Kremlinul, acuzat că-i susţine pe rebelii proruşi din estul Ucrainei, afirmă că nu se află în spatele separatiştilor, ai căror lideri nu ascund totuşi faptul că sunt cetăţeni ruşi şi că sunt inspiraţi de ideea unei Rusii Mari. Oradea Press vă prezintă, cine sunt cei care se află în spatele dezbinării Ucrainei şi cum acţionează trupele speciale şcolite la Moscova, prin specialişti în creeare de haos şi preluarea puterii în mod indirect.
Responsabile pentru ce s-a întâmplat în Crimeea şi ce se întâmplă la Moscova sunt aşa-numitele trupe „Spetsnaz”, care lucrează după maximă că „pistolul este cu totul nefolositor, pentru că, dacă ajungi sa ai nevoie de el, eşti deja desconspirat şi inutil”. Conform rumaniamilitary.ro, luptătorii Spetsnaz sunt diferiţi faţă de alte trupe speciale occidentale – în ceea ce priveşte modul de lucru al acestei organizaţii – fiind împărţit în foarte multe unităti specializate, de la trupe de comando clasice, la unităţi de infiltrare şi specialişti în lucrul cu civili, agenţi de influenţă, specialişti în războiul psihologic.
În Ucraina, ruşii nu şi-au trimis forţele speciale cu arme în mâini, ci acestea au fost infiltrate cu mult timp în urmă în punctele cheie. Referitor la Crimeea, americanii au făcut public pe surse şi unitatea GRU, responsabilă pentru succesul opearţiunii din peninsulă: Regimetul 45 Spetsnaz, care a dus greul, câteva sute de luptători din aceasta unitate fiind în epicentrul creării miliţiilor de „voluntari” şi, deşi purtau aceleaşi uniforme fără însemne, se puteau remarca că erau foarte diferiţi de grosul „voluntarilor”.
Pe lângă discursul naţionalist pro-rus, GRU a folosit şi mita pentru atragerea oficialilor locali, a poliţiştilor (din Donetsk, în mod clar) şi, probabil, şi asupra unor responsabili militari ucraineni.
Un locotenent ucrainean are un salariu de 300$, şi-l vede din an în Paşte, pe când un locotenent rus câştigă din prima lună de slujbă 2000$ pe lună. Evident, că mulţi au ales să slujească în acest context interesele Moscovei.
„Spetsnaz” versus NATO
Conform realizatorului TV Moise Guran, cel care a explicat foarte bine situaţia din Ucraina, Spetsnaz este destul de diferit de trupele speciale ale NATO, neputând fi comparat în mod direct cu trupe de gen SEAL, Delta sau „Vulturii”, pentru că serviciul rusesc este mult mai complex, înglobând şi arii care în Vest aparţin strict de serviciile de informaţii, nu de trupele speciale. Astfel, GRU dispune de proprii analişti, îşi construieşte propriile strategii de luptă, are ca obiectiv şi culegerea de informaţii (cercetaşii), dezavuarea obiectivelor reale, sabotajul, atragere în colaborare a unor cetăţeni străini, dispune de propria sa reţetă de informaţii şi propriul său sistem de comunicaţii şi logistică.
Ruşii sunt diferiţi şi ca filosofie, unităţile lor nu au nici pe departe susţinerea logistică cu care americanii şi-au obişnuit „specialii”, dimpotrivă, un comando Spetsnaz este relativ autonom – şi la bine, şi la rău – fiind obişnuiţi şi pregătiţi să se descurce singuri în zona de responsabilitate, iar acest obicei poate fi o reminscenţă a pregătirii din timpul Războiului Rece, când unităţile GRU erau pregătite să atace în spatele frontului, să comită acte de sabotaj, asasinate, dezinformare ş.a., totul pe cont propriu. Ceea ce înseamnă că, în anumite situaţii, Spetsnaz se pot dovedi mai periculoşi decât omologii lor occidentali, fiind, ceva mai sălbatici şi mai bine adaptaţi să treacă prin condiţii foarte grele, fără ajutor extern.
„Cred că specialii ruşi încă mai poartă cu ei pastila de otravă, care pe vremea URSS-ului era standard, atât pentru soldaţi, cât şi pentru ofiţeri. Şi, ca un fapt divers, mulţi dintre sportivii de elită ai Rusiei, fac parte din Spetsnaz…”
afirmă pe biziday.ro, Moise Guran.
Ca număr de trupe, cifra cea mai probabilă se situează în jurul a 13.000 de luptători, ceea ce poate părea mult, dar în realitate, dacă ţinem cont de foarte multele responsabilităţi ale acestor unităţi, este destul de puţin.
În acest moment, Marele Stat Major al Armatei Ruse, căruia i se subordonează în mod direct Spetsnaz-ul, are la dispoziţie 7 brigazi, din care trei sunt ţinute permanent în rezervă, gata de acţiune, în timp ce restul de patru îşi fac treaba prin cele mai îndepărtate colţuri ale Maicii Rusii – Caucazul şi Asia Centrală, fiind în acest moment terenul preferat de „joacă” al acestor unităţi cu adevărat de elită, rotaţia trupelor în zone de conflict executându-se o dată la şase luni.
În ultimii ani, se poate remarca chiar faptul că Moscova acorda o tot mai mare atenţie trupelor speciale ale GRU – şi FSB-ul deţine unităţi Spetsnaz – marşându-se pe creşterea treptată a numărului acestora şi pe profesionalizarea lor, în acest moment în Spetsnaz aflându-se şi soldaţi în termen.
