Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.
O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Peste câteva zile a apărut și cartea „File din viața mea”, semnată de episcop. O carte prea fină – ca și autorul ei. Dar care va avea și o altă ediție – cred eu. Ambele evenimente, prilej pentru același gând: anii Eparhiei de Lugoj trebuie savurați cât mai sunt așa: boemi și așezați într-o matcă molcomă dar normată clar. Pentru că timona BRU e în derivă.
„Să savurăm aceste timpuri care nu vor mai fi la fel oricine va veni aici, când va fi” – s-a spus la aniversare, în cinstea episcopului Mesian. Da, nimic nu va mai fi la fel. Dar rememorările au dat prilej și gândurilor despre situația de acum a BRU, despre viitor. Cine poate veni cu astfel de radiografii? Un istoric, un slujbaș angrenat în viața unei instituții, un ziarist – tezaurizând, fiecare în felul lor, istoria recentă.
Așadar, situația de acum din BRU se prezintă, la nivel de conducere, ca un conflict între ierarhii mai tineri și cei mai în vârstă. Nu unul răsunător, încă, ci unul tacit, mocnit, nu cu vâlvătăi ci cu scântei. Și cu rezultate ce destabilizează BRU din ce în ce mai mult.
Pariurile pentru viitorii ierarhi se fac pentru scaunele de la Blaj și de la Lugoj. Cel care este vizat aproape cu subiect și predicat, dat fiind că șeful BRU, cardinalul Lucian Mureșan, nu dă semne că ar renunța la post, este scaunul episcopului Alexandru Mesian, deși mult mai în putere și mult mai coerent decât cardinalul Mureșan (chiar Papa Francisc i-a făcut, acum câteva zile, la Roma, un compliment cum că nu-și arată vârsta). Dacă episcopii de mai multă vreme „în schemă” acceptă cu firesc faptul că papa îngăduie ca PSS Alexandru Mesian să-și țină postul și după vârsta de pensionare, episcopii tineri (poate mai puțin episcopul Vasile Bizău) s-au grupat într-o camarilă a intereselor legate de „cine ar mai trebui luat în barcă”.
Ei vor ori să aducă în schemă pe cineva care va putea strălucit să completeze un tablou al superficialității, cu lipsa de coloană – preotul Gabriel Buboi, șeful Colegiului Pio Romeno de la Roma, cel degrabă-cărător-de-serviete-de-episcop, om fără caracter, care apare la toate evenimentele unde ar mai putea fi cineva care să-l remarce, chiar croind, cu cei de acasă, invitații la evenimente externe care îl ignoră pe PS Virgil Bercea, deși acesta din urmă este episcopul responsabil cu pastorația din diaspora, care le-a dechis parohii mai tuturor, care le-a pus o pâine în brațe și le dă cruci pectorale nu foarte meritate, unele părând doar oferite pentru cât de bine fac aceștia pe ghioceii, cum e și preotul Cristian Crișan din Paris. Adică altul care se visează episcopabil, altul cartilaginos la oase, mai bine zis „rectorul misiunii” de acolo – cum foarte mulți preoței greco-catolici ce nu și-au găsit locul în țară, inclusiv călcându-și episcopii din eparhii pe coadă, au ajuns „rectori” pe-afară, umplând cuvântul de derizoriu.
Până acum o vreme părea că demisia cardinalului Mureșan ar fi o soluție bună, să nu mai țină BRU pe loc, dar, cu foșgăluiala internă, poate e mai bine să nu o facă, însă. Pentru că, și pentru scaunul de la Blaj, lucrurile sunt încurcate… Pariurile se fac, așadar, legat de cine va merge la Blaj, cine va ajunge pe scaunul episcopului Mesian, cine – pe cel rămas liber pentru că va merge cineva la Blaj. Iar Sinodul BRU…
Ce influență a avut procesul cu DNA al episcopului Virgil Bercea? Dacă tinerii sinodali îl cred terminat (sau măcar se poartă ca și când ar gândi asta), se înșeală. Nu e rupt din soare și încă nu și-a învățat lecția credulității prea mari. Dar nu e nici o omidă pe cracă, precum par cei mici, să zboare la primul alizeu, și nici nu există riscul să vândă Biserica prin superficialitate și prin pactizarea cu ortodocșii, conștientă sau nu. Să ne reamintim, pe scurt.
