Priveau fix, ba la liniile de pe masă, din faţa lor, ba în peretele din spatele oamenilor traşi la costume, cu cravate şi zâmbete mimate. Le era cald şi ar fi băut un pahar cu apă iar discursurile care curgeau din monitorul vechi şi întunecat nu se mai opreau. Fusese musai să fie prezenţi deşi, probabil, dacă ar fi fost după ei, ar fi preferat să sărbătorească în felul lor momentul. „Da, ştim, suntem cei mai buni. Dar nu datorită sistemului vostru corupt sau a profesorilor stresanţi ci datorită nopţilor pierdute cu capul în cărţi!”.
Cam asta a fost, marţi, 15 iulie 2014, imaginea celor trei tineri din Bihor, singurii din judeţ care au reuşit să ia nota zece la examenul de evaluare. Videoconferinţa organizată de Remus Pricopie nu era pentru ei, pentru performanţele lor, ci pentru a contrabalansa dezastrul ultimelor examene de Bac şi Evaluare Naţională, pentru a justifica existenţa sistemului şi a arăta că el încă produce „genii”, pentru a face publicitate PSD-ului (ei sunt sistemul) şi premierului plagiator Victor Ponta (tânărul „de viitor” care hotărâse să le dea câte 2.000 de lei „zeciştilor”).
Ce s-a mai văzut pe timpul videoconferinţei din biroul şefului Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor?
Toţi oamenii cu capul pe umeri, cei care înţeleg democraţia ca o un tărâm al meritocraţiei, condamnă politizarea instituţiilor, indiferent de tipul lor. Efectele acesteia sunt multiple dar pot fi cel mai bine văzute în relaţiile care se formează între oameni.
Pe linia învăţământului, servilismul, cel care ţine loc profesionalismului este vizibil în aproape toate unităţile şcolare, în modul în care directorul îşi pleacă ochii în faţa inspectorului şi în felul în care inspectorul şef merge cu căciula în mână pe la secretarii de stat sau la ministrul Educaţiei. Aici nu este loc de demnitate şi coloană vertebrală, oamenii nu se evaluează după performanţe sau principii, ci după cât de groasă e ghioaga celui de pe treapta superioară.
La vieoconferinţa organizată de Remus Pricopie pentru a elogia performanţele „pionierilor” şcolii „multilateral dezvoltate” (nu interpretaţi greşit, am toată stima pentru munca acestor copii, pentru cea a părinţilor sau a profesorilor lor, dar atmosfera în care evenimentul a avut loc a fost aceeaşi cu cea din vremurile în care tinerii erau făcuţi pionieri), ministrul s-a comportant cu şefii de inspectorate ca un stăpân pe o plantaţie iar „sclavii”, numiţi pe criterii politice, şi-au acceptat rolul de slugi.
Cei mai vrednici dintre “tovarăşi”, şi-au mai nuanţat discursul cu tonul mieros al dascălilor comunişti, acela al realizărilor cincinale, în timp ce ceilalţi au vorbit cu nestrămutată tristeţe despre Occidentul ticălos şi pervertit care „ne fură geniile”.
La fel ca în cazul sportivei revelaţie, Simona Halep, caz în care premierul a felicitat-o printr-un mesaj plătit care a circulat pe tot facebook-ul (ca să vadă tot „melteanul” că performanţa la performanţă trage) şi la acest „congres” desfăşurat la inspectoratele din toată ţara, Remus Pricopie a subliniat că banii cu care au fost premiaţi elevii au venit de la Victor Viorel, lăsându-i pe toţi să înţeleagă că există acolo sus, un „tătuc” care veghează la binele pruncilor patriei.
Ba mai mult, numele plagiatorului apărea şi pe diplomele înmânate tinerilor, ca nu cumva să uite, părinţii lor în special, cine le-a băgat „meleoanele” în buzunare.
După ce au fost umiliţi, fiind obligaţi să asculte în direct cum au fost premiaţi elevii din Bucureşti (fără ca aceştia să fie măcar în top), şefilor de inspectorate li s-a dat „dezlegare” să premieze şi ei, local, elevii cu performanţe bune. În Bihor au fost doar trei, dar cel mai frumos a vorbit Darius Haş de la Şcoala „Dacia”.
„Dacă te pregăteşti tot timpul nu ar trebui să te surprindă niciun examen. Şi nici nu trebuie să renunţi la ceea ce îţi place. Este important însă să îţi faci treaba bine”
a spus tânărul.
Ei bine, oamenii cu o astfel de mentalitate vor alege în mod sigur meritocraţia şi, implicit, ţara care le va răsplăti efortul, cea care le va da ce merită.
În detrimentul uneia care îi va obliga, fie să se dea la o parte, fie să intre în politică, să îşi ia carnet de membru de partid pentru a avea „onoarea” de a urca trepte şi a merge cu căciula în mână, cerşind atenţie, pe la câte un minister condus de năpârci comuniste sau plagiatori „educaţi” de acestea.
