Domnul Buboi Gabriel Vasile a fost hirotonit preot greco-catolic în august 2002, a fost trimis ca rector al Misiunii Greco-Catolice din Paris în septembrie 2008, apoi ca rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno, din Roma, în februarie 2012. Pe lângă că acesta este un traiect bătătorit de ultimii episcopi ai Bisericii Greco-Catolice din România, Unită cu Roma (BRU), Buboi Gabriel chiar figurează pe lista scurtă a episcopabililor. Pe primul loc – spun mulți. Atâta doar că, teoretic, nu mai e preot din ianuarie 2009, de când numele lui poate fi scris în forma în care îl folosim de acum, cu numele de familie primul, așa cum cere uzanța la infractori – el fiind condamnat definitiv pentru ucidere din culpă. Practicul, însă, ne omoară, condamnarea sa fiind ascunsă. Până acum.
Avem dosarul 6394/2005 (140/221/2005), cu sentința penală (nr. 1508/2007), pronunțată de Judecătoria Deva. Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat că decizia penală 51/2009 (din 28 ianuarie 2009) este definitivă, ea nemaifiind atacată, și este publică – printre altele, pe jurisprudenta.org. Mai apoi, printr-o sentință penală din aprilie 2013, „s-a constatat intervenită reabilitarea de drept a petentului Buboi Gabriel Vasile de sub efectele pedepsei de 2 ani închisoare”. Despre ce este vorba?
Cum s-a ajuns la vină, legat de moartea unui om?
Din cauza lui Buboi Gabriel a murit un om. Un bărbat puțin peste 40 de ani, așa cum este și Buboi, acum, soț și tată, care nu avea vreo vină în poveste. În 8 noiembrie 2005, spre prânz, în Deva, Buboi Gabriel intră, cu mașina, fără să se asigure, pe Bulevardul 22 Decembrie, unde rula R.G.C., pe banda a doua, sens de mers dinspre periferie spre centrul orașului. Buboi nu acordă prioritate, intră până la jumătatea benzii, dorind să vireze stânga , R.G.C. încearcă să îl ocolească și intră pe contrasens, derapează, lovește mașina condusă de B.M. Apoi, L.I., din această ultimă mașină, e dus la Spitalul Județean din Deva, cu traumatism cranio-cerebral acut deschis. Și decedează, a doua zi.
Inculpații nu recunosc fapta, fiecare apreciază că celălalt e vinovat „dar ambii regretă consecințele evenimentului rutier”. Culpa este, inițial, împărțită între între Buboi Gabriel și R.G.C. Pentru că cei doi sunt „tineri și angajați în muncă, instanța va dispune în baza art. 81,82 CP suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestora pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care se adaugă cuantumul pedepsei stabilite mai sus”. Inculpații au de plătit despăgubiri de peste 25.000 lei.
Așadar, cei doi primesc 2 ani de închisoare (cu suspendare), în 5 decembrie 2007. Buboi nu merge la închisoare ci, câteva luni mai încolo, în Franța, fără să uite a ataca această sentință.
Anii trec. Prin decizia penală nr. 51/2009, din 28 ianuarie 2009, de la Curtea de Apel Alba Iulia, felul în care fusese atribuită culpa în Deva, la prima instanță, se schimbă. În apel, R.G.C. invocă starea de necesitate, Buboi spune că nu a comis fapta. Din rapoartele de expertiză tehnică se stabilește că „viteza inițială de deplasare (din momentul declanșării stării de pericol iminent) a autoturismului condus de inculpatul R.G.C.” nu se poate calcula, dar se aproximează a fi de 46 km/h în momentul impactului. Instanța constată exonerarea de răspundere penală a inculpatului R.G.C. și inculpatul Buboi Gabriel rămâne „singurul răspunzător de producerea rezultatului”.
Așadar, se admit „recursurile declarate de inculpatul R.G.C. și de inculpatul Buboi Gabriel Vasile împotriva deciziei penale nr. 224/A/29.09.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 140/221/2005”. Conform deciziei instanței de recurs, inculpatul R.G.C. este achitat, inclusiv sub aspectul răspunderii civile (nefiind obligat la plata despăgubirilor către părțile civile), instanța reținând culpa exclusivă a inculpatului Buboi Gabriel.
Consecințe. Eludate.