Când unul dintre episcopii tineri a avut un eveniment nedorit, după numire, legat de catedrala sa neretrocedată, și-a luat tașca și a plecat pe coclauri și, deși era ieșit din țară, împreună cu PSS Florentin Crihălmeanu, la Madrid, PSS Virgil Bercea a făcut oficiul de a răspunde ortodocșilor teritoriului aceluia, la neobrăzare. (Ce e drept, și aici și în alte cazuri, și cu sforăria preotului Cristian Terheș, care nu l-a împins mereu spre bine, sărind deseori peste elementare noțiuni ale creștinismului, în dorința sa patologică de a influența – chiar și prin făcături puse cu mâna de el, Terheș – rapoarte SUA legate de nerespectări ale drepturilor religioase din România. Dar și acele tendințe de manipulare grosolană au avut un final, din cauza exceselor pe alte spețe.) Când alți episcopi n-au vrut/putut/știut să rezolve problemele oamenilor de sub ei, tot la episcopii Bercea și Crihălmeanu au apelat preoții lor.
Să ne uităm la E-communio, fost portal al Curiei, care a uitat al cui e. Praga nu e vestită doar pentru miraculosul Isus-copil ci și pentru Golem, personaj creat din materie moartă și care scapă din mână – este cea mai bună comparație cu portalul acesta haotic. Inițial vorbea episcopul Curiei, cum deschideai o știre, și nu înțelegeai nimic din ce citeai, și nu era clar a cui e jucăria și ce vrea ea. A apărut descrierea portalului și faptul că e organul Curiei, apoi cândva a și dispărut chestia asta, după ce portalul își făcuse o regulă din maldărul de știri – aș spune fără vreun Dumnezeu, chiar de apărea și numele lui Dumnezeu din loc în loc – printre articole homofobe sau care se declarau pro-vita, afișând știri neverificare, preluate și traduse școlărește, după surse dubioase. Din loc în loc apărea numele lui Dumnezeu – dar poate nu așa de des ca al lui Gabriel Buboi, cel de care spuneam mai sus, cu mare „insuficiență mitrală”, a cărui tribună de promovare a devenit E-communio.
Nu ar fi fost o problemă majoră, după ce a dispărut explicația că portalul e al Curiei – probabil s-a vrut să se înțeleagă și mimeze că e un portal oficial al BRU, dacă micul Crișan, „rector parizian”, parte tot din clică și tot cu vise episcopabile, cum spuneam, care e și notar sinodal, whatever that should mean, nu făcea ca documente ale Sinodului să nu plece oficial spre protalul OFICIAL al BRU – BRU.ro, ci doar pe șest, spre jucăria clicii. Adică E-communio. Adică punând tălpi instituției, pentru binele clicii. Că doar camarila perie plușul roșu pentru scaunul lui Buboi, luând scamele pentru scaunul de la Roma, ce va fi preluat – cum se speră la acel nivel – de Crișan, ca trambulină ulterioară spre engolpionare.
Dincolo de ”lucrările” perfide ale E-communio.ro, jucăria episcopului Claudiu Pop, de pregătire a apelor în BRU și de salt spectaculos peste echipa episcopilor cu experiență, PS Virgil Bercea este nevinovat în procesul care i-a măcinat viața. Chiar dacă acest proces a picat ca o mană pentru cei care voiau să-și facă treburile, ignorându-l, cândva se va sfârși. O fi fost prea aproape de ideea de Blaj, o fi deschis prea multe parohii pe-afară, o fi reușit să întrețină relații cu factori de decizie, în România și aiurea, care deranjau pe alții? Șicanele externe se vor sfârși, cu procesul. Vom vorbi, când avocatul lui îmi va permite, și despre abordarea DNA dar și despre cum au mai rupt câte o halcă din el toți cei care au vrut să profite de slăbirea sa, cu acest proces. Îmi permit să spun că e nevinovat din mai multe motive: pentru că îl cunosc bine, pentru că am citit rechizitoriul și știu cum și-a construit DNA cazul, pentru că ce i se reproșează e hilar. Dar ce se va întâmpla cu șicanele interne, ale sinodalilor?
