Într-un text intitulat „Demers pentru sinceritate”, semnat de specialistele în politică şi relaţii publice Marina Ene şi Simona Stan sunt analiazate într-un mod inedit protestele declanşate de tineri pentru Roşia Montană. Redăm integral textul de analiză al acestora cu menţiunea că demersurile societăţii civile ar avea nevoie de mai multe analize de acest calibru.
Când vezi o mare impresionantă de oameni absolut civilizați și decenți, mărșăluind tăcuți, când simți energia copleșitoare a maselor, după 24 de ani de tăcere, de circul campaniilor electorale, show-urile de pe litoral și din studiourile de televiziune, nu poți decât să te întrebi: De data aceasta, chiar se intâmplă?
Roșia Montană a devenit laitmotivul unei mișcări așteptate de douăzeci și patru de ani. Este minunat. Este mai mult decât necesar și indicat ca românii să creeze ei înșiși, departe de orice manipulare sau interese politice, o mișcare permanentă care să reflecte cu adevărat ceea ce au nevoie și doresc pentru această țară.
Dar adevărul este că Roșia Montană este doar efectul, ci nu cauza. Efectul unei clase politice anacronice, mutante, perfide, care nu face altceva decât să se preschimbe de fiecare dată în alte forme sub aparența democrației. Între întunericul comunist trăit de către părinții noștri și lumina orbitoare oferită nouă acum de clasa politică neocomunistă, este o singură diferență.
Aceea că trăim într-o democrație iluzorie, întreținută de aceiași oameni, denumiți politici, dintr-un singur grup, dar cu sigle diferite.
Veți reuși sau nu cu Roșia Montană. Dar vă veți opri aici?
Vreți schimbare și ați pornit cu Roșia Montană. V-ați mobilizat exemplar și ați dovedit că puteți și sunteți o forță. Însă aici există și câteva amendamente:
Cacofonia revoluționară, confuzia, nucleele de pichetaj profesionist, ca și revoluția de timp liber pot naște unde de mișcare, dar le transformă în ocazii de tururi de forță prelectorale pentru politicieni, motive de campanie și de manipulare, anulând ceea ce ar putea fi trezirea reală a acestui popor și participarea lui, atât de așteptată și de clamată. Însă schimbarea nu se face prin fragmentare sau doar în acte.
Sunteți tineri și educați. Reprezentați tocmai acel segment social pe care clasa politică a încercat de ani de zile să îl atragă și să îl folosească pentru scopurile ei. Vreți mișcare permanentă, vreți să vedeți urmările mobilizării voastre? Știți cu adevărat ce vreți? Și dacă da, v-ați gândit cu ce înlocuiți ceea ce acum se dorește a fi înlăturat?
Veți reuși sau nu cu Roșia Montană. Dar vă veți opri aici?
Tinerețea beneficiază de eroism, dar, dacă nu îi adaugi și înțelepciune, orice act se pierde în eternul slogan conform căruia între două rele, alegi răul cel mai mic, în mașinațiunile celor care dețin puterea sau în socializarea în grupuri mari care oferă adrenalină maselor, fără ca problemele grave să fie și rezolvate.
Care este cauza fundamentală de la care pornește mișcarea pe care ați generat-o? Ce aduceți în schimb? Ce înseamnă democrația pe care niciunul dintre noi nu a trăit-o până acum?
Este nevoie de o altă clasă politică
Premierul țării afirmă fără să se gândească nicio secundă că, probabil, oamenii politici au primit bani pentru Roșia Montană.
Că e vorba doar de cianură sau de exploatarea patrimoniului resurselor naționale în scopuri oculte, o realitate păcătoasă mărturisită și știută de oricine înțelege mecanismele negocierilor dintre cei care reprezintă putere intr-un stat și cei care dețin adevărata putere, deci bani, arată că nimic nu se întâmplă așa cum ni se prezintă, ci doar se impune celor care nu pot spune nu.
Ce oameni politici reprezintă acest premier? Indiferent că este vorba de uniunea nefirească între socialiști și liberali sau de Traian Băsescu și camarila lui?
Bătrânii din România sunt prea obosiți, iar voi, tinerii, cei care vreți să fertilizați terenul ca să dea alte roade, poate prea năuciți de cei care mizează pe faptul că orice mișcare, oricât ar fi ea de numeroasă sau de binevenită, se pierde atât timp cât nu există rezistența necesară și conștiința a ceea ce se aduce în loc.
Conștiința că această democrație în care ați crescut și trăim cu toții nu este reală, ci doar regizată de cei care, oricât de multe, emoționante și sincere pancarte există, ei nu își vor părăsi locurile pentru adevăr și oameni noi.
Democrația înseamnă privilegiile voastre cetățenești, obligațiile, implicarea voastră, fără iluzionarea că veți putea străpunge vreodată zidul creat de dinastiile politice de acum, altfel decât prin voință, conștientizare și persuasiune.
Iar dacă vreți să vă alegeți liber oameni care să conteze și să creeze o altă clasă politică pentru care nu va mai fi nevoie să protestați în acest fel, v-ați gândit cum se poate face acest lucru?
V-ați gândit că omul străin de cercurile actuale politice care vrea să candideze cinstit nu ar trebui să aibă nevoie de vagoane de bani sau de influență, în paguba, în mod clar, tot a noastră și nici nu trebuie să fie nevoit să abandoneze din start sau nici să încerce din cauza faptului că nu i se permite, fiind catalogat drept penibil și nebun? O situație pe care cu toții o întreținem.
Vreți să fiți doar o miză sau vreți să fiți voi înșivă, iar această mișcare să creeze efecte reale?
Este nevoie de voi, pentru că este nevoie ca mișcarea ce s-a prefigurat să devină un curent și, apoi, o stare de fapt, pentru o nouă clasă politică și un nou sistem în România.
Dar este nevoie de voi treziți, organizați și conștienți că Roșia Montană e doar un efect pentru care luptați și că orice ați obține în această privință este absolut insuficient și inutil, atât timp cât nu tratați cauza.
Altfel, veți fi doar niște visători, numeroși, tineri, puternici, dornici, e adevărat, dar niște visători, care, pentru un scurt moment, s-au trezit, au strigat, dar au adormit sau au fost adormiți la loc. Niște viitori bătrâni care îi vor vedea pe alți tineri protestând pentru drepturile, viața și țara lor și care vor povesti nepoților că, la un moment dat, au luat atitudine, dar nu au mers până la capăt.
Pentru ce protestați cu adevărat și unde este clasa politică în toată această poveste?
Și poate că aceste întrebări vă interesează pe voi. E foarte posibil ca ele să nu reprezinte o preocupare pentru clasa politică. Se pare că ele sunt doar un motiv de precampanie prezidențială, un motiv de hrană pentru presă în dezavantajul celor care ies sincer în stradă și care, exploatați tocmai prin propriile slăbiciuni, reprezintă miza cea mare pentru jocurile de putere.
Așadar, vreți să fiți doar o miză sau vreți să fiți voi înșivă, iar această mișcare să creeze efecte reale?
Aceste considerații sunt parte a „Demersului pentru sinceritate”, proiect inițiat în 2012, care are drept scop tratarea tuturor problemelor serioase ale României, zonă neutră, de arbitraj, în cadrul căreia societatea civilă, cetățenii și oamenii politici se pot reuni.
