Despre sex și problemele sale, la nivel academic, în Timișoara

Cursul Internațional de Medicină a Sexualității a ajuns, la Timișoara, la ediția a doua. Organizat de către Clinica Urologică din Timișoara, condusă de către prof. Viorel Bucuraș, acest curs a adus în vestul României, de curând, specialiști ai domeniului din mai multe țări precum și numeroși medici, cu diferite specializări, care au dorit să fie racordați la noutățile internaționale are sexologiei.

Cele două zile de curs, care i-au reunit pe participanți la Hotelul Lido din Timișoara, au fost dense, trecându-se, așa cum era și firesc, de la definiții și termini – gazda, prof. Viorel Bucuraș, oferind o limbă comună, de lucru, participanților – la expuneri ce au vizat anatomia și fiziologia sexualității, modelele de răspuns sexual, disfuncțiile sexuale, relația boală-sexualitate, anamneza sexologică, disfuncțiile sexuale feminine și masculine, urgențele în medicina sexualității, infertilitatea masculină, tulburările de gen și parafiliile, valorile și standardele în comunicarea între profesioniștii din domeniul medical și pacienți.

De asemenea, în cadrul workshop-urilor au fost prezentate studii de caz precum și sugestii de abordare legate de interacțiunea dintre medic și pacient. De asemenea, a fost prezentat și impactul unor medicamente asupra funcției sexuale și managementul potențialelor reacții adverse.

Abordare internațională

Dintre prezentările invitaților din afara țării menționăm lucrările semnate de prof. Juza Chen, din Tel Aviv, Israel, fost președinte al Societății Israeliene pentru Medicină Sexuală, ”Disfuncția erectilă” și ”Urgențe în medicina sexualității”, de dr. John Dean din Devon, Marea Britanie, fost președinte al Societății Internaționale pentru Medicină Sexuală, ”Tulburări de gen și parafilii” și ”Disfuncții sexuale feminine – tulburări ale dorinței sexuale”, de psihologul Hans van Wijngaarden din Zwolle, Olanda, ””Valori și standard în comunicarea între profesioniștii din domeniul medical și pacienți” și de dr. psihiatru Simona Bota, Zwolle, Olanda, ”Modele de răspuns sexual”, ”Disfuncții sexuale”, ”Relația boală-sexualitate”.

Medicii și psihologii care au ținut expunerile au dovedit nu doar o deosebită seriozitare în a prezenta colegilor lor munca lor ca specialiști în domeniul sexologiei dar și faptul că totul se poate face mai bine și mai ușor cu un strop de simț al umorului, cu a înțelege cum să comunici cu cel care ți se adresează și care este absolut necesar să-ți poată acorda încrederea.

Discutând cu prof. Juza Chen și cu dr. John Devon, atât despre realitățile, în domeniul sexologiei, ale țărilor lor, Israel și Marea Britanie, dar și despre efortul international pe care aceștia îl depun pentru ca harta lumii să aibă tot mai puține pete albe în ceea ce privește educarea medicilor înspre a putea acorda ajutor în disfuncțiile sexuale, am realizat că orașul nostru a avut un privilegiu aparte din a avea la un loc aceste personalități, care au lăsat pietre de hotar în spatele lor, în domeniul sexualității abordate medical.

Cu toate acestea, nici istorisirile personale ce ajung aproape anecdotice nu s-au lăsat așteptate. Cei doi au vorbit și despre țări arabe sau despre Rusia, unde au fost pentru a pregăti colegi medici în vederea abordării problemelor legate de sex și unde lucrurile au curs mai bine și mai pașnic decât în unele părți ale SUA, unde au auzit replica, venită din partea orășenilor din locul unde țineau cursuri, cum că ”Nouă nu ne place ce faceți voi aici, este împotriva lui Dumnezeu”. Cum, poate, nu ne-am fi așteptat, la arabi a fost mai simplu: ”O familie fără probleme sexuale este o familie fericită” a fost ideea care a deschis, simplu, uși.