Celor care visează că se va sări, pentru scaunul Blajului, direct la „eșalonul 2” de episcopi, le sugerez să facă apel la fărâma de etică pe care cred și sper că o au, totuși. Biserica aceasta va muri prin superficialitate, pe nebăgate în seamă. Nu este timpul „eșalonului 2”. Atunci când cardinalul Mureșan va renunța (ceea ce bănuiesc că nu va face) sau își va da obștescul sfârșit, cel care va conduce BRU va trebui să se aleagă dintre PS Bercea și PS Crihălmeanu. Și, de va fi curând, chiar și cu PS Mesian pe listă.
Despre PS Virgil Bercea am scris de multe ori, despre felul în care îi ajută pe toți norociții sau ne-norociții din preajma sa, despre buna sa situare în forurile catolice internaționale, despre modul în care face ca ticăitul eparhiei sale să fie unul bun. PS Florentin Crihălmeanu e un alt exemplu de om care face treaba în eparhie. Un om al rugăciunii, care se ocupă de sufletele enoriașilor săi, de misiunea preoților săi. În Anul Milostivirii, a avut grijă de primenirea sufletelor prin deschiderea de Porți Sfinte, este apropiat de tineri, este umil și firesc mai mult decât în Joia Mare, la spălatul picioarelor celor impuși de tradiție. Acolo unde cei tineri pretind să li se sufle-n pene și țin enoriașii și preoții departe de ei cu sulița, PS Crihălmeanu mănâncă dintr-un singur vas și îl mai și spală singur, după, înainte de a-i aduna în jur pe doritori, cu muzicuța lui proverbială.
De ce comunicarea e neînțeleasă exact în eparhiile cu episcopi tineri? Ce ce Clujul este exemplul cel mai bun în ce privește comunicarea, oficială, normată, decentă, utilă Bisericii Greco-Catolice, și care nu l-ar face pe Papa Francisc să se burzuluiască, așa cum s-ar întâmpla de și-ar arunca ochii – și sper să o facă măcar noul său Nunțiu – pe E-communio? De ce Clujul e urmat îndeaproape de Oradea, cu o bună tradiție, deja, a comunicării, chiar de mai există pobleme cu nărăvașa gramatică, uneori? De ce după ei vine imediat Lugojul, unde, și aici, oamenii de imagine și presă nu sunt șoferi sau cine-mai-știe-ce, și contribuie firesc la construirea imaginii de azi a BRU?
În contrapunct, Crișan „mărturisește” diverse lui E-communio, PS Pop, PS Frățilă și ubicuul Buboi au gânduri și meditații și comentarii de lansat. Categoriile pe care le vedem cu butoane accesibile sunt „Franța” și „Colegiul Pio Romeno” iar Curia, de unde se plecase, a devenit doar un buton de navigare în website, ca un pui de biban în burta lui Iona, la pachet cu balena. Mesajele sunt îmbuteliate în sticle mici, nu mereu cu esențe ci deseori și cu apă chioară, ca să ajungă la toată lumea. Chiar și realizate din timp, că nu se strică, pericopa cunoscându-se veșnic iar cei ce „meditează” putând să-și aibă mesajul postat la timp, chiar de au treabă în Filipine, cum s-a întâmplat recent cu episcopul Pop. Jucăria înainte de toate! Doar studenții lui Buboi trebuie folosiți, de prestează, iar portalul „de lobby”, fost al Curiei, trebuie aprovizionat.
Considerați un „NU, nu este vrednic”, rostit în biserică, articolul meu, de vă gândiți să umpleți cu pleuri Sinodul BRU. Chiar de nu fac parte din vreo biserică, anii în care am stat în genunchi în bisericile voastre, ca să vă pozez, mă califică să știu să deosebesc zâmbetul de rictus și calitatea de impostură. Dixi et salvavi animam mea.
