismul, la şcoală, sau creaţionismul. S-a uitat lung la mine, mi-a spus că „evoluţionismul, evdent”, şi m-a cercetat de unde sunt, apoi le-a spus copiilor că, în România, copiii învaţă despre zei, la şcoală… M-am simţit… ravisant… evident…
Sora mea, Camelia, inginer chimist cu specializare în silicaţi, a fost recent la Hallstatt, în Austria, a coborât în salina de acolo, a asistat la un progrămuţ pentru turişti, în care se prezenta şi formarea planetei şi deriva continentelor, formarea munţilor, a zăcămintelor naturale etc. Am întrebat-o de i s-au servit şi ceva îngeraşi la pachet. Mi-a spus că austriecii sunt oameni serioşi şi mi-a oferit câteva poze din subteran. În una din poze se vorbea de super-continentul Pangaea, nu de cele 6 zile de muncă ale lui Dumnezeu, să facă lumea. Un program turistic deosebit, după care reuşeşţi să ieşi mai învăţat, şi încântat de prezentare, într-un oraş mic, agăţat în munţi, în Austria. La ei se poate.
“Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ’
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi,
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit.”
Poate, după această încercare, vor înţelege băieţii de la planetariile cu „viziuni speciale” că treaba cu catapeteasma, din versurile lui Eminescu, era doar o metaforă… Biserica Catolică a încercat să se scuze pentru nedreptatea făcută lui Giordan Bruno şi i-a ridicat o statuie, aproape de Vatican, în Campo dei Fiori. Aş zice că, poate, şi suflul ortodox ar trebui să se mai apropie de timpurile reale pe care le trăim şi să rămână în banca lui, măcar în ce priveşte instituţiile oficiale ale ştiinţei. Cred că toţi am fi mai câştigaţi, aşa. Şi am ajunge la un procent mai mare de pastă de dinţi per capita.
Ramona Băluţescu
bravo!
Ooof, mai Ramona, dar lunga ai mai putut sa fii. M-am incapatanat sa citesc pana la capat pentru a nu comite o eroare in comentariu, asa cum mi se pare ca faci tu. Vrei sa faci o analiza a starii natiunii cu privire la fenomenul religios, si nu aveai un cal de bataie. Hop, planetariul baimarean! Cu scuzele de rigoare, ori esti rautacioasa, ori nu ai inteles sensul actiunilor Planetariului din Baia Mare, ori (si mai rau) incerci sa-ti faci reclama pe un subiect la moda (religia actuala la romani), aruncand cu laturi la nimereala in munca unei institutii care nu numai ca nu si-a uitat menirea, ba chiar face mai mult decat alte institutii de profil. Cunosc foarte bine proectul initiat de Planetariul din Baia Mare, dar nu-i momentul sa intru acum in detalii. Daca ai fi fost bine intentionata, stimata Ramona, te-ai fi informat mai riguros direct de la sursa, nu de la cativa ofuscati ca tine care nu au inteles nici ei despre ce-i vorba. Nu ar fi stricat chiar o vizita la Plenetariul din Baia Mare. Asa se fac articolele de valoare, bine documentate si fara scopuri dubioase. Daca puneai mana mai intai pe carte si abia dupa aceea pe creion sau mai nou pe taste, ai fi aflat si tu de un Ion Otescu cu a sa lucrare „Credintele taranului roman despre cer si stele”, despre Tudor Pamfilie cu „Cerul si podoabele lui” si cate si mai cate… Sa stii si tu ca intelepciunea, cultura, eruditia si tot ce vrei sa demonstrezi in lungul articol de mai sus, nu le capeti de pe facebook sau de pe cel mai modern telefon. Involuntar, ai perfecta dreptate: suntem cel mai religios popor din europa si cel mai inapoiat.