E regretabil că s-a întâmplat accidentul acesta. Calități intelectuale certe (chiar dublate de lipsă de caracter, despre care am mai scris), poate ar fi făcut ca Buboi Gabriel să fi meritat alt destin. Viața unui om s-a oprit, viețile altora au luat alt curs. Doar Buboi Gabriel a fost bine-mersi, și după ultima decizie penală – dincolo de stres și banii implicați. O vorbă din BRU spune că trebuie să îți nesocotești ierarhii și să fii delăsător, ca să primești parohie bună, „afară”. La acestea se adaugă, cum vedem, omuciderea…
„Se poate întâmpla oricui” – se va spune. Totuși, la 99.999 % dintre cititorii acestui articol nu s-a întâmplat. Ca om al credinței, ce trebuie să înțeleagă cineva căuia i se întâmplă asta? Cei pe care i-am întrebat, fără să dau numele persoanelor inculpate, spuneau că un preot cu astfel de întâmplare în viață ar fi bine să se retragă la o mănăstire și să se roage pentru sufletul său și pentru al celui care a murit din cauza lui – pentru că lucrurile se întâmplă cu o cauză, indiferent de vin de Sus sau de Jos. Cu toate acestea, „semnele” par a nu fi fost de ajuns. Episcopii închisorilor nu au depășit viteza legală, nu au fentat plata dărilor pentru stat, cu grijă să nu depășească 200.000, nu au jefuit bănci. Și ar fi deranjantă comparația cu ei, în caz că cineva ar vrea și aici să o facă.
Buboi Gabriel a vorbit cu puțini despre fapta sa. A crescut, însă, cu grijă, spre funcția de episcop, pe care și-o dorește. Este prezent peste tot, mângâie pe oricine care îl poate ajuta în scopul său. E de reamintit o vorbă înțeleaptă, cum că mitra nu ar trebui să ajungă la cel care și-o dorește prea mult.
Dar care ar fi trebuit să fie reacția celor din BRU, în cazul că se afla despre această întâmplare, și despre decizia de condamnare pentru infracțiunea de ucidere din culpă? Să arătăm asta după ce vom prezenta o aniversare de la Roma, de acum un an și jumătate. „25 de ani de la promulgarea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (18 octombrie 1990-18 octombrie 2015)” este titlul unei știri ce apare pe portalul lui Pio Romeno, unde Buboi Gabriel este rector. Citez: „Cu ocazia aniversării a 25 de ani de la promulgarea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, Consiliul Pontifical pentru Texte Legislative și Congregația pentru Bisericile Orientale, au organizat la Roma, în colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și Institutul Pontifical Oriental, o zi de studiu intitulată „Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. Problematici actuale și evoluții legislative”.
Evenimentul, care a avut loc pe data de 3 octombrie, s-a desfășurat într-o atmosferă de studiu și cercetare, bucurându-se totodată de prezența a numeroși studioși și reprezentanți ai Bisericilor Orientale Catolice, printre care îi amintim pe: Patriarhul Bisericii Catolice Maronite, Preafericirea Sa Boutros Rai; Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, Preafericirea Sa Sviatoslav Shevchuk; Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din Ungaria, Înalt Preasfinția Sa Fülöp Kocsis; Exarhul apostolic pentru catolicii de rit bizantin din Grecia, Preasfinția Sa Dimitrios Salachas. Din partea Bisericii Greco-Catolice din România au fost prezenți: Procuratorul Preafericiei Sale Lucian Mureșan pe lângă Sfântul Scaun, Pr. Dr. Gabriel Buboi, Pr. Ioan Pop din cadrul Consiliului Pontifical pentru Texte Legislative și Coordonator al comunitățiilor greco-catolice românești din diaspora și Pr. Andrei Mărcuș, Secretar al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București.”
Adică și Buboi Gabriel, cum se vede. Este deosebit de interesant, dat fiind că, în ciuda faptului că experții BRU în drept canonic fie au închis ochii la încadrarea faptei lui Buboi, din exact acest Cod, după care funcționează și BRU, fie m-au mințit legat de inexistența unei prevederi specifice, în CCBO care era aniversat (inclusiv prin prezența lui Buboi!) există o prevedere potrivit căreia Buboi ar fi trebuit să nu mai fie preot de ani buni. La Titlul XXVII: Despre sancțiunile penale în Biserică, la cap. II, Despre pedepsele pentru delicte singulare, găsim Can. 1450 care, la paragraful 1, spune: „Cel care a comis omucidere, va fi pedepsit cu excomunicarea majoră; clericul va fi pedepsit pe lângă aceasta şi cu alte pedepse, inclusiv depunerea.” (Faptul că, se pare, excomunicarea majoră nu implică și depunerea nu e ceva ce pot desluși aici). Este aceasta ipocrizie sau siguranța că secretul său nu va ieși la iveală?
