luni, 23 ianuarie 2023
OradeaPress
No Result
View All Result
  • Prima pagină
  • Știri
    • Actualitate
    • Anchetă/Poliţie
    • Cultură
    • Educație
    • Eveniment
    • Filarmonică/Teatru
    • Internaţional
    • Naţional
    • Opinie/Pamflet
    • Oradea/Bihor
    • Politică
    • Religie/Culte
    • Reportaj
    • Sanatate
    • Social
    • Sport
  • Editorial
  • Contact
OradeaPress
  • Prima pagină
  • Știri
    • Actualitate
    • Anchetă/Poliţie
    • Cultură
    • Educație
    • Eveniment
    • Filarmonică/Teatru
    • Internaţional
    • Naţional
    • Opinie/Pamflet
    • Oradea/Bihor
    • Politică
    • Religie/Culte
    • Reportaj
    • Sanatate
    • Social
    • Sport
  • Editorial
  • Contact
No Result
View All Result
OradeaPress
No Result
View All Result
Home Știri Cultură
„Prin vis” – impactul, ca amintire, și rit

„Prin vis” – impactul, ca amintire, și rit

Ichim VasilicăbyIchim Vasilică
19 ianuarie 2017
in Cultură

Mă gândesc la niște căni din casa tatălui meu. Și la alte căni din trecut. Pe unde or fi? Ce se întâmplă cu aceste căni dintr-o casă, în ani, în decenii sau după ce moare cineva? Un gând simplu, care nu râcâie sau arde. Doar există. Pentru că mașina de pe scenă, din spectacolul „Prin vis”, al Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e dătătoare de gânduri. E ca acel spațiu-timp aparte, de după un impact covârșitor, când se spune că revezi ceva din viața ta. Sau din moartea ta. Din morțile mărunte care te compun, din zguduiri, din nereușite.

Este bine să existe aduceri aminte ale morților mici. Acum mă opresc din idee și mă gândesc la un pictor – oare el ce spune cînd îi cataloghezi opera altfel decât o gândea el? Când faci, din floarea stilizată, săpunieră, din funia de ustoroi, mantie cu clopoței…

Și totuși, spectacolul acesta, indiferent de ce a vrut autorul, este o aducere aminte despre moarte, o moarte simplă, chiar dacă nu așteptată sau programată. De cele mai multe ori, nu se moare eroic. De cele mai multe ori sesizăm ridicolul din „Regele moare”, de Ionesco. Și totuși, să privim cu ochii mari acest spectacol, despre strălucirea și ineditul ce pășesc des, alături de moarte, despre trup, acest lujer pentru amintiri, despre noi.

Se uită cineva la suma noastră de drame? Ce rămâne după ele? Este nevoie de cuvinte ca să rămână ceva, mai mult timp? Avem nevoie de tușe clare, oferite amintirilor, sau ne ajung liniile vălurite, insinuările, alcătuirile de dincolo de ceață?

Nu totul trebuie să fie o poveste închegată, ca să aibă succes. O poveste închegată este ca un joc supra-specializat, cu o păpușă cu membre, cu păr, cu hăinuță. Un joc din care poți construi, însă, pare a se adresa mai multora, care pot folosi sugestia neterminată, abia schițată, ca șperaclu pentru amintirile proprii. Un joc de-a construitul, prin cuburi. Prin celule nediferențiate, meristeme – aș spune celor ce se pricep mai bine la taina viului.

Studii în psihologie arată că amintirile noastre sunt înșelătoare și înșelate, deopotrivă. Că, uneori, nu putem distinge dacă un eveniment pe care-l plasăm în trecut a fost vis sau realitate. Mai mult, tindem să ne însușim drept amintiri, și să le vehiculăm ca atare, poveștile neadevărate, auzite de la alții, despre copilăria noastră.

Impactul trupurilor de pe scena Sălii 2 a Naționalului timișorean ne oferă sugestii de amintiri. Ele sunt ale tuturor, cum toți ne putem regăsi în aproape-estetica încovoiere și chircire a trupurilor, în dansul morții. Cu toate acestea, aisbergul ludic nu ne aduce doar vârful de gheață al morții, cât și rădăcina ceva mai confortabilă, a gesturilor de dinainte, a  încercărilor, a stărilor de bine, a… vieților noastre.

Momente diferite, rupte sau din cotidian, sau din „glamour” (pentru că impactul strivitor vine fără să bată la ușă, în oricare dintre clipele existenței noastre), prezentate cu oareșce cărniță pe os, cu acțiune pre- și post-, având mereu aceeași mașină de epocă drept cadru și martor, sunt legate de câteva scene ce ne invită la introspecție, fără să-i revolte pe cei deschiși esteticului, nuditatea nefiind deranjantă și punctând justificat, cred eu, gelatina primordială în care se văluresc celelalte întâmplări.

Un contrapunct deosebit de reușit este cel al serenului bărbat-aproape-bărbat (cum vom constata puțin mai încolo, după drumul de la dreapta la stânga, pe scenă), înfofolit în flori ale soarelui, care atrage, cu „sămânța” sa, transferată pe haină, păsările ce cârâie moartea, în timpul liber – în celălalt timp, de servici, servind drept dummies, manechine pentru testarea mașinilor de cursă încă ne-scoase pe piață.

Altul (contrapunct), al dansului de unul singur, al bărbatului din rochia de nuntă – amintiri pe care suntem invitați să le vedem, ca ale altora, dar nu și să ne așezăm la masa lor, ci, mai degrabă, să ne căutăm, iar, amintirile noastre. Și nu mai e nevoie de heblu pentru schimbarea scenei, ochii spectatorilor fiind prinși de planul prim, magnetic, în timp ce, în planul doi, ni se pregătește momentul următor.