Chestia cu ”evolutionismul” este că unele bacterii si-au pastrat structura adn si comportamentul bizar, chiar daca au reusit cumva sa ia forma umana, iar acum se multiplica periculos si in mediul virtual. După caracteristici, este vorba de încrengătura Schizophita din regnul Monera. Sper sa Sanepidul sa ajunga rapid la … redacție. Eu am fost la Planetariul Baia Mare și ce se debitează aici consider total aiurea. Și mai presupuneti ca sunteti o publicatie serioasa! Halal!
Sa avem pardon! Articolul este unul de categoria ”ditirambic” (sper să fie in dex, dacă nu revin și explic). Planetariul Baia Mare este un simbol al Maramureșului și dacă s-a găsit un așa zis „jurnalist” să scoată așa o … „recenzie”, atunci înseamnă că aşa numita a patra putere în stat e de pus sub semnul întrebării! Pe mine mă pasionează partea cu statul laic. Unu: aşa ceva nu este stipulat în actuala constituţie şi pentru că în comisia de revizuire amendamentul lui Antonescu nu a fost admis … nici nu va fi; doi: miniştrii depun juramântul cu mâna pe biblie, jură şi speră că aşa să le „ajute Dumnezeu”. Preşedintele republicii „laice” a doamnei Balutescu transmite urări de felicitare tuturor celor care sărbătoresc „Naşterea Domnului” sau „Învierea Domnului”. Ca să nu mai vorbim de ultimul recensământ, în care o super-majoritate s-a declarat ca aparţinând unei confesiuni sau alta, iar „ateii” reprezintă cam 0,2% din populaţia României. Deci, despre ce vorbim aici? Dacă doamna Baluţescu este pe lista ateeelor … trebuie să dansăm după cum ne cântă mintiuca domniei sale? Încă ceva: am cunoscut pe cineva care credea că stelele sunt nişte corpuri luminate de soare, ca şi Luna – e un deficit de educaţie şi atât. Lumea nu s-a schimbat în bine dacă l-am lămurit cum stau lucrurile. Dar s-ar putea schimba în bine dacă excesul de zel s-ar transforma în „cumpănire”, iar antipatia faţă de o persoană sau situaţie (foarte lizibilă în articolul de mai sus) nu ar deveni o auto-flagelare şi un discurs penibil, retardat şi antisocial. Atunci şi numai atunci, probabil că aş cataloga publicaţia dumneavoastră ca având utilitate socială. Din păcate … chiar dacă nu aveţi reclamă postată pe site, abuzaţi de ceva care nu se face … pentru a ieşi în fatza! Sunt cu ochii pe Dumneavoastră!
Buna treaba cu evolutionismul și materialismul dialectic reiterat in articol. Uite o probă despre cum stau lucrurile cu cearta universalelor: (autor Marius Oprea) – de pe http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/intuitia-invatatorul-si-dumnezeu-2891448/
”La ora de intuitie, intr-o scoala din cartierul bucurestean Balta Alba, venise in inspectie prin 1949 un „tovaras”, care tinuse, cu tot dinadinsul, sa le explice el copiilor cum e cu „intuitia”: Copii, puteti atinge banca? O vedeti? Ea ESTE? Copiii, in cor: ESTE! La care inspectorul, in apoteoza lui materialist-dialectic-ateista, pluseaza: Dar pe Dumnezeu il puteti atinge, il vedeti? Copiii, mai sovaitori: N-nuu… Deci – conchide decis inspectorul – DUMNEZEU NU ESTE! La care institutorul se simti dator sa intervina: Copii, voi il vedeti pe tovarasul inspector? Toti copiii: Daaa… Vine o noua intrebare: Il puteti atinge? Raspunsul curge de la sine: Daaa… si concluzia „intuitiei”: Copiii, deci tovarasul inspector este? ESTE, au raspuns copiii in cor. Inspectorul era pe deplin satisfacut, aproband reluarea teoriei sale cu totul demna de Chicos Rostogan. Dar, copii, revine invatatorul, puteti vedea si pipai mintea tovarasului inspector? Copiii raspund, siguri pe ei si pe dialectica intamplarii, Nuu, in fata unui tovaras care inca nu apucase sa-si stearga de pe fata zambetul materialist, pipaibil si satisfacut. Ea ESTE? sfarseste invatatorul. NU ESTE! raspund copiii, decisi si fericiti ca, in acea ora, intelesesera cum e cu intuitia.
