Nedreptatea naşte nedreptate şi condamnă oamenii şi instituţiile pe care le reprezintă la marginalizare. Pornind de la această constatare se pune acum, înainte de alegerea noii conduceri a Universităţii din Oradea, întrebarea: Domnilor „catindaţi” ce veţi face? Veţi gira în continuare nedreptatea din postura de şefi, sau o veţi exclude? Veţi lucra la proiectul unei universităţi curate sau vă veţi scălda în mocirlă ca pe vremea răposatului Maghiar?
Universitatea din Oradea va avea din nou de ales, pe 18 şi 19 martie, cu ce oameni să înceapă curăţenia generală în instituţie. PreaCURAJosul ministru al Educaţiei a aruncat pisica în ograda universităţilor când a venit vorba de plagiate, deşi acestea au înflorit tocmai pentru că la nivel local baronii au făcut legea şi în acest domeniu.
Cu privire la Ioan Mang există decizia Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării care spune că a plagiat un articol, cu privire la Daniela Ionescu există o condamnare a Curţii de Apel Ploieşti în care s-a decis că şi-a copiat cartea „Proiectarea tricoturilor simple” după un volum al unei profesoare din Iaşi iar Simona Cavalu de la Facultatea de Medicină a recunoscut că a copiat pagini întregi dintr-o altă lucrare, că doar „cărţile se scriu din cărţi”.
Este foarte clar că unui rector precum Constantin Bungău, care s-a ascuns după anumite reglementări ca să scape de la a-l cerceta pentru plagiat pe Ioan Mang, îi va fi greu să acţioneze şi, şi mai clar, că unui posibil rector cum este Florian Bodog care îl are ca şef la partid pe Ioan Mang, îi va fi greu să reacţioneze, dar trebuie totuşi pusă întrebarea: cu oamenii ăştia care prejudiciază imaginea Universităţii şi a tuturor oamenilor cinstiţi cărora le cerşiţi votul, ce veţi face?
Trebuie înţeles că problema aici nu o reprezintă Ioan Mang, nici Simona Cavalu sau Daniela Ionescu, problema aici o reprezintă omul care fură, este prins că fură şi care are o funcţie foarte importantă, care are putere şi influenţă. Pentru că în cazul universitarilor fără trese pe umăr, cum a fost cazul conferenţiarului Ioan Stanca, de la Facultatea de Ştiinţe (a se vedea articolul „Copy-paste la Sorbonica” de pe ebihoreanul.ro), conducerea Universităţii din Oradea a fost categorică, deşi poate că existau mai multe circumstanţe atenuante decât în cazul celor pe care i-a iertat.
Geneza nedreptăţii, să fii leu cu un om de bun simţ ca Ioan Stanca şi să te faci că nu vezi plagiatele cât casa ale unora precum Mang, Ionescu sau Cavalu!
Aşadar, sunteţi în stare să faceţi ce trebuie pentru a apăra oamenii cinstiţi, pentru a progresa, sau veţi rămâne în umbra acestor indivizi pe care, probabil, la un moment dat, tot îi va înhăţa DNA-ul sau alte instituţii abilitate.
Este, de fapt, şi o luptă între mentalităţi. Sunteţi oameni formaţi şi supuşi mentaliăţii vechi, aia care merge pe maxime de genul „capul plecat sabia nu-l taie”, „şefu-i şef şi-n şanţ”, „să fie bine pentru toată lumea” etc, sau sunteţi oamenii noului, cei care înţeleg că meritocraţia trebuie să primeze în faţa intereselor de grup că cine este mai bun merită şi că trebuie găsite metode legale şi moderne în a face aceste lucruri.
Da, pentru asta trebuie tăiat în carne vie, dar la asta se aşteaptă lumea la un deceniu de la marele furtişag universitar în care instituţia şi-a umflat cifra de şcolarizare pentru a face bani. Sunteţi pregătiţi să faceţi din Universitatea din Oradea o institituţie care să merite calificativul de „încredere ridicată” dat de ARACIS sau îl veţi cerşi în continuare ca un servitor care aşteaptă ca de la masa bogaţilor să i se arunce şi lui un os?
Prin urmare, domnilor candidaţi Constantin Bungău, Florian Bodog, Sorin Curilă şi Aurel Căuş, cum veţi rezolva problemele legate de plagiat cu care instituţia se confruntă?
