Între cârciumă, biserică şi înmormântare s-a învârtit duminică ziua celor din Sînmartin. Cei mai conştiincioşi au mers înainte de vot la Biserică. O parte dintre cei care, după slujbă, au mers să pună ştampila pe buletinul de vot, s-au dus apoi la cârciumă. În Sânmartin şi Rontău ziua votului a fost umbrită de două înmormântări.
După ce treci de puzderia de case lăsate în paragină şi urci panta spre mijlocul satului Cordău, se vede cupola impunătoare a bisericii. Aproape lipită de ea este şcoala care duminică a fost secţia de votare numărul 556. În jurul orei 13.00, soarele încă se mai prelingea pe asfaltul neted. Dintr-o maşină aflată lângă una dintre casele din faţa bisericii răsuna muzică populară în timp ce pe mijlocul drumului, venea agale spre secţia de votare, un poliţist.
Din secţie răsuna puternic o voce, semn că înăuntru se dezbăteau aprins probleme importante pentru sat. În fapt, vocea lui Cornel Bere răsuna aproape singură, pentru că nimeni nu îl contrazicea.
„De ce să nu vreau să mă unesc cu Oradea? Mă fac cu buletin de oraş”
spunea vesel nea Cornel care ştia bine cum funcţionau treburile, devreme ce fusese maseur în Băile Felix.
„Batem pasul pe loc ca localitate. Pe Filip l-a durut în cot de Oradea. Aşa era şi ca profesor, venea, spunea trei lucruri şi dispărea de la cursuri. Bolojan a schimbat radical oraşul. Prin unirea cu Oradea văd o perspectivă de dezvoltare pentru copiii noştri. Nu poţi sta cu atâtea lucruri frumoase pe care ţi le-a dat Dumnezeu, fără să faci nimic. După unire depăşim clar litoralul ca număr de turişti!”
spunea optimist nenea Cornel.
În timpul discuţiei două doamne în vârstă, cu batic, au trecut clătinându-se pragul secţiei de votare şi au întins buletinele domnilor cu ştampila.
„În cabină maică, acolo se pune ştampila”
a îndemnat-o Livia Constantin, preşedinta secţiei de votare, pe una dintre femei. 12%, atât era prezenţa la ora 13.00, la Cordău.
În aşteptarea prosperităţii, la ieşirea din sat, pe o bancă, doi bătrâni stăteau la poveşti iar un cal înhămat la o căruţă plină cu fân bătea din copită, nervos că i se întârzia deschiderea porţii.
„Podgoria şi Episcopia sunt la nivelul Oradiei?”
În cealaltă parte a Băilor Felix, spre Băile 1 Mai, în satul Rontău, părerile erau altele.
„Am vrut să votez aici dar nu m-au lăsat. Cică nu am voie că am domiciliu în Oradea”
se plângea o doamnă în vârstă, cu nepoţica în braţe.
„Unirea nu mi se pare deloc o idee bună pentru că vom plăti taxe şi impozite mai mari. Nu vin mulţi clienţi în Felix dar nici nu cred că dacă ne vom uni cu Oradea, numărul acestora va creşte”
a spus femeia care a găsit rapid şi vinovaţii.
„Ei ne conduc”
a exclamat, arătând spre un grup de bărbaţi în maieu şi femei cu fuste înflorate.
În faţa secţiei de votare 555, la o casă, două doamne şi un bărbat în floarea vârstei refuză să vorbească pentru că erau la priveghi. Nu uită însă să ne asigure că au trecut pe la secţia de votare.
Aflată tot într-o şcoală, dar cu un aspect exterior deplorabil, secţia 555 era plină de lume.
„Eu votez NU, pentru că nu cred că unirea va fi bună pentru noi. Nu văd o dezvoltare a comunei Sînmartin pentru că Podgoria şi Episcopia Bihor au rămas mult în spatele Oradiei, chiar dacă aparţin de oraş. Nu cred nici că nu vor creşte taxele”
a spus Mircea Carman.
La aceeaşi secţie de votare îl găsim şi pe liderul Asociaţiei Pro Democraţia Oradea – Adrian Şimon care ne confirmă că în secţiile pe care le-a colindat nu a găsit nereguli ci doar „probeleme minore legate de interpretarea modului de organizare”.
Foiala de pe holurile şcolii nu îi împiedica pe cei mici să folosească leagănele din curtea acesteia, sub ochii poliţistului care stătea de pază, ca să nu le fie furată cetăţenilor promisiunea prosperităţii.
În centrul comunei Sînmartin răsunaseră, de la primele ore ale dimineţii clopotele. Oamenii merseseră la slujbă iar apoi trecuseră pe la secţiile de vot.
„Cine nu a venit încă, o va face cu siguranţă după masă”
a spus unul dintre alegători care votase la secţia 550.
Localnicii erau însă preocupaţi de o altă înmormântare care zguduise comuna. În localităţile mici, oamenii se cunosc bine între ei şi au o altă percepţie a cuvântului „Unire”. Totuşi, în jurul orei 13.00, prezenţa la vot în Sînmartin era de 14,3%.
Partida de fotbal în care atât organizatorii cât şi arbitrii îşi doreau victoria uneia dintre echipe, lăsase urme atânci pe panourile, pomii, copacii şi zidurile din comuna Sînmartin. Dezvoltarea şi prosperitatea le zâmbea localnicilor. Deocamdată, de pe toate gardurile!
