În doar cinci ani Universitatea din Oradea a trecut în evaluările ARACIS de la „încredere limitată” la „încredere ridicată”, diploma care consfinţeşte această evoluţie fiind înmânată vineri, 20 decembrie, rectorului Constantin Bungău de preşedintele ARACIS, Ioan Curtu.
De la prorectori, rector şi decani la viceprimarul Mircea Mălan, prefectul Claudiu Pop şi o liotă de senatori şi deputaţi din toate partidele politice, cu toţii s-au adunat vineri, 20 decembrie, în Aula Magna să ascute discursul preşedintelui ARACIS, Ioan Curtu, şi să asiste la înmânarea diplomei oficiale de „Universitate cu grad de încredere ridicat” instituţiei orădene.
A lipsit însă unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai sistemului de educaţie bihorean, şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean, Daniel Negrean, Inspectorat care pe de o parte, prin intermediul cadrelor didactice, pregăteşte viitorii studenţi şi pe de altă parte beneficiază de absolvenţii instituţiei, viitorii profesori.
„Încheiem anul universitar cu o veste frumoasă, una care ne onorează dar ne şi obligă, includerea Universităţii din Oradea între cele mai importante instituţii de învăţământ superior din România. Trebuie însă să recunoaştem că noi doar am preluat şi am dus mai departe o ştafetă, cea mai mare parte din merit revenind fostei conduceri”
a spus, în discursul său, rectorul Constantin Bungău.
Premiaţi la spartul târgului
După ce şi preşedintele Senatului Universităţii, Sorin Curilă, a mulţumit fostei conduceri pentru munca depusă, şeful ARACIS, Ioan Curtu, a făcut o scurtă prezentare a instuţiei, spunând printre altele, că instituţia pe care o reprezintă pregăteşte introducerea în metodologie a unei noi categorii, superioară „încrederii ridicate” şi anume categoria de „excelenţă”.
Cu alte cuvinte, Universitatea din Oradea a intrat în cea mai importantă categorie în această toamnă, dar în scurt timp aceasta va deveni a doua categorie prin introducerea celei de „excelenţă”.
„Europa a înţeles că nu poate concura cu SUA sau Japonia prin alte mijloace ci doar prin ceea ce noi numim „zeamă de creier” şi tocmai de aceea a înfiinţat aceste structuri de evaluare la nivelul întregii comunităţi europene. ARCIS a luat fiinţă în România în 2006 după structura celorlalte instituţii din Europa şi având ca obiectiv să evalueze Universităţile după standardele şi criterii comune impuse la nivel european.
Am fost la început huliţi şi condamnaţi de multe instituţii de învăţământ superior pentru controalele riguroase pe care le-am făcut, dar am învăţat să mergem înainte. Şi noi am fost la rândul nostru evaluaţi de structurile europene, astfel că astăzi suntem singura instituţie naţională care face parte din două organisme internaţionale importante, unul al Europei de est şi altul al Europei centrale.
În ceea ce priveşte Universitatea din Oradea trebuie spus că aici s-a văzut şi s-a urmărit trendul pozitiv. S-a trecut pogresiv de la calificativul „încredere limitată” la calificativul „încredere” iar astăzi se trece la calificativul „încredere ridicată” ceea ce înseamnă că s-au reparat lucrurile care nu au fost în regulă şi s-a îmbunătăţit ceea ce trebuia îmbunătăţit.
Ţineţi cont că lucrurile nu se opresc aici şi că munca dumneavostră trebuie să continue. Se gândeşte acum la introducerea unei categorii superioare, cea de „universităţi de excelenţă” acolo unde se va ajunge mai greu. În Germania, în această categorie sunt doar patru universităţi ceea ce arată că cerinţele vor fi mult mai mari.
Trebuie să luptaţi să vă atrageţi studenţi, să menţineţi un anumit standard iar profesorii şi studenţii de aici trebuie să se implice mai mult în viaţa instituţiei”
a spus, printre altele, Ioan Curtu.
