Democraţia ne-a învăţat că viaţa nu are preţ, că ea trebuie pusă pe primul loc şi că în faţa ei, nimic nu trebuie să primeze. Şi totuşi, există multe situaţii în care statul, garantul democraţiei, nu pune viaţa pe primul loc ci banii. Un exemplu îl reprezintă aici tratamentul pe care acesta îl asigură pentru hepatitele cronice de tip B şi C.
Cifrele pentru judeţul Bihor sunt seci: 138 de persoane sunt la ora actuală în tratament pentru Hepatita B şi 126 pentru Hepatita C. În spatele fiecărei cifre se ascunde însă o viaţă de om, una care stă la mâna destinului. Asta pentru că statul român îşi permite să compenseze pentru aceste afecţiuni doar medicamente capabile să vindece 50% dintre pacienţi când pe piaţă există medicamente care pot ridica rata de vindecare la peste 90%. Din două suflete, unul, care ar putea trăi cu o medicamentaţie mai scumpă, se stinge.
Ce înseamnă Hepatita cronică B şi C
Trebuie spus că atât Hepatita B cât şi C sunt boli infecţioase care pot sta ascunse o perioadă îndelungată şi îşi pot face apariţia în cazul în care se declanşează alte afecţiuni, agravându-le.
Hepatita B se transmite de obicei prin contact sexual cu o persoană infectată, folosirea de droguri injectabile, tatuaje, piercing, manichiură, pedichiură, barbierit la frizer, transfuzii, utilizarea de instrumentar medical nesterilizat. Infecția este asociată cu hepatita virală acută, o boală care începe prin stări de slăbiciune, lipsa apetitului alimentar, amețeală, vomă, dureri în corp, febră, urină închisă la culoare și ulterior progresează spre apariția icterului. Grav este că boala poate fi asimptomatică și poate trece neobservată și nediagnosticată.
Conform studiilor efectuate, din 100 de bolnavi adulți cu hepatită acută B, 95 se vindecă, 5 fac hepatită cronică, și 2 mor prin complicații ale hepatitei cronice (ciroză sau cancer de ficat). Dacă hepatita acută B a fost făcută în copilărie, sub varsta de 5 ani, riscul de a deveni purtător este de aproximativ 90%, iar cel de cronicizare de 25-80%.
Nici Hepatita C nu se manifestă în foarte multe cazuri. Ea afectează în principal ficatul, putând duce, după o perioadă îndelungată, la ciroză. Se transmite mai ales prin contact direct cu sângele infectat prin administrarea de injecții intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge. Cel mai adesea, simptomele sunt ușoare și nespecifice, printre ele numărându-se scăderea apetitului alimentar, oboseala, greața, durerile musculare și articulare și scăderea în greutate. Grav este că 80% dintre cei expuși virusului dezvoltă infecție cronică.
Conform statisticilor Direcţiei de Sănătate Publică Bihor, anul trecut au fost înregistrate 32 de cazuri de hepatite de tip B şi C, judeţul fiind pe locul doi la acest capitol în România.
Greu de găsit
Din hepatitele acute, 125 în 2013 la nivelul judeţului Bihor, o parte devin cronice, transformându-se într-o boală complicată şi de durată.
„Hepatitele de tip C pot fi vindecate, în timp ce Hepatita B, chiar dacă virusul nu se mai înmulţeşte, rămâne în corpul pacientului toată viaţa. În România, incidenţa este de aproximativ 3%, ceea ce înseamnă că în judeţul Bihor, raportat la numărul de locuitori, ar trebui să fie peste 15.000 de persoane care poartă virus hepatic.
Pentru a-i descoperi studiem o mulţime de date (câţi au avut operaţii în ultimul timp, câţi au donat sânge, câţi au anumite simptome, în ce coniţii trăiesc etc) şi apoi, pornind de la ele, încercăm să-i convingem să facă anumite analize. Descoperim însă foarte puţine persoane infectate la un număr enorm de oameni analizaţi, ceea ce implică costuri foarte mari”
spune Ciprian Brisc, şeful secţiei clinice de Gastroenterologie a Spitalului Judeţea şi membru în Comisia de Gastroenterologie şi Hepatologie a Ministerului Sănătăţii.
Dacă statul nu îşi permite să finanţeze campanii prin care cei infectaţi să fie depistaţi, nici să îi trateze la cel mai înalt nivel, nu poate.
„La ora actuală, în Bihor, sunt 126 de pacienţi în tratament pentru Hepatita cronică C şi 138 pentru Hepatita cronică B. Pe lângă aceştia, mai sunt în aşteptarea unui tratament 24 de persoane pentru Hepatita C şi 15 pentru Hepatita B. În ceea ce priveşte, Hepatita cronică C, ea se vindecă în România în proporţie de aproximativ 50%.
Până în 2011 a fost un singur tip de tratamen, cel cu interferon pegilat dar din mai, 2011, a fost aprobat un al doilea tip de tratament, cel cu ribavirină. Tratamentul acesta costă pentru un singur pacient, pe an, în jur de 11.000 de euro. În ultimii ani au apărut şi medicamente noi care duc rata de vindecare la peste 90%. Gândiţi-vă că în 1991 aveam o rată de vindecare de 6% iar acum am ajuns la 90%”
afirmă Ciprian Brisc.
Cât costă o viaţă de om?
Medicul susţine că, deocamdată, România nu îşi permite tratamentele cu medicamentele de ultimă generaţie.
„Acestea costă 30 sau chiar 60.000 de euro pe an, pentru un pacient, deoarece cei care au făcut şi au testat aceste medicamente pe perioade foarte lungi de timp, companiile farmaceutice, trebui să îşi scoată banii investiţi.
Pentru statul român nu este totuna dacă cheltuie bani pentru a tratat patru persoane la câte 11.000 de euro sau o singură persoană la 30-60.000 de euro. Şi statul român nu este singurul. Sunt ţări dezvoltate din Occident, care au bugete mari pe sănătate şi care nu îşi permit să ofere gratuit tratamente de acest fel celor infectaţi”
mai spune Ciprian Brisc.
Dar există şi ţări care îşi permit şi ţări care fac eforturi. România nu a pus încă în discuţie nici măcar o lege prin care un bolnav de hepatită cronică C, să poată primi contravaloarea tratamentului pe care i-l dă statul, la care să mai pună şi el suma de bani necesară şi să îşi cumpere singur medicamentele performante care să îl vindece aproape sigur.
Pentru că nu e totuna, pentru un român, dacă plăteşte pe medicamente de 30-60.000 de euro cu 11.000 de euro mai mult sau mai puţin.
