Începute de câţiva ani, contrele pe tema mutării Muzeului Ţării Crişurilor în Cetatea din Oradea şi nu fosta Garnizoană care se amenajează special pentru instituţie, au devenit mai acide în ultima perioadă. Dacă atât şeful Primăriei Oradea cât şi cel al Consiliului Judeţean Bihor văd această mutare prin prisma reducerii cheltuielilor, directorul Muzeului susţine că acestea vor fi mult mai mici după mutarea în noua locaţie.
Deşi problema nu îl priveşte în mod direct, finanţarea Muzeului Ţării Crişurilor fiind asigurată de Consiliul Judeţean (CJ) Bihor, primarul Ilie Bolojan a spus că încasările pe un an de zile ale Muzeului nu depășesc asigurarea costului curentului electric pe o lună şi a lăsat să se înţeleagă că aceste costuri se vor traduce printr-o gaură dată bugetului CJ Bihor.
„Muzeul Cetății Buda (din capitala Ungariei) sunt mai mici decât clădirea fostei Garnizoane. Și noi am vrea să avem un aeroport cum are Frankfurtul la Oradea, dar trebuie ca cineva să poată susține financiar o astfel de instituţie”
a spus edilul.
De o părere asemănătoare este şi preşedintelui CJ Bihor, Cornel Popa, care intenţionează să supună la vot în plenul Consiliului mutarea Muzeului în Cetatea Oradea.
În Cetate sunt probleme de igrasie, de microclimat şi lipsă de spaţiu
La doar o zi de la afirmaţiile făcute de primarul Ilie Bolojan, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac a trimis presei un punct de vedere în care afirmă că soluţia propusă nu ţine cont de argumentele specialiştilor în domeniu şi de legislaţia şi normele în vigoare pentru protejarea patrimoniului mobil din România şi U.E.
„În Cetate sunt probleme de igrasie, de microclimat, dar şi de lipsă de spaţiu pentru expunere, depozite, laboratoare de conservare şi restaurare, inclusiv de securitate a patrimoniului. Este propusă o suprafaţă desfăşurată de 5.909 mp în Cetate, care corespunde cu ceea ce muzeul deţine acum, prin restrângerea impusă după 2005.
Este limpede că aceasta este insuficientă pentru cerinţele Muzeului Ţării Crişurilor, care din 1971 şi-a mărit colecţiile de la 20.000 la peste 400.000 de obiecte. Pentru a fi mai expliciţi, în Palatul baroc am avut la dispoziţie, până la retrocedările la care am fost obligaţi, 8.600 mp suprafaţă desfăşurată, la care s-au adăugat, până în 1990, când s-au retrocedat, încă 1.800 mp în Şirul canonicilor, unde funcţionau serviciul administrativ, laboratoare de restaurare, depozite primare etc.
Deci, când muzeul a fost la deplină extindere, suprafaţa era de 10.400 mp şi nu mai puţin”
se afirmă în comunicat.
Mai mult, specialiştii de la muzeu afirmă că în Cetate nu a fost prevăzută, în lucrările actuale, o infrastructură specifică de muzeu, ceea ce va impune noi intervenţii, prin revenirea asupra unora din cele realizate prin proiectul de acum (tencuieli, instalaţii electrice şi de climatizare specifice, de stingere a incendiilor adaptate la tipul de obiecte de patrimoniu ce se păstrează în muzeu etc).
În Garnizoană ele sunt deja instalate (instalaţii de climatizare şi de stingere a incendiilor cu soluţii specifice în funcţie de tipul de exponat, aparatură primară pentru laboratoarele de restaurare, geamuri obturate pe interior etc.).
Când muzeul va funcţiona în Garnizoană, veniturile vor fi altele
În ceea ce priveşte problema economică, conform directorului Muzeului, în refacerea Garnizoanei s-au investit, după 2006, aproximativ 16 milioane de euro (acoperiş, reparaţii capitale, amenajarea spaţiului expoziţional, infrastructură laboratoare şi depozite şi dotări specifice pentru muzeu).
În Cetate, în proiectul actual nu sunt prevăzute costurile de amenajare şi dotare nici măcar pentru muzeul propus acolo, cel al Cetăţii şi al Municipiului Oradea.
„Deci este limpede că ar fi necesare noi proiecte specifice, care ar costa încă alte câteva milioane de euro şi desigur s-ar prelungi aşteptarea cu alţi câţiva ani (2018-2019).
Prelungirea şederii muzeului în chirie (din 2005 şi până astăzi s-au cheltuit aproximativ 3,7 milioane de lei), prin crearea unui spaţiu muzeal, altul decât cel din Garnizoană, şi acesta în respectul legislaţiei europene şi al normelor de conservare şi protejare a patrimoniului, ar presupune, aşa cum s-a spus deja, alte sume mari. În situaţia de acum a Garnizoanei, într-un an, deci în 2015, ar fi posibilă mutarea.
În ceea ce priveşte veniturile muzeului, în 2013, când am organizat expoziţii temporare vizitabile doar în şase săli şi un coridor, ele fiind singurele care pot fi destinate publicului (restul sunt depozite), când am derulat şi contracte pe diferite servicii, am realizat un venit de circa 9,5% din bugetul instituţiei (peste 700 de mii de lei).
Este limpede că atunci când va funcţiona muzeul în Garnizoană, veniturile vor fi altele. De pildă, preţurile noi la bilete nu vor fi 2 şi 4 lei, ci cel puţin triplu. Estimăm la 30-40% veniturile posibile (bilete, contracte, organizare de manifestări cultural-artistice, programe de educaţie muzeală, vivariu, închirieri de săli, shop-ul unde se vor vinde copii după obiecte muzeale etc)”
se mai afirmă, printre altele, în comunicat.