„Guvernul” răului
Conform Mediafax, Aleksandr Borodai, „premierul” „republicii populare de la Doneţk” (DNR) autoproclamate de către secesionişti, Igor Strelkov, „ministrul apărării” sau Vladimir Antiufeev, noul număr doi în „guvernul” separatist sunt cu toţii cetăţeni ruşi şi au preluat conducerea mişcării separatiste.
Când a sosit la Doneţk, la jumătatea lui iulie, Antiufeev s-a prezentat jurnaliştilor „Antiufeev Vladimir Iurevici, născut în 1951, rus, cetăţean al Federaţiei ruse. Toată viaţa am servit în lupta împootriva naţional-fascismului, în Letonia, în (republica) Moldova şi în Georgia, iar acum în Ucraina”.
Cei trei au un punct comun, şi anume că au trecut prin Transnistria, o „republică” separatistă prorusă în estul Republicii Moldova. Ei afirmă că drumurile lor s-au întâlnit abia acum. Borodai şi Strelkov au fost „voluntari” imediat după prăbuşirrea fostei Uniuni Sovietice. În schimb, Antiufeev s-a aflat timp de peste 20 de ani la conducerea temutului KGB local – calitate în care a fost introdus, în 2004, pe lista persoanelor vizate de sancţiuni impuse de către Uniunea Europeană (UE) -, după care a plecat din post, din cauza unor „dezacorduri politice”, în urma alegerii unui nou „preşedinte”, la începutul lui 2012.
Păpuşi conduse de forţele speciale ruseşti
În opinia lui Borodai, prezenţa rusă la conducerea mişcării separatiste este „normală, naturală”, deoarece separatiştii aveau nevoie de „forţe, competenţe şi calitate”.
„Totul orientează mişcarea de eliberare a Donbasului către Moscova”, afirma el la jumătatea lui iulie, dând asigurări, în timp ce-l prezenta pe Antiufeev, că „oamenii Moscovei în DNR vor fi din ce în ce mai mulţi”.
Pentru aceşti trei lideri, Ucraina este doar o construcţie artificială, care este menită să se rupă într-o parte de Vest – sub influenţa ungurească şi poloneză – şi o parte de Est – ale cărei oraşe au fost înfiinţate de către ţari, intitulată „Novorosia”, care să fie anexată sau plasată sub tutela Rusiei.
În opinia lui Oazu Natoi de la Institutul pentru Politici Publice de la Chişinău, „apariţia unor oameni ca Antiufeev în estul Ucrainei arată că Rusia are planuri pe termen lung”, cu scopul de a încerca „să organizeze o Transnistrie ucraineană”, un pol de instabilitate la frontiera vecinului său.
Analistul nu are nicio îndoială.
„Rusia trimite în regiune ofiţeri care au o experienţă în acest tip de operaţiune. În mod oficial ei sunt în rezervă sau în retragere. Însă, în realitate, ei sunt conduşi de către Moscova şi serviciile speciale. Apariţia lui Antiufeev în estul Ucrainei şi numirea lui în postul de vicepremier este un exemplu elocvent al acestei strategii”.
În ceea ce priveşte legăturile cu serviciile ruseşti, Igor Strelkov a recunoscut că a fost până în martie 2013 ofiţer FSB, serviciul intern de securitate în cadrul căruia Vladimir Putin şi-a petrecut o parte din carieră. El a declarat că a luptat, în afară de Transnistria, împreună cu sârbii din Bosnia, în 1992, şi în cele două războaie din Cecenia. Ucraina l-a acuzat că este ofiţer GRU – serviciile militare ruseşti de informaţii.
URSS există!
Vladimir Antiufeev spune că nu are nicio legătură cu Moscova. Acest „doctorand în ştiinţe politice” a redactat, „ştiinţific, împreună cu colegi politologi şi istorici” un memoriu cu privire la „strategia Rusiei în direcţia sud-vest”.
„Este suficient să-i citeşti biografia pentru a înţelege. Este un cetăţean al (fostei) URSS, în opinia căruia fosta Uniune Sovietică există în continuare – în Transnistria sau la Dneţk. El face parte din mediul celor uniţi de ideea imperialistă, aflaţi în contact de decenii, o comunitate a ultimilor soldaţi ai Imperiului sau URSS”
spune despre Aniufeev analistul rus Konstantin Kalaşcev de la Grupul de experţi politici de la Moscova.
De fapt, cariera celor trei lideri ai DNR poate fi citită ca o adevărată litanie de intervenţii mai mult sau mai puţin directe, atribuite în ultimii 20 de ani Moscovei, în regiuni pe care aceasta le consideră în continuare „străinătatea apropiată” şi că au o suveranitate limitată.
În ceea ce priveşte o legătură de subordonare directă, în opinia lui Kalaşcev, „dacă Moscova înseamnă Putin, atunci nu Moscova” i-a trimis în Ucraina.
„Însă Kremlinul are multe cupole”, subliniază expertul. „Există şoimi şi porumbei, oameni care susţin aceste republici din inimă sau doar pentru că asta le este meseria. Este voorba despre o reţea mare, condusă de către anumiţi funcţionari moscoviţi, (vicepremierul Dmitri) Rogozin, de exemplu. Republicile populare de la Doneţk şi Lugansk au suficienţi susţinători la Moscova”
insistă analistul rus Konstantin Kalaşcev de la Grupul de experţi politici de la Moscova.
