Look inside e o asociaţie din Timişoara. Una din acelea care nu cer bani de la stat, nu scriu proiecte de finanţare, nu pupă moaşte şi nici nu fac fluturaşi politici. Doar ajută. Aşa, cu ce e pe-acasă: un kil de făină, un ulei, o hăinuţă, un creion. O mână de oameni faini, luminoşi, aşezaţi, care au timp de nevoile altora, aşa cum vor face şi azi. Şi cum au făcut şi de Paşti, de Crăciun, de… când oamenii au avut nevoi – iar acum începe şcoala şi pentru cei sărmani…
Un singur text pe Facebook spune tot: “De prin martie, anul acesta, s-a ataşat o mămică cu 10 copii de mine… Cu ocazia unui eveniment caritabil din luna martie la care am participat cu tot sufletul meu: „Puterea unei Mame”, i-am dus câteva pachete pline cu mâncare pentru ea şi copiii ei, în luna martie şi apoi în luna iunie… datorită produselor şi banilor strânse/strânşi la acel eveniment, datorită celor care au mai participat ca organizatori, speakeri şi/sau invitaţi!
De curând m-a sunat şi mi-a zis: „Ştii, copiii mei încep şcoala şi n-au cu ce să se îmbrace şi cu ce să se încalţe, n-au nici măcar rechizite sau ghiozdanele, vine iarna… şi mi-e groază, că nu ştiu de unde să fac rost de toate astea! Te rog doar să mă ajuţi cu nişte hăinuţe,încălţăminte şi rechizite pentru ei!”
Pamperşi, hăinuţe, caiete, pantofi, penare, oale, alimente – cu toate se poate ajuta – şi acum şi pe viitor, iar pe Look Inside îi găsiţi pe Facebook sau pe Strada Patriarh Miron Cristea din Timisoara – (Denumire Veche: Asanesti) nr.13a, la sediul Reflexovital, atunci când mai sunt zile de strâns lucruşoare, cum se anunţă pe Fb.
Cu Look Inside am fost înainte de Paşti la Secaş şi în alte sate din jur – pentru că nici în judeţul Timiş, mai depărtişor de Timişoara, lucrurile nu merg bine, mai sunt oameni care suferă, oameni necăjiţi şi săraci.
Care ne-au primit în casele lor fiind clar că cei din jurul meu nu erau la prima vizită – pentru că li s-a spus: “dar mai veniţi şi fără ajutoare”.
Unii dintre bătrînii anlor precedenţi muriseră, alţii se tîrau de pe o zip e alta – metaforic, iar fizic se târau în pumni, la vârsta la care fiecare gest e greu sau doare.
Cu toate astea, din puţinul lor cei vizitaţi ne-au întins un ou roşu. Şi au mulţumit cu lacrimi în ochi cî cineva şi-a adus aminte şi de ei.
Când caritatea e aşa de rară, gesture normale, ca cel al tinerilor de la Look Inside, par cu atât mai mult demne de lăudat. Şi pentru faptul că ei nu au nevoie neapărat de o sărbătoare cu roşu în calendar ca să se strângă ţi să facă binele.
Ramona Băluţescu