Cu insigna calităţii în piept
Raportul cu concluziile vizitei ARACIS conţine 28 de pagini şi numeroase sugestii, printre care dezvoltarea mai multor programe de studiu în limba engleză, dotarea mai bună a sălilor de lectură din cămine, organizarea a mai multor manifestări ştiinţifice, crearea de condiţii pentru înmulţirea numărului de doctoranzi, publicare a cât mai multe lucrări în reviste importante (Ioan Curtu a spus că e mai bine să fie publicată doar o lucrare pe an dar într-o revistă bine cotată decât o mulţime de lucrări în reviste irelevante din punct de vedere ştiinţific) şi tratarea la egalitate a Facultăţilor, chiar dacă unele au mai mulţi studenţi şi altele mai puţini.
La finalul discursului, cei care au contribuit la obţinerea calificativului, fostul rector Cornel Antal, preşedintele Senatului Sorin Curilă, Ioan Felea, Ştefan Nagy şi Mariana Mureşan, au primit din partea conducerii instituţiei, insigna calităţii.
Momentul a fost urmat de un concert de colinde al studenţilor de la Facultatea de Teologie şi Facultatea de Muzică, urmat de servirea unui pahar de şampanie la Cantina Universităţii.
Al cui e meritul
După scandalul care l-a adus pe fostul rector Teodor Maghiar la un pas de puşcărie – cel al numărului umflat de studenţi – după scandalul diplomelor false şi cel al mai multor plagiate, Universitatea din Oradea era clasată înainte de 2011 în categoria instituţiilor cu „grad de încredere limitat”, după ce în anul 2009, au existat informaţii că se putea chiar desfiinţa. În 2011, după vizita ARACIS, instituţia a făcut un salt important intrând în categoria instituţiilor cu gradul „încredere”.
La asta a contribuit echipa de conducere condusă de fostul rector Cornel Antal care a înţeles foarte bine că realizările instituţiei sunt puţin importante dacă nu sunt şi cunoscute în presă, transparenţa decizională fiind incomparabilă cu cea de pe timpul rectorului Teodor Maghiar şi chiar cu cea a actualei conduceri, pentru care conferinţele de presă şi informarea cetăţenilor nu mai par atât de importante.
Scandalurile care au izbucnit în perioada rectorului Cornel Antal, nu au mai fost atât de multe şi nici nu au avut anvergura celor de pe vremea lui Maghiar, fiind rapid contracarate de un birou de presă care trimitea foarte multe informări cu privire la realizările instituţiei.
Pe partea de management, conducerea de pe vremea rectorului Antal a luat decizii dificile, comasând sau închizând anumite specialităzări care nu erau prea căutate, şi extinzându-le pe cele care aduceau profit, direcţia fiind continuată şi de actualul rector Constantin Bungău. Nepotismul care era în floare pe vremea răposatului Maghiar a fost dibaci camuflat prin rotirea cadrelor, rubedeniile fiind mutate la alte specializări sau chiar facultăţi.
Proiectele naţionale şi internaţionale, cele cu fonduri europene, au fost încurajate aducând, dacă nu bani, o dezvoltare importantă a Universităţii şi relaţii importnate atât cu instituţiile din vecinătate (Ungaria) cât şi cu cele din ţări importante, Franţa sau Germania. Universitarii au speculat foarte bine zona de graniţă, multe din proiectele derulate fiind transfrontaliere, imposibil de realizat de alte instituţii cu prestigiu din ţară dar care nu beneficiau de poziţia geografică a Oradiei.
Toate acestea, coroborate, au dus la schimbarea în bine a imaginii Universităţii şi obţinerea, în această toamnă, a calificativului mult râvnit. Ce se va întâmpla însă de aici încolo, rămâne de văzut, mai ales că între cei puternici este mai greu să te menţii decât să ajungi.