Vorbind cu prof. Viorel Bucuraș despre cursul pe care l-a oferit, am aflat următoarele: ”Această manifestare pe care am organizat-o în Timișoara (și care a ajuns la ediția a doua) s-a adresat unei echipe multidisciplinare de medici – endocrinologi, neurologi, psihiatri, ginecologi, urologi, medici de familie. A avut ca scop, în afară de aducerea la cunoștință, colegilor noștri, a noutăților din domeniu, și atragerea atenției, în societate, față de bolile și disfuncțiile sexuale și soluțiile care se găsesc pentru aceste probleme.”

Despre biserici și normalitate

Primele cuvinte pe care le-am schimbat în privat cu medicul psihiatru Simona Bota, absolventă a UMF Timișoara dar care lucrează de peste două decenii în Olanda, ca sexolog, au fost legate de felul aparte în care am auzit-o ținându-și prezentările, acolo unde ”aparte”, pentru un filolog, ține de frazare. Un mod calm, plăcut, serios și implicat de a vorbi, care cred că e în stare să câștige rapid încrederea oricărui potențial pacient. Și astfel, prima întrebare pentru cea cu care am dorit să trecem în revistă, pe scurt, sexologia din Europa comparată cu cea din România, a venit firesc.

Cât de importantă este încrederea, atunci când se discută despre probleme sexuale?
Este esențială, nu doar în sexologie ci în toată sfera medicinei. Oamenii se orientează – femeile preferă să discute cu femei și bărbații cu bărbați, deși bărbații preferă un sexolog femeie pentru că rușinea are o importanță mare iar bărbații sunt mai concurențiali. Succesul este un factor mai important, în viață, pentru ei, mai ales pe plan sexual. Un doctor femeie este mai puțin amenințător – să spun așa. Chiar dacă bărbații își măsoară penisurile între ei, la o femeie e mai degrabă o problemă de nu are sânii destul de mari sau de are fundul prea mare dar, la un bărbat, competiția ține de cele care implică prestația sexuală – cât de mult și cât de des face sex.

Vorbeați de faptul că ați ajuns să nu mai folosiți mental, în relația cu pacienții dumneavoastră, categorisiriri gen ”normal” – ”anormal”. Și totuși, unde ar fi ”mai puțin normalul”?
Putem vorbi de zoofilie, care este o boală, și care a existat dintotdeauna. Dar aspectul cultural are un rol foarte important. În Europa, eu nu cunosc țări care să ia ca normală zoofilia, dar, în Maroc, inițierea sexuală a băieților e și cu capre.

Pedofilia are granite oarecum jonglabile, cred.
La 16 ani, decizia unei fete de a se culca cu un băiat poate duce, mai apoi, la gândul că ”ce proastă am fost”.

Asta se poate întâmpla la orice vârstă.
Toate deviațiile acestea sunt parafilii – zoofilia, pedofilia, necrofilia. În sistemul medical de clasificare există o diferență mare între disfuncție și boală. În situația de boală, ca la orice, ai două posibilități: persoana vrea să se trateze sau nu vrea. Cei ce vor să se trateze vor avea ajutor. Pentru cei ce nu vor, se practică inclusiv castrarea chimică. Există clinici ce țin de psihiatria legală, pentru așa ceva. Există oameni ce sunt închiși pe viață, pentru viol cu crimă, pentru recidivă.

…și au ieșit din pușcărie pentru că au scris cărți? Vă întreb pentru că la noi a devenit o modă ca diverși încarcerați cu nume de prin politică să scrie niște cărți și să li se scadă din pedeapsă.
Nu cunosc așa ceva.

Există, totuși, diferențe între un bătrân ce violează un băiat de 6 ani și un băiat de 19 ani ce face sex cu prietena lui de 17, și apoi se ceartă.
La noi, fetele iau anticoncepționale de la 12 ani. Dar situația unui bunic ce-și abuzează nepotul, de exemplu, e foarte gravă.

Asta încercam să sugerez, că, probabil, există grade diferite de vinovăție.
Trebuie să îndeplinești, în raportul legist, niște standard – cât de gravă e tulburarea, ce șanse există pentru tratare.