„Dans”. Un alt lucru la care mă gândesc, în timpul spectacolului, în afară de căni. Îl trec prin cele câteva limbi pe care le știu, gândindu-mă în care din ele a reușit să primească – acest cuvânt – sarcină mai mare. Gravid cu mișcarea de toate felurile, în unele limbi el este, totuși, mai cuminte, arătând a fetiță de pension.

Totuși, „dansul” cuprinde și spasmul, și crisparea, și sacadarea, și ruperile în unghiuri drepte, fără unduiri. Ceea ce primim, de pe scenă, în „Prin vis”, nu este mișcare scenică, este un dialog rotund al corpului cu ideea, cu lumina (mi-a plăcut și evocarea drumurilor, cu ajutorul luminii din fundal), cu trecerea, și se califică, spun eu, la „dans”.

„Prin vis” – un spectacol în care macabrul nu este în divorț cu arta – ca o pânză de Bruegel lângă care s-ar așeza Marilyn Monroe în rochia ei albă de vânturat și de visare (pe care o întâlnim și pe această scenă, chiar în dublu exemplar), cântând oricărui președinte al momentului un cântec într-o limbă a surdo-muților. Ține doar de noi să auzim.

Mă gândesc la cănile acelea, din vechea casă a tatălui meu. S-au risipit. Cănile noastre țin doar o vreme, nu mult, după noi. Un timp cu multe „intrări în zid”, dar și cu „dărâmări de zid”. Un timp din care putem rupe o felie, pentru teatru, pentru a ni se reaminti despre cum suntem noi când suntem tăcuți și adevărați. Și aproape goi.

Foto: Adrian Pîclişan

Ramona Băluțescu

Tags: BruegeldansimpactIonescoMarilyn MonroemașinăMatyas VargamișcarePal FrenakPrin visscenaTeatrul Național Mihai Eminescu Timișoara

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Războiul din Ucraina. Rusia trebuie să plătească pentru crimele din Bucha și Irpin!
Actualitate

Războiul din Ucraina. Rusia trebuie să plătească pentru crimele din Bucha și Irpin!

19 ianuarie 2023
Se lucrează la piațeta din fața Arenei „Antonio Alexe” (FOTO)
Actualitate

Primăria Oradea gestionează proiecte de peste un miliard de euro

16 ianuarie 2023
Spitalul nou de pe Vlădeasa va fi finanțat prin PNRR
Actualitate

Spitalul nou de pe Vlădeasa va fi finanțat prin PNRR

12 ianuarie 2023
România în oglindă: recensământ 2021 versus recensământ 2011
Actualitate

România în oglindă: recensământ 2021 versus recensământ 2011

6 ianuarie 2023
Una din cele mai importante descoperiri ale anului 2022: arhiva fricilor!
Actualitate

Una din cele mai importante descoperiri ale anului 2022: arhiva fricilor!

3 ianuarie 2023
2023 va fi anul extinderii terminalului Aeroportului Oradea!
Oradea/Bihor

2023 va fi anul extinderii terminalului Aeroportului Oradea!

30 decembrie 2022

POPULAR NEWS

Laser care rezolvă, în 30 de minute, incontinenţa urinară sau prolapsul genital, la o clinică particulară din Oradea!

Laser care rezolvă, în 30 de minute, incontinenţa urinară sau prolapsul genital, la o clinică particulară din Oradea!

30 ianuarie 2015
Ocoliți șerpii. Dacă îi ucideți, puteți fi amendați cu 60 de mii de lei sau chiar ajunge la închisoare!

Ocoliți șerpii. Dacă îi ucideți, puteți fi amendați cu 60 de mii de lei sau chiar ajunge la închisoare!

20 august 2021
Foarte important! Cine are prioritate, unde se fac și cât costă testele Covid-19 în Bihor

Foarte important! Cine are prioritate, unde se fac și cât costă testele Covid-19 în Bihor

4 noiembrie 2020
Nu vă lăsați înșelați! „Geniul” din Șimleu care dormea cu scorpioni și tarantule în casă, pus pe țepuit și la Oradea!

Nu vă lăsați înșelați! „Geniul” din Șimleu care dormea cu scorpioni și tarantule în casă, pus pe țepuit și la Oradea!

9 februarie 2015

Salve Club sau cum să-ți bați joc de prietenii apropiați

11 decembrie 2011

EDITOR'S PICK

Neputincioşi şi lipsiţi total de luciditate. FC Bihor – CSM Râmnicu Vâlcea 1-1

9 aprilie 2011

Manual de nesimțire parlamentară. Tu îl angajezi pe fiul meu, eu pe fica ta!

23 februarie 2013

A început amenajarea în zona fostului pod de pe Leonardo da Vinci

14 noiembrie 2012

Se introduc utilităţile în Parcul Industrial din Oradea

10 noiembrie 2011
Next Post
O urare de departe, din lumea greco-catolică

O urare de departe, din lumea greco-catolică

OradeaPress

© 2020 OradeaPress - Știri din oradea, ziar online independent.

  • Despre / Contact
  • Știri din Oradea

No Result
View All Result
  • Prima pagină
  • Știri
    • Actualitate
    • Anchetă/Poliţie
    • Cultură
    • Educație
    • Eveniment
    • Filarmonică/Teatru
    • Internaţional
    • Naţional
    • Opinie/Pamflet
    • Oradea/Bihor
    • Politică
    • Religie/Culte
    • Reportaj
    • Sanatate
    • Social
    • Sport
  • Editorial
  • Contact

© 2020 OradeaPress - Știri din oradea, ziar online independent.