După ce vineri, orădenii au putut să asiste la piesa „Cei ce nu uită…”, o punere în scenă a urmărilor genocidului comunist în România, sâmbătă, în foaierul Teatrului Regina Maria a avut loc conferința „Închisorile lor, memoria noastră”, susținută de Sorin Alexandrescu.
Deși vremea de afară a fost caldă iar conferința a început la ora 12.00, în foaierul Teatrului Regina Maria nu au fost prezenți decât aproximativ 40 de oameni, în contrast cu mulțimea care avea să se îndoape cu mici, bere și spirtoase, doar câteva ore mai târziu, la Târgul Pălincarilor.
Comentariul profesorului emerit de la Universitatea din Amsterdam, Sorin Alexandrescu, a pornit de la una din realitățile decupate din piesa „Cei ce nu uită…”, pusă în scenă vineri, după scenariul și regia artistică a lui Gavriil Pinte, și anume, refuzul Consiliului Europei din ianuarie 2006 de a condamna oficial crimele comunismului.
„Stephane Courtois, specialistul francez în istoria comunismului își punea și el aceeași întrebare: de ce sunt privite diferit comunismul și nazismul. Ambele regimuri au fost la fel de violente și criminale. Una avea în centru războiul de rasă, alta avea ca esență războiul de clasă.
Miturile lor erau diferite, unul se referea la rasa ariană, celălalt la marxism, unul la trecut, altul la viitor, dar aveau un mecansim comun. Nazismul a crezut că poate face orice în prezent pentru că este justificat de trecut, comunismul a crescut că poate dispune de prezent pentru a-și construi viitorul.
Prezentul a fost tratat cu indiferență, cu o lipsă crasă de responsabilitate. Cred că pentru occidentali, comunismul nu a putut și nu poate fi comparat cu nazismul din mai multe motive. În primul rând pentru că după Al Doilea Război Mondial, armata rusă nu putea fi văzută decât ca aliatul Occidentului, ea fiind una dintre cele eliberatoare.
Nimeni nu putea crede că, în fapt, Stalin făcea ceea ce făcuse și Hitler. Pentru statele occidentale, Rusia era un aliat, fusese un camarad de nădejde, nu putea fi privită altfel, chiar dacă soldații ruși se comportaseră cum se comportaseră în România.
Apoi, în cazul nazismului a existat o comunitate care s-a implicat activ și a luptat pentru ca toate crimele să fie cunoscute și păstrate în permanență actuale. Acestor lucruri li se adaugă și imaginea bună pe care comunismul a întreținut-o ani în șir în Occident, „dezvrăjirea” având loc relativ târziu.
În acest fel, cred eu, se explică de ce comunismul nu este astăzi la fel de „popular” ca nazismul. Cred că această stare de fapt poate fi schimbată doar dacă cei care au trecut prin teroarea din comunism sau cei care au mijloace să o studieze, tinerii cercetători și istoricii români, vor scrie cât mai mult despre ea”
a spus Sorin Alexandrescu.
Oamenii, cadavre vii!
După ce profesorul universitar emerit și-a încheiat discursul a urmat o sesiune de discuții libere, unde principala problemă pusă de participanți a fost lipsa de reacție a românilor în timpul terorii comuniste.
„Așa cum spunea și Hannah Arendt, iubita lui Martin Heidegger, totalitarismul a fost în fapt o transformare a oamenilor în cadavre vii.
Celor care erau în vizorul regimului, le era confiscată identitatea umană, ei nu mai aveau un nume, ci erau simple cifre, identitatea juridică (nu se mai considera că este nevoie ca legea să-i mai apere), cea morală – ceea ce făcuseră înainte sau făceau în închisori nu mai avea brusc nicio valoare (li se refuza chiar și posibilitatea de a fi martiri, torturile fiind făcute individual fără ca măcar colegii lor să îi vadă, cee a ce ducea la o suferință în singurătate, surdă și lipsită de orice speranță).
Toate aceste aspecte, puse laolaltă au distrus capacitatea individului de a se revolta”
a explicat Sorin Alexandrescu, care a fost contrazis de criticul de teatru Mircea Morariu, acesta din urmă enumerând revoltele înăbușite de comuniști de dinainte de 1989. Prea puține și la o scară mult prea mică.
„Eu cred că oamenii nu erau capabili să reacționeze. Există cazuri cu regimuri și torturi asemănătoare în istoirie și nici în acelea oamenii nu au fost capabili să se revolte. Astăzi ne este jenă că nu am făcut mai mult, dar cred că la noi nu se putea face mai mult pentru că particularitățile comunismului românesc nu au permis acest lucru”
a spus, la rândul lui, actorul Mircea Diaconu.
La eveniment, au mai participat, printre alții, alături de Mircea Diaconu, criticii de teatru Mircea Morariu și Florica Ichim, scenaristul și regizorul piesei „Cei ce nu uită…”, Gavriil Pinte și directorul Teatrului Regina Maria – Daniel Vulcu.
Ichim Vasilică