Istorioara de mai sus pare o gluma; de altfel, ea circula ca „fabula” in acei ani de tembelizare comunista din perioada de inceput a regimului. Dar nu a fost o gluma si, asa cum istoriseste un fost detinut politic, Gheorghe Stanescu, invatatorul a existat aievea si a platit scump lectia cu pricina.”
La Oradea și popii au ”făcut” stiinta. Si eu cunosc un popa ortodox care are telescop si urmareste galaxiile. Am citit în articolul de mai sus aluzii deranjante, defăimări și interpretări absurde. Dar vorba aceea: ”Sa lasam obiectivitatea pentru rotile dintate, pentru suruburi si pentru saibe.”
http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/53-scintilatii-stiintifice/1695-oradea-gazda-primului-observator-astronomic-european-i-a-meridianul-zero-vreme-de-200-de-ani.html
Scris de Marius Deaconu
Vineri, 18 Martie 2011 20:49
Cu toţi ştim astăzi câteva lucruri despre longitudinea geografică. În funcţie de aceasta se stabileşte ora locului în care ne aflăm, informaţie atât de vitală. Cu ajutorul acestor sisteme de coordonate ne putem afla exact poziţia pe Pământ, lucru de asemenea foarte util, oriunde ne-am afla. Dar oare câţi dintre noi ştiu că acum mai puţin de 400 de ani, meridianul reper, adică meridianul zero, trecea printr-un oraş aflat în prezent în România, mai precis prin Oradea?
Da, timp de aproximativ 200 de ani, mai exact între anii 1464 – 1667, acest meridian de referinţă, necesar atunci pentru întocmirea hărţilor atât de necesare navigatorilor în perioada de aur a marilor descoperiri geografice, a fost amplasat în Cetatea Oradea. El trecea chiar pe lângă clădirea Palatului Episcopal de atunci. Dar oare cui i se datorează stabilirea poziţiei acestui meridian reper, tocmai printre bastioanele orădene? Numele lui este Ioan Vitez (János Vitéz) de Zredna.
Ioan Vitez de Zredna a fost episcop între anii 1445 şi 1465, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Atunci Cetatea Oradea a avut parte de o perioadă de înflorire pe plan cultural. Între altele, a fost fondată şi o bibliotecă, ce mai târziu va sta la baza celebrei biblioteci „Corviniana”, a lui Matei Corvin, unde puteau fi găsite cărţi copiate în Oradea sau aduse direct din Italia. Episcopul Vitez i-a fost chiar profesor personal lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara şi ulterior voievod al Transilvaniei.
Fiind format în Italia, aflată la acea vreme în plin avânt renascentist, Ioan Vitez a devenit pasionat de astronomie, cu atât mai mult cu cât aceasta promova alte valori decât astrologia. Astrologia avea însă trecere la capele încoronate şi, prin urmare, şi o finanţare mai bună. Bravul episcop îşi dorea însă să înlăture obscurantismul din rândul maselor. De aceea, a început să realizeze un tabel de predicţie a eclipselor, fenomene astronomice atât de înfricoşătoare pentru oamenii acelor vremuri.
Desigur, singur nu putea realiza toate acestea, aici intrând pe scenă fizicianul vienez Georg von Peuerbach. Acesta a trăit între anii 1423 şi 1461. Peuerbach era la acea vreme un profesor recunoscut în Europa, fiind supranumit după moartea sa „părintele astronomiei observaţionale”, deşi a introdus şi o serie de elemente matematice în astronomie. Între 1454 şi 1457 a fost chiar astrologul oficial al curţii regale a regelui Ladislau al V-lea al Ungariei şi Boemiei.
