Pornită cu mult entuziasm, strategia dezvoltării motorului economic al Oradiei prin intermediul Parcurilor Industriale şi-a găsit foarte repede contestatari, în general din cauza salariilor mici pe care le oferă firmele stabilite în parc. Oradea Press vă oferă amănunte importante cu privire la strategia de creştere a salariilor pe care o are în desfăşurare conducerea Parcurilor Industriale şi planul de dezvoltare al acestora.
Lucrările de construcţie la primul Parc Industrial, cel de pe Şoseaua Borşului, au început în 2008 el fiind ocupat în proporţie de 80% până în 2013. Criteriul cel mai important pentru care a fost aleasă locaţia de pe Borşului l-a constituit situarea lângă graniţă, el fiind conceput pentru firmele străine care să îşi exporte producţia în Occident. Iar strategia a funcţionat bine, devreme ce există deja 30 de firme care au ales să se stabilească în Parc.
„În Parcul I sunt mai mult companii mari, care au ocupat suprafeţe întinse de teren. Pe cele 20 de hectare rămase ar putea veni un investitor mare sau mai mulţi mici, noi ţintim companii străine mijlocii, deci estimăm între 3 şi 10 investiţii noi”
a declarat directorul general al Euro Business Parc Oradea, Delia Ungur.
Cel de-al doilea Parc Industrial, cel de pe Şoseaua Ogorului, este ocupat în proporţie de 70%, găsindu-şi loc aici 16 firme. Acesta a fost gândit mai degrabă pentru relocări a unor firme care funcţionează deja în Oradea. Aici, pe cele 60 de hectare pe care Primăria le-a primit de la Ministerul Apărării în decembrie, 2013, reprezentanţii Parcului intenţionează să promoveze o măsură prin care să poată închiria suprafeţe de teren mai mici, de 1.000 – 2.000 de hectare, pentru atragerea firmelor.
Cel de-al treilea Parc Industrial, cel de pe strada Uzinelor, de lângă primul parc industrial al oraşului are aproximativ 20 de hectare şi are ca principale avantaje învecinarea cu Drumul European 60 şi cu calea ferată.
Până la această oră, companiile străine şi locale au investit peste 100 de milioane de euro în cele două Parcuri Industriale şi au asigurat patru mii de locuri de muncă.
Primarul Ilie Bolojan spunea în vara anului trecut că
„cel mai important lucru e că mii de oamenii au locuri de muncă. Când investiţiile vor genera aproximativ 10 mii de locuri de muncă înseamnă că s-a schimbat ceva”.
Rămâne însă aceeaşi veşnică problemă: salariile, care sunt mai mici decât cele din oraşele vecine, Cluj-Napoca şi Timişoara.
Salariile mici, o situaţie temporară!
De diferenţa de salarii este conştientă şi conducerea Parcului Industrial, care susţine că, pe de o parte, situaţia este una provizorie, iar pe de altă parte, se lucrează la un plan de măsuri prin care să se rezolve această problemă.
Salariile minime din Parcul Industrial sunt de aproximativ 800 de lei la care se adaugă mai multe bonusuri (de prezenţă – 20 de euro, de productivitate – între 10 şi 50 de euro, de Crăciun – între 50 şi 80 de euro, de Paşte – între 50 şi 80 de euro, spor de weekend – între 1 şi 20% la salariul brut, de toxicitate – 5% la salariul brut, bonuri de masă – un tichet pe zi a câte 9 lei, primă de 8 Martie – în jur de 30 de euro sau premiu de 1 Iunie, în valoare de aproximativ 15 euro).
Toate aceste bonusuri sunt variabile în funcţie de politica de personal a companiilor, dar se poate spune că salariile celor mai mulţi dintre muncitori nu depăşesc 1000 de lei.
„Nu mai suntem în economia planificată pentru ca statul să poată interveni direct în politica firmelor”
spune Delia Ungur, care explică şi cauza pentru care salariile din Oradea sunt cu 10% mai mici decât în Cluj-Napoca şi Timişoara.
„Atât Clujul, cât şi Timişoara au un avantaj de timp important faţă de Oradea (aproape 10 ani), care se simte inclusiv în nivelul de salarizare. O altă cauză o reprezintă profilul economiilor locale şi tipul de companii prezente.
Până în 2008, Oradea era cel mai puţin industrializat mare oraş din vestul României, economia fiind axată pe logistica de transport şi dezvoltări imobiliare, domenii cu salarii mici şi care nu necesită specialişti bine plătiţi.
La asta se adaugă şi perioada de criză economică, când salariile nu au crescut (cum se întâmpla în anii anteriori când se înregistrau creşteri de 10-20% anual). În Oradea, criza ne-a prins cu un nivel de salarizare mic.”
spune Delia Ungur, care mai adaugă că salariile din mediul privat urmează trendul salariilor din mediul public, iar în sistemul public salariile s-au redus cu 25%.
Ce se poate face
Pentru că nici municipalitatea şi nici conducerea Parcurilor Industriale nu au pârgii legale să intervină în politica de salarizare a companiilor private, măsurile pe care le pot lua necesită multă muncă şi o strategie pe măsură.
