Le-a ajuns cuţitul la os. Consideraţi de mai marii Universităţii din Oradea doar nişte „vaci de muls” cu rolul strict de a le asigura salariile lunare şi ratele pe care le au în bănci la maşini şi vile, studenţii orădeni iau în sfârşit atitudine. Într-o scrisoare de protest postată pe site-ul revistei Studentocraţia, tinerii protestează pentru că sediul revistei a ajuns un fel de chioşc OTL.
Scrisoarea de protest este semnată de Roland Olah, directorul revistei şi preşedintele interimar al Asociației „Gheorghe Şincai” a studenţilor în Istorie şi alţi şapte studenţi, de la asociaţii studenţeşti din Oradea, Bucureşti, Iaşi şi Suceava plus preşedintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), Mihai Dragoș.
Nemulţumirea studenţilor este legată de lipsa acută de spațiu din campusul Universității din Oradea, redacţia ziarului Studentocraţia care este şi al Asociației „Gheorghe Şincai”, devenind spaţiu pentru chioșcul de abonamente al OTL.
În articolul publicat în revista studenţească, după ce sunt enumerate meritele publicaţiei, răspândirea informaţiilor publice de interes în rândul studenţilor şi organizarea unor sesiuni de comunicări ştiinţifice sau a unor activităţi educative şi culturale, se precizează:
„Mulțumirea? Vă aruncați la gunoi tocmai oamenii care au prețuit și au reprezentat, măcar cu demnitate, imaginea Universității. Totuși, Directorul General Administrativ, prof. univ. dr. Mircea Gordan consideră că activitatea noastră este un „rahat pe băț”, motiv pentru care nu merităm să păstrăm sediul, acesta fiind mult mai important pentru a deservi chioșcul de abonamente al OTL.
Același distins cadru didactic considera că în cadrul Universității de Vară pentru Elevi, consumul a două-trei ore, timp de cinci zile a curentului electric din Aula Magna a Universității din Oradea reprezintă o risipă, acuzându-ne că suntem iresponsabili.
Vă transmitem dumneavoastră și tuturor cadrelor didactice care consideră activitatea celor două organisme ca fiind un „rahat pe băț” că în scurt timp veți ajunge să predați biletelor de tramvai sau abonamentelor, manifestând o asemenea atitudine vulgară de-a dreptul. Recunoaștem, poate conform unor opinii suntem în plus. Rolul nostru ar fi doar să semnăm anumite contracte de studiu și să plătim taxa, ca să vă îndestulați buzunarele?”
se afirmă în scrisoare.
„Nu ne lăsați activitatea călcată în picioare și batjocorită inutil!”
Şi mai dură este partea a doua a scrisorii, în care studenţii le reamintesc profesorilor că ei sunt sursa bunăstării de care aceştia se bucură.
„E o chestiune de respect față de profesia originară, cea de dascăl, de care v-ați îndepăratat atât dumneavoastră cât și alți profesori aflați în funcții de conducere. Nu uitați, dumneavoastră ocupați un post pentru că existăm noi, studenții!”
se precizează în articol, în care se vorbeşte şi de organizarea Adunării Generala a Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, un eveniment la care ar urma să vină în Oradea sute de studenţi de la toate Universităţile importante din ţară:
„Se poate realiza un asemenea eveniment în condițiile în care nu avem nici măcar un sediu? Noi spunem că NU! Dar e mai important pentru conducerea Universității ca reprezentanții Regiei de autonome de transport în comun să stea la căldurică decât să se organizeze evenimente de amploare sau să se redacteze reviste științifice”.
Scrisoarea se încheie cu o constatare de bun simţ, una prin care se reaminteşte indirect de nepotismul care există la Universitatea din Oradea (conducerea instituţiei luând până în prezent doar măsuri de faţadă în această chestiune, cum ar fi mutarea fiilor, fraţilor, taţilor, unchilor şi mătuşilor la alte departeamente decât cele la care le activează nemurile) şi de salariile exagerate pe care unele cadre didactice le iau deşi instituţia este din punct de vedere financiar pe marginea prăpastiei:
„(…)nu ne lăsați activitatea depusă călcată în picioare și batjocorită inutil.
Nu uitați domnule Mircea Gordan, am realizat toate acestea cu nici 5% din cât câștigă familia dumneavoastră într-un an ca și salariați ai Universității din Oradea. Poate acest aspect vă pune pe gânduri…”.
Deşi nu se poate vorbi despre o revistă în adevăratul sens al cuvântului, conducerea Universităţii şi a Senatului manifestând un dezinteres cras faţă de media în general (cea mai clară dovadă o reprezintă conferinţele de presă organizate de conducerea Universităţii, neregulat şi mustind de subiecte tratate deja de media locală sau comunicatele de presă trimise de Senat, cu întârziere şi cenzurate în aşa hal încât nu prea se poate extrage nicio informaţie utilă) revista Studentocraţia este o dovadă că studenţilor nu le lipseşte simţul critic şi că s-au săturat să fie doar cotizanţi la salariile profesorilor.
Ichim Vasilică
