Ce melanj magnific vineri, 11 decembrie 2015, la Hotelul Lotus Therm din Băile Felix, unde s-au serbat 25 de ani de Sindicat Liber în Învăţământ (SLÎ). Preşedintele SLÎ Ioan Ţenţ, apolitic, a vorbit în faţa unei săli în care erau liderii de sindicate din şcoli, alături de directorii, puşi politic, de şeful inspectoratului, pus politic şi de celebrul Liviu-Marian Pop, omul care a trădat sindicatul dându-se cu „duşmanul” atunci când a fost ministru PSD-ist.
Situaţia arată cam aşa: pentru a obţine lefuri mai mari, sporuri şi alte cele, profesorii îşi aleg nişte reprezentanţi care fac parte din sindicate. Reprezentanţii ăştia trebuie să stea cu gura pe Guvern să-i convingă să-i roage să-i insulte, treaba lor, dar să obţină ceea ce doresc profesorii. Ei bine, sindicaliştii, ăia care ar trebui să reprezinte profesorii şi să spele pe jos cu politicienii, devin la rândul lor politicieni că, deh, interesul celor care i-au trimis acolo este mai puţin important decât interesul lor personal.
Exemplul clasic este, doar ca să amintim de ultimul val, Liviu-Marian Pop un individ sinistru care nu doar că a scuipat în obrazul celor care l-au ales să-i reprezinte, trădându-i, dar, ca ministru interimar al Educaţiei, s-a mai şi făcut preş ca şeful lui de partid să scape de cel mai ruşinos plagiat din istoria acestei ţări.
Vă mai amintiţi cred, cum umbla el, tot transpirat pe la televiziuni să explice că acea comisie care se pronunţase pe plagiatul şefului lui de partid nu avusese dreptul să se pronunţe.
Drept urmare, a desfiinţat comisia şi a înfiinţat alta, de slugi, cu scopul de a îngropa problema (comisie care tocmai a fost desfiinţată de actualul Ministru al Educaţiei, Adrian Curaj).
Omul ăsta nu este, prin urmare, doar un trădător al profesorilor este şi o pată de ruşina pe munca oricărui cadru didactic cinstit care a muncit pentru studiile lui şi nu a făcut „copy-paste” aşteptând bănetul de la stat.
Pe lângă el, alte „specimene” cu carnet de membru de partid care, cică, reprezintă profesorii. Directorii de licee, cei care reprezintă interesele şcolilor sunt puşi în funcţii pe criterii politice iar cei care coordonează activitatea profesorilor în judeţ, inspectorii, sunt şi ei loaze politice.
În concluzie, nu se poate să nu te pufnească râsul când vezi în aceeaşi sală oameni care se fac că reprezintă profesorii, lăudându-se pentru enorma muncă, pentru efortul depus şi sacrificiul făcut, dându-şi premii între ei.
Şi profesorii, profesorii adevăraţi?, se vor întreba unii. Probabil la acea oră, erau la clase şi munceau de le săreau capacele pentru ca să le plătească indivizilor ăstora siniştri, salariile!