„Doar prin atragerea în zonă a mai multor angajatori se poate rezolva problema salarizării pentru că atunci când Parcurile Industriale vor fi pline se va crea concurenţă între aceste firme şi, pentru a atrage şi a păstra specialiştii, ele vor fi nevoite să crească salariile.
O altă măsură este atragerea de companii cu procese tehnologice complexe şi încurajarea creşterii gradului de calificare al forţei de muncă (investiţii în educaţie, adaptarea planului de şcolarizare la necesităţile economiei reale şi modernizarea curriculei şcolare)”
a mai spus Delia Ungur.
Pe de altă parte, există deja voci care susţin că firmele din Parcul Industrial au decis să investească la Oradea tocmai pentru că le pot da orădenilor salarii mici şi că ar exista o înţelegere între ele pentru a nu creşte nivelul salariilor.
„Când promovăm oportunităţile de investiţii din Oradea, noi nu prezentăm ca un avantaj nivelul mic de salarizare, asta e o situaţie temporară, pe termen mediu, şi companiile ştiu că salariile din Oradea vor creşte.
E clar, companiile vin în România şi pentru economiile pe care le fac la cheltuielile cu salariile (chiar cu 50% sub cele din Europa de Vest), dar mai importante pe termen mediu şi lung sunt calificarea şi specializarea forţei de muncă, coroborate cu productivitatea muncii.
Degeaba sunt mari salariile, dacă se pierde pe alte căi: productivitate scăzută a muncii, pierderi sau produse cu defecte, operare defectuoasă a utilajelor (foarte scumpe) sau furturi”
explică şeful Parcului Industrial, care spune că nu are cunoştinţă cu privire la înţelegeri între firme pe problema salarizării.
2.500 de locuri noi de muncă
În momentul de faţă în Parcul Industrial I lucrează 1.500 de oameni, iar responsabilii acestuia estimează că până la sfârşitul lui 2015 vor fi 4.000.
„Efectele se vor simţi în viitorii ani şi e o provocare şi pentru companii să angajeze un numar atât de mare de oameni calificaţi într-o perioadă atât de scurtă, pentru că nu au timp sa îi pregatească. Decizia unei companii de a investi într-un oraş ţine de factori obiectivi (localizare geografică, accesibilitate – existenţa unei autostrăzi, utilităţi publice, administraţie publică transparentă, lipsa corupţiei, disponibilitatea şi calificarea forţei de muncă, sistem de învăţământ, existenţa unei universităţi, transport public), dar şi de factori subiectivi.
Cei care prospectează Oradea se vor muta aici şi pentru asta au nevoie de un aeroport (vor călători acasă în weekend, dacă nu se vor muta cu familia), de o şcoală internaţională (pentru copii, dacă se vor muta cu familia), de posibilităţi de petrecere a timpului liber, facilităţi sportive (terenuri de tenis, pistă de alergare), de servicii medicale de calitate, de restaurante bune.
Tocmai de aceea, este important ca în Oradea să creştem calitatea vieţii, pentru a deveni un oraş în care să vrei să trăieşti. În următorii ani va fi nevoie de investiţii masive în educaţie şi de o regândire nu numai a planului de şcolarizare, dar şi a curriculei şcolare şi a manualelor (în şcoli se predau aceleaşi lucruri ca acum 20 de ani). Lucrurile acestea sunt general valabil pentru toată Europa de Est, nu doar pentru România”
a mai spus Delia Ungur.
Vor curge banii?
Pentru ca toate aceste proiecte să devină realitate, este nevoie de timp şi de bani. Proiectele majore, cele mai multe pe bani europeni, ar putea transforma Oradea într-un oraş în care să îţi doreşti să trăieşti, dar s-ar putea să nu fie suficiente. Mai ales că banii din Parcurile Industriale vor veni după ce acestea vor fi ocupate şi nu înainte, pentru a atrage marile firme.
„Până în prezent, din Parcurile Industriale s-a încasat un milion de euro din taxa de autorizaţie de construcţie şi peste două milioane de euro din vânzări de teren. Impozitul pe venitul global colectat în 2013 din Parcul Industrial este de peste 600.000 de euro pe an (doar pentru companiile care activează momentan, fără a lua în calcul Emerson şi alte contracte semnate).
După ce parcurile vor fi ocupate în totalitate, estimăm că numai din impozitul pe salarii, la bugetul local vor ajunge peste două milioane de euro pe an. Din taxa de autorizaţie de constructie, conform contractelor semnate până acum, se vor încasa aproximativ trei milioane de euro (în total, nu în fiecare an).
Momentan nu se plăteşte impozit pe clădiri şi teren, dar când se va plăti, vor fi alte milioane de euro anual. Mai sunt şi alte venituri indirecte, greu cuantificabile: angajaţii îşi vor cheltui banii în Oradea, furnizorii locali ai companiilor vor avea şi ei câştiguri, firmele de construcţii la fel, plus alţi prestatori de servicii (hoteluri, restaurante etc.)”
a mai explicat Delia Ungur.
Chiar dacă toate aceste sume sunt deocamdată estimări, ele arată că Oradea este pe un drum bun, că există un macroplan care ar putea transforma municipiul într-o forţă ecomonică demnă de luat în seamă la nivel naţional, toate acestea urmând a se vedea peste câţiva ani şi în buzunarul, şi în nivelul de trai al orădeanului.
