Nu ne mai rămâne aproape nimic de făcut. Democrația, acea conducere a poporului cum o numeau vechii greci, este cea mai mare otravă pentru România. Nu pentru că ar fi ceva rău ci pentru că fără o educație minimă a cetățenilor, ea este mai mult dăunătoare decât folositoare. Iar în România, de două decenii și jumătate cetățeanul a fost mai mult mințit și batjocorit decât educat!
M-am gândit prima dată să plec din țară, anul trecut imediat ce a câștigat alegerile PSD. Știam de pe atunci cum va fi. PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități nu pe minorități), au gândit ceva de genul „un vot nu costă nimic, dacă îi votez și dau ce promit, e bine, dacă nu, nu-i nicio problemă” sau „nu mă interesează pe mine România de mâine, eu vreau să trăiesc bine acum, că ziua de mâine nu știu dacă o mai apuc”.
Practic, după această manipulare la scară mare, Dragnea avea două variante: să își păcălească alegătorii, adică să mintă cu nesimțire, cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România, să distrugă toată bruma de bine pe care cei de dinainte o lăsaseră, pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi, vizibile din satelit. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale sau a li se permite să fure cât vor și căutarea mijloacelor de a face bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
Așa au fost lansate pe piață zeci de tatonări, cum este cea legată de pilonul 2, pe principiul „dacă fraierii tac, îi ardem la buzunar. De comentează, o dăm la întors”. Nu are rost să intrăm aici în detalii, întrucât cei care știu despre ce este vorba mă vor găsi redundant în timp ce ceilalți vor trece repede pe site-urile care le cântă în strună. Totuși, în România nu prea există redundanță, ea ia mai degrabă forma unui misionarism utopic. Pare inutil să vorbești despre principii și valori atât timp cât toată lumea le cunoaște, doar că în România nu e ca în Occident. Lauzi un senator când face lucruri bune pentru că e o raritate și astfel de rarități merită încurajate, chiar dacă toți sunt aleși pentru a face lucruri bune.
Revenind, masa de români care a votat PSD are ce a meritat. Cei care au conștiință și înțeleg ce greșeală au făcut caută acum scuze, ceilalți se mint și se păcălesc în fiecare zi conectați la vidanjele televizate. Se bucură de creșterea salariilor până vor vedea cât va costa pâinea, benzina, cât vor plăti taxe (cu mânuța lor, stând la cozi pe la ghișee) etc. Deranjant este însă mediul toxic în care toate aceste lucruri se coc. Oamenii din fruntea țării, mint, jignesc, înjosesc, umilesc zilnic tot ce e diferit în jurul lor.
Occidentul nu mai este un exemplu, chiar dacă nu se spune explicit, direcția este Ungaria lui Orban sub umbrela lui Putin. Ungurii și-au făcut o păpușă voodoo din Soros (țap ispășitor și pentru felul în care bate vântul), românii calcă și ei pe urme, ungurii au început să atace societatea civilă și să desființeze bănci, premierul român vrea să își țină banii la saltea ca pe timpul lui Ceaușescu. Orban s-a apucat să controleze, a se citi „închidă” ziare și televiziuni, (fă!) Doina Pană, ministrul Pădurilor, se gândește să dea bani celor care scriu știri pozitive. Atacul la adresa justiției nu e copiat după Budapesta (la cum funcționează acolo, nu e nevoie) ci după Polonia care a scos femeile în stradă pentru că voia să se întoarcă în Evul Mediu și să interzică avorturile și care este în vizorul Comisiei Europene pentru tentativele de a controla politic, justiția.
În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici (de asta vedem tot felul de reportaje cu români ajunși departe sau oameni simpli care și-au făcut o viață normală integrându-se altundeva) pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru Occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?