Meditații pe subiect
Mă întreb deseori, legat de cei credincioși, oameni ai Bisericii, cum activează în cadrul Bisericii respective, punând pe tapet marele lor atașament față de instituție, rugându-se, în același timp, ca problemele lor să nu fie descoperite. Oare nu ar fi un mai mare semn de dragoste față de Biserică să o scutească de a trece prin tristețea descoperirii, mai târziu, a mizeriilor? De prea multe ori, BRU a fost lovită, în istorie. Care e drumul corect, pentru a continua să fie o alternativă mai onestă la maculata Biserică Ortodoxă Română (BOR)? O mai bună ascundere a gunoiului sub covor sau detașarea de mizerie? Sigur, „oricui i se poate întâmpla un accident”. Câte fețe bisericești cu adevărat oneste ar ascunde, însă, această întâmplare, chinuindu-se cu 10 mâini să urce pe scara ierarhică, mai apoi? Și sărbătorind, cinic, un set de reguli care ar fi trebuit să-i îndepărteze de la altar?
Iohannis s-a întâlnit, la Pio Romeno, cu un infractor. Papei i se oferă compania unui infractor. Sigur, și Isus se spune că a ales hoții și femeile ușoare, doar că era… pe față. Buboi s-a ascuns ani de zile, și și-a suflat scamele de pe cazier, atunci când a putut, pentru mitră, deschizând proces și fiind „curat ca lacrima”, din 2013. Atâta doar că a sărit peste Codul Canoanelor. Și i-a făcut și pe alții să sară.
În februarie 2012 ne bucuram că arhiepiscopul major Lucian Mureșan, ce conduce BRU, a fost creat cardinal. În 19 februarie, seara, cardinalul „a anunţat numirea de către Congregaţia pentru Bisericile Orientale a noului Rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma, în persoana părintelui Gabriel Buboi” – spune o știre a vremii. L-am întrebat acum, cu Codul Canoanelor în față, pe cardinalul Lucian Mureșan, dacă în acea seară de 19 februarie știa că Buboi Gabriel avea o condamnare pentru ucidere din culpă în cazier. Mi-a răspuns că nu. Regret că a trebuit să i se aducă această mâhnire. Din august 2005, canonistul care ar fi avut prima legătură cu speța era Coriolan Mureșan. Și el, prin străinătățuri bune, și el, după băznăi față de episcopul eparhial de atunci.
Cardinalul Mureșan a mai ajuns într-o postură penibilă, fără voia lui, în august 2015, când l-a numit pe Buboi Gabriel „procurator pe lângă Scaunul Apostolic”. Ironia vine din faptul că, în materialul apărut pe e-communio.ro, e citat același Cod al Canoanelor, pe care nimeni nu pare să-l fi citit și la prevederile de la numere mai mari: „În urma solicitării prezentată de Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Congregația pentru Bisericile Orientale a înființat prin decretul nr. 77/2015 Procuratura Bisericii Greco-Catolice Române pe lângă Scaunul Apostolic, cu sediul în Roma, la adresa Passeggiata del Gianicolo, 5. Totodată, după ce a fost primit acordul prealabil din partea Pontifului Roman, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureşan l-a numit în funcția de Procurator al Preafericirii Sale pe lângă Sfântul Scaun pe Părintele dr. Gabriel Vasile BUBOI, din clerul Eparhiei de Lugoj și Rector al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma. Potrivit can. 61 din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, figura juridică a Procuratorului pe lângă Scaunul Apostolic îl indică pe trimisul personal al Arhiepiscopului Major pe lângă instituțiile Sfântului Scaun, care, în virtutea mandatului de procură, va îndeplini în numele Arhiepiscopului Major diferitele chestiuni în raport cu dicasterele Curiei Romane.” Îmi place să cred că portalul Curiei din Blaj, e-communio.ro, va cita și acest articol, pe lângă cele unde-și prezintă Buboi Gabriel „meditațiile”.