Actualmente cele doua conceptii (creationism si evolutism) nu mai sunt absolut incompatibile. Astazi, desi ambele tabere isi reconsidera pozitiile, descoperind ca fiecare are nevoie de cealalta pentru mai buna intelegere a perspectivei proprii, continua sa se manifeste si opinii intolerante, cum sunt evolutionismul politizat al curentelor marxiste sau incercarea de elaborare a unui „creationism stiintific” care vrea sa demonstreze cu orice pret ca universul e mult mai nou decat afirma datele actuale.
Bunaoara cardinalul Gianfranco Ravasi de vreme ce afirma că „teoriile lui Darwin nu au fost niciodată condamnate formal de către Biserica Romano Catolică”, aratand ca teologia occidentala pare a se deschide foarte necritic noilor teorii cosmologice, aminteste de entuziasmul similar al Bisericii Catolice care a condus-o la violentul conflict cu stiinta, in timp ce aceasta din urma se indreapta criptopanteist spre imaginea unei „plenitudini” a lumii, mai convenabila decat clasica imagine europeana a diversitatii. Un simptom al acestor noi orientari este resurgenta misticii orientale in inima culturii de tip european.
Fapt demonstart stiintific, originea universului şi a vieţii nu pot fi testate şi observate. Atât creaţionismul cât şi evoluţionismul sunt sisteme de valori bazate pe credinţă în ceea ce priveşte originile universului şi vieţii.
Creationismul evolutionist porneste de la ideea crearii Universului de catre Dumnezeu din nimic. Dar, militand pentru o retragere a lui Dumnezeu in raport cu lumea sau pentru o proniere de un tip mai special, acest curent adauga la Creatie si evolutionismul.
Astfel, in conceptia acestui curent, dupa ce Dumnezeu a creat lumea ea a fost spusa unor legi evolutioniste, care au determinat o schimbare a speciilor dintr-una intr-alta, pana la formele actuale. Aceasta forma de creationism a aparut la finele secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea printre savantii deisti ai vremii (Newton, Voltaire, Hobbes, Paine, etc.) si dupa declinul ei printre savanti odata cu Hume, si-a gasit o noua vocatie ca model sincretic de viziune despre lume ce faciliteaza acceptarea de catre individ a cunostintelor stiintifice insusite prin educatia generala, fara a respinge credintele religioase traditionale. Aceasta teorie imbina cumva Creatia cu evolutia speciilor, insa atat timp cat in ecuatie raman cuvintele “Si Dumnezeu a facut cerul si pamantul” teoria nu ne raspunde la intrebarile noastre ce treneaza decand omenirea. Cine suntem? De unde venim? Si care este scopul nostru?
Cert este ca ambele teorii au lipsuri. (A se vedea experimentul Miller)
Cu toate ca evolutionismul este prezentat exclusiv ca incununare a eforturilor stiintifice de a descifra tainele lumii, este in mod fundamental o filosofie atee ce pretinde un act de credinta aprioric, un angajament efectiv fata de ideologia materialista ce vrea sa-L alunge pe Dumnezeu din orice teorie a originii si sensului cosmosului. Daca natura e singura realitate care exista, ea poate si trebuie sa-si justifice intr-o maniera exhaustiva existenta si mai mult sa fie capabila de a-si savarsi propria complexitate si diversitate din univers.
Din perspectiva ortodoxa cosmologia teonoma depaseste unilateralitatea specifica atat evolutionismului cat si creationismului. „Cosmologia teonoma se distanteaza atat de creationism, cat si de evolutionism. Nu poate accepta nici creationismul, care considera ca lumea a fost perfecta din momentul crearii ei, intrand in conflict cu evolutionismul, si nici evolutionismul nu-l accepta, fiindca acesta considera ca lumea se dezvolta prin ea insasi, fara legatura cu Dumnezeu. Cosmologia teonoma depaseste aceste doua tendinte prin conceptia despre procesul de creatie continua, care isi are obarsia in creatia de la inceput, prin care Dumnezeu a scos lumea din neant, si se incununeaza cu creatia finala.
