Vizită „de lucru” a ministrului Educaţiei, Adrian Curaj, la Oradea. După ce s-a întâlnit cu elevii la Universitatea din Oradea, în cadrul serbării a 10 ani de la înfiinţarea Consiliului Naţional al Elevilor, joi, 11.02.2016, a vizitat Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Bihor şi a răspuns întrebărilor jurnaliştilor. Ca de obicei, în chestiunile arzătoare Curaj a fost lacunar şi evaziv dovedind mai degrabă că are abilităţi de politician decât de tehnocrat.
Pentru că a vrut să audă „vocea celor dedicaţi şcolii” Adrian Curaj a stat prima dată de vorbă cu inspectorii „pentru a rezolva problemele cu care aceştia se confruntă”. Întrebat de jurnalişti cu privire la creşterea nejustificată, peste noapte, a numărului de clase cu predare în limba maghiară în Bihor, ministrul Adrian Curaj a aplicat tactica lui Alin Novac-Iuhas, aceea de a bagateliză problema reală folosindu-se de limbaj.
„Nu au fost presiuni. Au fost doar discuţii normale, dialog, dar după înscrieri nimeni nu va accepta clase subdimensionate”.
În ceea ce priveşte politizarea sistemului educaţional, directorii din şcoli şi oamenii din inspectorate, ministrul a spus că lucrurile vor fi schimbate.
„Anul acesta, până plec, vreau să avem o metodologie şi să fie chiar date concursuri pentru posturile de directori şi de şefi la inspectorate. Am pus la punct cinci criterii foarte importante care vor exclude politizarea. Primul dintre ele este acela că niciun şef de inspectorat care a picat concursul nu va mai putea rămâne cu delegaţie. După cele cinci criterii vom alege un şef interimar până la următorul concurs”
a spus ministrul.
Culmea este că însuşi inspectorul care stătea lângă el, şeful IŞJ Bihor – Alin Novac-Iuhas, după ce picase examenul, primise hârtie pentru a rămâne în funcţie, semnată chiar de Curaj.
Tras de mânecă de ziarişti, Curaj s-a comportant exact ca un şcolar care îşi pregătise lecţia, bucuros că poate răspunde:
„A fost un caz special, domnul Iuhas era inspector şef de doar două luni, nu venise de bine în funcţie şi făcuse foarte multe lucruri bune aşa că am dorit să-l păstrăm până la următorul examen, care va fi curând”.
Adică, în accepţiunea ministrului, unde-i lege e loc şi de tocmeală!
Despre mirificul învăţământ românesc care nu are nici măcar o universitate în topurile mondiale!
O altă întrebare pusă de ziarişti a vizat discursul laudativ şi pompos pe care ministrul îl are în permanenţă la adresa învăţământului românesc, în contextul în care nicio universitate din ţară nu se află în vreunul din topurile importante la nivel mondial.
„Nu este o atitudine deplasată. Sunt mândru de învăţământul românesc. Avem medici pregătiţi în România care sunt căutaţi în ţări cu o pregătire universitară din top şi studenţi care vin să studieze în România şi care provin din acele ţări. Am încredere în autonomia universitară, mai ales că am coordonat cu evaluatori străini 70 de universităţi din ţară şi aprecierile lor au fost în permanenţă pozitive.
Unele fac adevărate minuni în mediul local, pregătesc tineri pentru societăţi comerciale sau multinaţionale performante care ajută comunităţile locale să se dezvolte. În plus, universităţile din aceste topuri au bugete impresionante”
a argumentat ministrul, care pus în faţa exemplului unei universităţi cu buget mai mic decât Universitatea Babes Bolyai din Cluj dar care se află în prima jumătate a unuia din topurile mondiale importante, a spus că „acelea sunt excepţii”.
Mai mult, a făcut chiar aluzii negative la adresa criteriilor de performanţă ale acestor topuri, sugerând că instituţiile superioare de învăţământ nu sunt doar nişte cifre, pe principiul că dacă nu ne conformăm principiilor, vina nu poate fi decât a principiilor sau a celor care le stabilesc.
În concluzie, deşi la nivel de intenţii actualul ministru al Educaţiei stă bine, este foarte clar că nu prea are habar de nivelul real din şcolile româneşti şi că nici nu va fi în stare să schimbe ceva pentru că nu poţi construi nimic solid dacă nu porneşti de la premise realiste, de la o analiză clară care să îţi arate unde eşti pe scara valorii.
