Politizarea instituţiilor publice rămâne o piatră de moară agăţată de gâtul eficientizării, în România. Cel mai clar exemplu îl reprezintă presiunile pe care UDMR-ul le-a făcut prin interpuşi la Inspectorat pentru ca numărul claselor maghiare să fie mai mare, deşi copiii sunt tot mai puţin. Rezultatul? La şcolile şi clasele în care învaţă români, eficientizarea e normală, la maghiari e şovinism!
Şcolile româneşti care au un număr mic de elevi pe clasă, cum este cazul Colegiului Tehnic Andrei Şaguna, care avea o medie de 19-23 de elevi pe clasă, sunt comasate pentru eficientizare în timp ce cele cu predare în limba maghiară, unde media elevilor este uneori la limita minimă admisă de Legea Educaţiei, sunt trecute cu vederea. Pe judeţ, conform informaţiilor oficiale de la Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Bihor, media de elevi la clasele româneşti este de 25,75 de elevi pe clasă, la cele maghiare este de 22,03, cu menţiunea că aici există şi clase care funcţionează cu câte 15 elevi.
În felul acesta, copiii şi profesorii români sunt discriminaţi fiind nevoiţi fie să se mute de la o şcoală la alta, fie, în cazul profesorilor, să lucreze la două-trei şcoli pentru a-şi face norma. Cei maghiari pot, bine mersi, să înveţe în clase cu 15 elevi iar profesorii să nu ducă grija zilei de mâine. UDMR-ul le ţine spatele.
Şase clase la şase elevi!
Legea Educaţiei Naţionale este foarte clară. Ea spune că într-o clasă de liceu este musai să fie în medie 25 de elevi, dar nu mai puţini de 15, fără a preciza clauze speciale în ceea ce-i priveşte pe elevii care învaţă în clase maghiare. Pornind de la ea, în ianuarie 2016, şeful IŞJ Bihor, Alin Novac-Iuhas, a vrut să propună la Ministerul Educaţiei 36 de clase de predare în limba maghiară pentru că a observat că mulţi dintre elevii maghiari aleg să meragă în clasa a IX-a la liceele şi colegiile româneşti, unde văd că se face mai multă carte decât la cele maghiare, lucru dovedit de rezultatele pe care şcolile româneşti le au la Bacalaureat, comparativ cu cele maghiare.
Directorii maghiar propuseseră, la aproape acelaşi număr de copii ca anul trecut, 41 de clase cu predare în limba maghiară, propunere total ruptă de realitate care avea doar rostul de a păstra în sistem profesori cu carnet de membru UDMR.
„Propunerea mea iniţială a fost de 36 de clase pentru limba maghiară dar după ce am reanalizat împreună cu directorii situaţia, am convenit ca la cei 1.158 de levi, la o medie de 28 pe clasă, să acordăm 41 de clase”
a spus Iuhas care a recunoscut că, în prezent, sunt clase cu predare în limba mahiară în care sunt doar 15 elevi, menţionând că va încerca ca în viitor acest lucru să nu se mai repete.
Pretenţiile directorilor din şcolile maghiare, marionete puse în funcţii de UDMR (nu că cei de la şcolile româneşti nu ar fi la fel, doar că partidele politice care au pus directori în funcţie s-au tot rotit la ciolan), sunt cel puţin deplasate dacă ne gândim că anul trecut la 1.152 de elevi, doar cu opt mai puţini decât anul acesta, au fost propuse 35 de clase de-a IX-a. Cum ar veni, faţă de anul trecut, numărul de elevi a crescut cu şase iar numărul de clase tot cu şase.
Situaţia nu va rămâne însă aşa pentru că cele şase clase primite de la Inspectorat vor trebui umplute cu elevi iar dacă „norma” minimă nu va fi realizată ele nu vor putea funcţiona. Doar că norma minimă de la o clasă de elevi maghiari nu e totuna cu norma minimă de la o clasă de români. Unii sunt mai cu moţ.
Ministrul Educaţiei, la Oradea: „nu au existat presiuni, ci dialog”.
Discuţiile în Consiliul de Administraţie care a aprobat numărul de clase au fost aprinse, singurul care a rămas până la capăt ferm cu privire la acestea a fost şeful IŞJ Bihor Alin Novac-Iuhas, care, într-un târziu, la presiunile şi ameninţările oamenilor UDMR-ului, a cedat şi el.
„Nu le-aş spune presiuni. Au fost discuţii”
a afirmat diplomat Iuhas care nu a vrut nici să confirme nici să infirme ameninţările. Mai mult, sursele Crişanei spun că UDMR-iştii ar fi aruncat în joc chiar cartea şovinismului, susţinând că vor duce o campanie în care să arate orădenilor că actualul şef al inspectoratului ar avea ceva cu maghiarii.
„Mie, în faţă, nu mi-au spus că aş fi şovin!”
a mai spus inspectorul şef.
Joi, 11 februarie 2016, prezent la Oradea, ministrul Adrian Curaj cunoştea foarte bine situaţia (o dovadă în plus că presiuni au fost chiar şi la nivelul Ministerului Educaţiei) dar, la fel ca Iuhas, a ales să fie diplomat:
„Nu au existat presiuni, ci dialog. Nimeni însă nu va accepta ca după examene să se creeze clase subdimensionate”.
În ceea ce priveşte poziţia celorlalţi inspectori din comisie, sursele Crişanei spun că lucrurile au fost aranjate mai sus, unde prietenia între UDMR şi celelalte partide, PSD şi PNL, ar face legea. Acestor sfori li se adaugă şi faptul că UDMR-iştii au adunat 4.500 de semnatari de la etnicii maghiari împotrivă reducerii numărului de clase cu predare în limba maghiară.
Indiferent de ce se va decide în vară, când Iuhas şi ministrul Educaţiei spun că nu vor permite clase cu un număr mai mici de elevi, un lucru este tot mai clar: în Bihor, eficientizarea este doar pentru căţei.