Planetariul Baia Mare este o instituție publică prestigioasă ce își desfășoară activitatea de mai bine de 44 de ani, având ca scop știința, cultura, educația – în scop de instruire, educare și agrement a celui mai larg public. Extrasul din definiția ICOM a muzeului este necesar întrucât Planetariul Baia Mare, ca și alte instituții de profil din România, se află în subordonarea unor muzee. În cei 44 de ani de existență, Planetariul Baia Mare nu a prezentat niciodată, nu prezintă și nu va prezenta o perspectivă ”creaționistă” în spectacolele sale de planetariu, în expozițiile sale sau în comunicarea cu publicul său prin diverse surse de informare.
Planetariul Baia Mare, prin ciclul său de expoziții, alături de spectacolul propriu zis de planetariu, care are ca tematică prezentarea mișcărilor Pământului, mișcările aparente de pe bolta cerească, identificarea principalelor constelații standard (recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională) din emisfera nordică cerească, prezentarea unor galaxii și roiuri stelare – ca obiecte ale cerului în adâncime etc. – este prin activitatea sa prestigioasă, recunoscută de altfel pe plan național și internațional, un excelent comunicator și o instituție notabilă în ce privește popularizarea astronomiei ca știință și a tuturor evoluțiilor în plan teoretic și practic, al tehnologiilor implicate și al evoluției cunoașterii umane asupra Universului.
Expozițiile permanente oferite de Planetariul Baia Mare ca suport științific și educativ al cunoașterii obiective privind Universul (expoziția de bază ”Universul în Mileniul III” – actualmente în reorganizare, expoziția de bază ”Sistemul Solar” – care oferă dintr-o perspectivă științifică asumată tematic de către personalități în domeniu, caracteristicile fiecărei planete, locul sistemului solar în planul galactic, tipologia și harta corpurilor cerești din interiorul sistemului solar, harta grupului local galactic, harta universului vizibil, precum și alte expoziții în pregătire), expozițiile temporare oferite de-a lungul anilor, dintre care cele mai recente sunt documentarul foto ”Dumitru Prunariu – primul cosmonaut român”, ”Telescopul Spațial Hubble – o istorie de 20 de ani”, ”Astronomicus” – o expoziție ce valorifică excepționala colecție filatelică ”Omul în Spațiul Extraterestru” organizată de prof. Aurel Feștilă, expoziția ”Constelațiile Ecliptice și comorile lor ascunse”, precum și dialogul fascinant dintre astronomia populară și astronomia ca știință, relevat în cadrul primei expoziții muzeale digitale multimedia din România ”Constelații Românești Tradiționale”, adăugând serile de observații astronomice organizate de Planetariul Baia Mare în colaborare cu Cercul de Excelență în Astronomie din Baia Mare, ai cărui reprezentanți sunt olimpici internaționali ai acestui domeniu – toate cele prezentate mai sus sunt argumente ale profesionalismului, rigorii discursului științific și documentării permanente asupra noilor ”cuceriri ale științei” în domeniul astronomiei și al înțelegerii universului.
Este de ajuns să parcurgem ciclul de articole ”Aproape totul despre constelații – ghidul cerului de noapte cu peste 1000 de atracții de vizitat”, și în care fiecare constelație de pe bolta cerească este citită din perspectiva științifică, a istoriei descoperirii sale, a simbolismului numelui și al obiectelor din cerul îndepărtat ce pot fi descoperite utilizând telescopul – pentru a ne face o idee sumară asupra caracterului științific, profesionist al mesajului pe care Planetariul Baia Mare în transmite publicului larg.
