Un nou eveniment de prestigiu în Sala Mare a Primăriei Municipiului Oradea. Asociaţia „Cei 40 de Mucenici” şi Neamunit – Filiala Bihor a organizat marţi, 16 iunie, conferinţa „Poveştile nespuse ale închisorilor comuniste”, eveniment în cadrul căruia foştii deţinuţi politici Traian Bodea şi Ioan Brazdă au povestit torturile pe care le-au avut de îndurat din cauza Securităţii.
Conferinţa a fost una de răsunet, la ea participând elevi de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, scriitori, oameni de cultură, autorităţi locale, de la preşedintele CJ Bihor – Cornel Popa, PS Virgil Bercea – episcopul greco-catolic de Oradea, protopopul ortodox al Oradiei, pr. Dorel Octavian Rusu, la viceprimarul Oradiei, Mircea Mălan, dar şi iubitori de istorie, cu toţii au ascultat mărturiile cutremurătoare ale foştilor deţinuţi politici Traian Bodea şi Ioan Brazdă.
În deschiderea conferinţei, Traian Bodea, din Beiuş, a apreciat efortul şi iniţiativa organizatorică a jurnalistei şi scriitoarei dr. Cristina-Liana Puşcaş, un exemplu şi unul dintre puţinele semnale pozitive care vin din partea noii generaţii spre istoria nefardată a românilor.
Traian Bodea şi-a arătat dezamăgirea faţă de dezinformarea la care sunt supuşi actualii liceeni, viitorii maturi ai societăţi, pentru care epoca comunistă este doar o filă palidă în istorie, iar Ceauşescu un lider spre care se poate privi şi admirativ. Istoria recentă nu este prezentată în manualele de profil din şcoli, iar eroii acelei perioade sunt anonimi în conştiinţa românilor.
„Ţara asta este patria mea, aşa cum este. Din păcate, observ că, în ultima perioadă, românii, de la deputaţi la oamenii de rând, fac afirmaţii care mă îngrozesc. Românii spun şi cred despre ei înşişi că sunt laşi şi hoţi”
a declarat Traian Bodea.
„Iar asta se întâmplă pentru că eroii ies din istorie. Românii au uitat sau nu ştiu cine a fost spre exemplu Teodor Şuşman. Partizanul ai cărui copii au refuzat să se predea Securităţii şi au preferat să ardă de vii în grajd. Tatăl care, după ce şi-a văzut copiii morţi, s-a împuşcat, pentru a nu încăpea nici el pe mâna comuniştilor”
a adăugat Traian Bodea.
„Medicul veterinar Iosif Capotă, împuşcat pentru manifestele lui, a fost uitat. Lumea se întreabă de ce nu au fost uniţi partizanii. Cum să te uneşti când în Arieşeni au fost trimise cinci companii de soldaţi de securitate. Peste 3.000 de ofiţeri mobilizaţi în Apuseni, la care s-au adăugat miliţienii, în anul 1952. Şi totuşi, partizanii au rezistat până în 1962.
Iar adevăraţii eroi nu sunt doar cei cu arma în mână. Cu familiile lor care au fost suspuse opresiunii. Străinii care le-au oferit ajutor şi adăpost. Partizanii nu puteau sta iarna în munţi. Au fost ascunşi de români în casele lor, inclusiv aici, la Sudrigiu. Unde a fost laşitatea? Cum poţi să-i numeşti laşi?”
a precizat fostul deţinut politic Traian Bodea arestat la 15 ani şi două zile, după ce a lipit prin oraşul Beiuş 14 manifeste.
„În contextul evenimentelor din Ungaria, din 1956, la o şedinţă la Beiuş ni se spusese că bandiţii de unguri s-au răsculat împotriva Armatei Sovietice, salvatoare. Eu m-am ridicat şi am spus că ruşii ar trebui să plece şi de la noi, că e mult zece ani de când sunt aici.
Am fost atât de umilit încât, ajuns acasă, am găsit un bloc de desen întreg şi unul pe jumătate, cu 14 coli şi am confecţionat 14 manifeste în care am scris „Afară cu ruşii”, „Afară cu comuniştii” şi ceva legat de cotele pentru ţărani. Toate au avut amprentele mele”
a povestit Traian Bodea. A fost arestat în ziua de 2 noiembrie 1956, bătut timp de cinci ore la Securitatea din Beiuş, deşi îşi recunoscuse fapta. Torturile vor fi continuate la Securitatea din Oradea, fiind anchetat de către locot. major Lăcătiş Eugen, cel care, mai târziu, la Timişoara, a racolat-o pe Mona Muscă. Deşi minor, anchetatorul nu s-a sfiit să-şi stingă ţigara pe încheieturile elevului Traian Bodea, când acesta avea mâinile încătuşate.
Răsculaţi-vă!
Al doilea mărturisitor al suferinţelor îndurate în închisorile regimului a fost Ioan Brazdă, arestat pentru că a făcut parte din Organizaţia „G4”. Aceasta a fost înfiinţată de un fost ofiţer în rezervă, Dumitru Oprea, poet, care a scris poezia „Răsculaţi-vă”, pe care a afişat-o pe străzile din Oradea.
Acesta a organizat mai mulţi elevi din Oradea, cu şase dintre ei urcând în munţi. Printre ei s-a aflat şi orădeanul Alexandru Şimoca. Însă, în urma unei trădări, securitatea i-a înconjurat la Zece Hotare.
Au fost arestate 19 persoane, din care 11 elevi. Ioan Brazdă şi fratele său, Aurel Brazdă, au fost, de asemenea, arestaţi. Ioan Brazdă s-a predat singur, după trei zile, în care a stat ascuns. Ajuns la Securitatea din Oradea, a fost anchetat şi ţinut în celule cu igrasie şi fără lumină la subsol.
„În celulă aveam un geam mic. Nu era lumină. Mâncarea, dimineaţa nu era nimic. La amiază fasole şi 250 de grame de pâine, fără lingură. Seara o supă de cartofi”
a povestit Ioan Brazdă. Acesta a relatat faptul că unul dintre cele mai mari chinuri era faptul că, începând de seara, de pe la ora 19.00, până dimineaţa, nu li se permitea deţinuţilor politici să iasă la WC.
„Era un chin foarte mare. Nu rezistam. Unii ajungeau să urineze pe pereţi”
a relatat Ioan Brazdă. După Penitenciarul Oradea, Cluj-Napoca şi Târgşor, Ioan Brazdă a fost transferat la Gherla, acolo unde a fost introdus în Camera 99, „Camera morţii”. Aici a fost supus reeducării.
„Toţi am fost culcaţi pe spate, pe jos şi nu am avut voie să ne mişcăm. Dacă unul se mişca ne loveau. Am simţit că îmi intră un cui în cap de atâta stat. Pe un coleg l-au ţinut în picioare 4 zile şi 4 nopţi, cu planton lângă el. Apoi l-au bătut cu bâte”
a povestit experienţa de la Gherla. Poveştile celor doi foşti deţinuţi politici au impresionat publicul orădean, organizatorii promiţând noi evenimente pe această temă.