Cum găsiți situația României în ce privește deschiderea față de a discuta și trata problemele sexuale? În stomatologie, spre exemplu, se merge foarte târziu la dentist, deseori se ajunge la extracții acolo unde s-ar fi putut trata, sau prindea bine profilaxia. Cum e în sexologie?
Colegii mei au același nivel de pregătire ca și noi pentru a ajuta oamenii. Gândiți-vă că la sexolog vin oameni tineri, cu probleme sexuale, ce, poate, sunt mai importante decât o gaură în măsea atunci când ești tânăr.

O paralelă cu o altă ramură a medicinei – transplantologia. A fost firesc ca, în istorie, să existe problemele de la început, cu rejetul, până la apariția ciclosporinei – țările ce și-au început programul de transplant mai târziu vor face pași mult mai repede, fără să mai treacă prin problemele începutului. Cu toate acestea, noi, în România, în Comunitatea Europeană fiind, stat laic fiind, ne lovim de biserică, prioritar de Biserica Ortodoxă Română. Cum să vorbim deschis unui sexolog într-o țară care, acum câteva zile, prin aleșii săi, a respins iar proiectul de recunoaștere a parteneriatului civil? Nici măcar a căsătoriei între persoanele gay, ca în orice stat civilizat, ci a parteneriatului civil, care nici măcar nu se adresează exclusiv persoanelor gay.
Nu e vorba de progresul medicinei. Recunoașterea sexualității a început în anii 70 cu feminismul și cu dreptul pentru avort. Apoi a început și mișcarea homosexuală. Acum 20 ani a venit la noi și căsătoria homosexuală. Procesul de luptă a fost făcut de oamenii ce voiau să schimbe ceva.

Cât de importantă era religia în această luptă?
Era foarte importantă. De aceea ieșeau femeile în stradă pentru drepturile lor – erau timpuri când, din Olanda, femeile mergeau în Belgia pentru a face un avort.

Care ar trebui să fie lupta noastră, acum, înspre a ajunge la o deschidere a minților față de problemele sexuale? Predarea unor noțiuni în școli, cursuri la facultățile de medicină, slăbirea implicării bisericii?
Cred că sexologia ar trebui predate ca disciplină la facultățile de medicină. Și ar trebui să se vorbească despre lucruri care țin de acest domeniu și în școli, în partea de biologie sau de anatomie. Apoi este necesară specializarea medicilor de familie în acest domeniu. Apoi, la disciplinele de Urologie sau de Ginecologie din spitale e necesar să existe un coleg cu supraspecializare pe sexologie, să existe psihologi și asistente medicale cu acest gen de specializare.

Am prins o frază din ce spuneați într-o expunere a dumneavoastră, și anume că ”Starea de dragoste implică exclusivitate pentu partener. Nu poți iubi două persoane deodată”. Apoi, la primul studiu de caz din cele două pe care le-ați prezentat ați detaliat, spunând că vă refereați la ”starea de a fi îndrăgostit”. Aș vrea să ne spuneți dacă un medic cu specializarea în sexologie este persoana potrivită pentru a se discuta cu el inclusiv îndoieli de acest gen, ale persoanelor, legate de dorințele și stările lor – adică nu doar exclusiv probleme de disfuncții sexuale.
Toți oamenii care iubesc doresc să atingă persoana iubită, să o sărute, să facă sex. Cu cine să vorbească aceste persoane? De nu au cu cine, se pot adresa și sexologului, sigur. O astfel de discuție poate avea implicații sociale – sexologul este în situația în care poate da un sfat și care păstrează secretul medical asupra discuției.

Într-o Românie a tabu-urilor, unde tot ce ține de sfera sexuală își găsește mai degrabă loc în paginile ziarelor de can-can decât în cabinetele medicilor specializați, la Timișoara se lucrează și se gândește vestic, inclusiv în ceea ce privește disfuncțiile sexuale. Avem medici pregătiți să sfătuiască un pacient cu astfel de probleme dar și să ofere o mână de ajutor colegilor din toată țara care doresc să se specializeze în sexologie.