Planetariul Baia Mare este de mult timp un comunicator excelent și un promotor de marcă al tuturor noutăților din domeniul cunoașterii universului, iar site-ul nostru internet este dovada fără tăgadă a acestei realități. Cât privește poziționarea Planetariului Baia Mare în raport cu ”misticismul”, ar trebui să-i atragem autoarei articolului atenția asupra confuziei repetate, prezentă în mentalul colectiv și în diverse surse mass-media dintre ”astronomie” și ”astrologie”, apetența cu care mare parte a mass-media debutează zilnic prin prezentarea horoscopului zilei. Planetariul Baia Mare, prin seria sa de articole ”Astronomie vs. Astrologie” a încercat să ”lumineze” puțin publicul interesat asupra diferențelor de calendar, de profil și de adevăr științific, iar prin expoziția ”Minerale și Astre: Constelațiile Ecliptice și comorile lor ascunse”, prezentând a treisprezecea constelație zodiacală sau ecliptică (Ophiucus), în contextul dezbaterii mondiale privind acuitatea datelor presupus științifice invocate de astrologie, ne place să credem că am sensibilizat puțin vizitatorii asupra acestei teme.
Dacă acest Reportaj/Anchetă ar fi fost documentat ”științific” sau dacă ar fi fost un demers jurnalistic serios, realizat în baza unei verificări la fața locului, sau măcar printr-o evaluare mai în profunzime a informațiilor prezente chiar pe website-ul nostru – http://www.planetariubm.ro -, dacă etalarea așa numitelor argumente nu ar fi fost una tendențioasă, plină de extrapolări și vădind o perspectivă subiectivă, foarte personală asupra subiectului, probabil că autorul nu s-ar fi sinchisit să peroreze insistent asupra unei probleme care nu există.
La Planetariul Baia Mare de aproape un an de zile spectacolul de planetariu începe cu un film documentar ce prezintă istoria formării sistemului nostru solar, tipologia și caracteristicile corpurilor din sistemul solar, iar în 2009 – încă din prima zi a Anului Internațional al Astronomiei – vizitatorii noștri au avut la dispoziție și a fost proiectat în nenenumărate rânduri, filmul oficial al AIA-2009, cu subtitrarea în limba română, realizată chiar de către personalul planetariului nostru.
În fiecare an trec pragul Planetariul Baia Mare peste 15.000 de vizitatori! Iar dintre toți vizitatorii Planetariului Baia Mare și ai altor planetarii din România, s-au găsit poate două sau trei persoane care au considerat ”mistică” și inadecvată istoria cunoașterii și înțelegerii universului de către om, prezentarea în contextul științific generic al constelațiilor oficiale recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională, a constelațiilor populare românești ca și termeni alternativi asociați cunoașterii și înțelegerii constelațiilor?
Ar trebui să înțelegem că nici în școală, la ora de matematică, nu toți elevii înțeleg perfect întreaga lecție. Dar nimeni nu-i oprește să pună întrebări clarificatoare. Dacă după întrebările clarificatoare, elevul tot nu înțelege, ce-ar trebui să facă, să publice un articol denigrator despre profesor?
PS: Iar pentru că articolul invocat mai sus a pornit de la o remarcă izvorâtă din susceptibilități personale, subiective, la care s-a răspuns cu un mesaj și un ton amiabil (a fost o interogare amicală și o aserțiune pe ton glumeț) de către ”personajul” PR amintit de la Muzeul de Mineralogie Baia Mare, fără a purta ranchiună pentru ”reclama” generoasă pe care Ramona Băluțescu a considerat că ar putea fi utilă Muzeului de Mineralogie, Planetariului Baia Mare și în general – instituțiilor din România, care ar trebui ”să promoveze știința dar sunt captivate de legendele biblice” – ne vom cere scuze autoarei articolului pentru eventualul prejudiciu psihologic sau moral pe care l-a cauzat această ”poveste” (pentru că este o ”poveste”) și o invităm cu cea mai mare plăcere să dea curs invitației noastre de a se documenta la fața locului despre Sfinții ”de planetariu”, chiar dacă această căutare va dura mai mult decât cele 15 minute cât probabil i-au trebuit să escaladeze o asemenea ”temă”, cu o asemenea ”tentă”, dificil de categorisit! Cât despre ”veriga slabă” … ce să mai vorbim, o vom trata cu vitamine!
Ciprian Crișan – PR
Muzeul de Mineralogie Baia Mare