Un ultim lucru. Poate se vor găsi unii să spună că, în canoane, e vorba despre „omucidere” și nu despre „ucidere în culpă”, încercând o subtilitate lingvistică, și că importantă e și voința unui om în a comite o faptă. E bine să știe că, în Codul Penal, la Capitolul I, la „Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății”, la Secțiunea I, Art. 178, „Uciderea din culpă” apare sub titlul generic de „Omucidere”. Și spune: „Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.” Adică s-a acordat pedeapsa cea mai mică. De către instanța laică. Iar „intenția” sau lipsa ei nu sunt pomenite în Can. 1450, ca să agraveze sau să se ușureze situația.
Trecând, iar, la instanțele religioase… Este interesant cum Buboi s-a apărat, prin avocatul său, explicând că n-a comis el fapta. Nici David nu l-a ucis pe Goliath – piatra a făcut-o! Trebuie să ai sau avocat extrem de tâmpit, și să fii tu însuți tâmpit, sau să suferi de o ipocrizie crasă – iar, de a fi tâmpit, eu nu-l bănuiesc pe Buboi – să spui că tu nu ai legătură cu piatra.
Totuși, interesantă e linia argumentării – nu a comis el fapta. Dar nicăieri nu spune „m-am asigurat”. Acolo este vina, pentru moartea unui om. Care vină s-a evaporat, după igienizarea cazierului. Însă ea a fost ascunsă ani la rând față de Sinodul BRU, și față de cel care conduce Biserica aceasta, cu scopul lui Buboi Gabriel Vasile de a ajunge episcop.
Biserica are 2 variante, acum. Anunță Congregația pentru Bisericile Orientale că-și alocă dreptul de a nu mai urma Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, pe care-l sărbătorea acum un an jumate, fie propunând unul nou, fie rupându-se de Roma – sau îl depune, finalmente, pe Buboi, oferindu-i o catedră de religie undeva pe lângă Deva, de unde să poată povesti copiilor despre cinste și onestitate, ca orice infractor cu cazierul lumesc șmotruit, lăsând locul spre engolpionare cuiva poate mai puțin titrat dar mai curat.
Un articol plin de rautate si jumatati de adevar juridic. Sunt convisa ca Parintele Gabriel va va ierta, dar sper ca cetateanul Gabriel Buboi va va cere socoteala in fata instantei. Si va asigur ca veti pierde!PS. DEX OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat.
Studentii da la Pio Romeno,cu mici exceptii, sunt o sleahta de vlajgani lenesi si betivi. Sunt recomandati din culise de preotii BRU farà merite speciale, farà discernamant. Cheltuiesc banii vaduvei si ai orfanului aiurea pentru a deservi o istitutie pe cale de disparitie.
D. Pop, se poate intampla oricui sa ucida din culpa, insa este pacat, ca desi sunt multi capabili in biserici, in general ajung pramatii mincinoase in functii cheie. Oare asta si-a dorit Mantuitorul Iisus? Sa fi stat intr-o manastire se intelegea, nu cocotat la Vatican!
Aș avea o curiozitate, legat de prima glăsuire de aici: cam ce IQ are cineva care, deși i se oferă o sursă, în articol, preferă să vorbească despre ”jumătăți de adevăr jurific” decît să verifice? Ce IQ are aceeași persoană care scormonește DEX-ul pentru ”omucidere” dar nu caută și în CODUL PENAL, Art. ăla 178, despre „Uciderea din culpă”, care, AȘA CUM AM SCRIS ÎN MATERIAL, exact pentru încercările astea nesărate, apare sub titlul generic de… ați ghicit: „OMUCIDERE”?
De problemele persistă, încercați așa: se intră în http://www.jurisprudenta.org la Alba Iulia, apoi în dreapta la Căutare Ecris, apoi în stînga la Număr hotărîre, unde se pune 51/2009. Vedeți că aveți o lupă cu ”Caută”. Pg 2, intrarea 6, ucidere din culpă. Dreapta, download. Inițialele se secretizează, pentru profani. Puneți-l pe domnul Buboi să jure (pe Biblie) că nu e E.H.E și, de o face, anunțați-ne. Mulțumesc.
Vrem sau nu vrem sa acceptam, BRU nu si-a descoperit inca identitatea si menirea, este retrograda si cu personaje de astea… . Scopul scuza mijloacele de cele nai multe ori in BRU. Tanjesc dupa scaunele caldicele, popanii greco catolici, si de cele mai multe ori nu au bunul aimt sa respecye, nu vorbesc de Biblie, ci macar legea sau constitutia.
Părinte roagă te pt toți bolnavi infestați,Vera sunt de la valcaut de sus