Filosoful Mihai Maci a ținut miercuri, de la ora 18.00, la Primăria Oradea, conferința „Lecțiile amare ale democrație”. Deși nu a fost foarte multă lume, atmosfera a fost destinsă iar discuțiile s-au întins pe parcursul a mai mult de o oră, după finalizarea prelegerii.
Mihai Maci a pornit în prelegerea lui, așa cum obișnuiesc filosofii, de la a pune întrebările potrivite, în acest caz: unde ne aflăm, ce am făcut până aici, ce mai avem de făcut?
„Dacă reușim să ne răspundem la aceste întrebări, vom obține un sens al prezentului. Cu cât privim mai lucid trecutul, cu atât ne putem configura mai bine viitorul. Ce s-a schimbat în România odată cu Revoluția? Ne închipuiam atunci că schimbarea este o lume pe dos, că tot ce nu aveam vom avea. Ne doream mâncare, televizor, cărți, libertate, democrație. În câteva luni le-am primit pe toate. Ce era de făcut apoi?
Nu ne-am trezit într-o lume perfectă așa cum visam. Eram aceiași. Structura lumii și a noastră, cea interioară, era aceeași. Nu evenimentul este important, ci modul cum ni-l asumăm iar în ce a urmat după, au fost mai multe elemente de continuitate (n.r. „reflexele” de pe vremea lui Ceaușecu) decât de ruptură.
Victimele unui regim totalitar sunt cei care suferă direct, trimiși în închisori, uciși, dați afară din case etc. Ei sunt întotdeauna mai puțini. Marea masă din România era formată din profitori de pe urma comuunismului, în general cei de la vârf, și cei de la bază, care au primit mai puțin și ar fi vrut și ei mai mult. Frustrați. Aceștia sunt cei care au făcut Revoluția și ei sunt perdanții ei. Sunt pensionarii de astăzi”
a spus Maci, care a subliniat că analiza, cu o bibliografie solidă la bază, nu este una care să pună într-o lumină peiorativă anumite persoane sau categorii de persoane, ci una care să privească sincer și lucid fenomenul.
Normalitatea se poate transmite de jos în sus
După prima urbanizare, cea în care mulți dintre cei care locuiau la sate și comune s-au mutat la orașe, stopată de Ceaușescu prin celebrele „buletine de oraș”, a urmat o a doua urbanizare.
„Burghezia, cei care au trăit la oraș, s-a considerat, pe bună dreptate, încercuită și asediată. Fiind o urbanizare masivă, cei care au venit de la sate și-au impus regulile lor. Aici ar fi mult de analizat dar cred că un fenomen relevant sunt manelele. Ele sunt axate pe bucuria de a câștiga bani, de a-i cheltui și de a te bucura de acest proces. Gustul public s-a axat pe consumerism iar materialismul a devenit mult mai puternic în societatea de după revoluție.
Această urbanizare masivă a făcut ca orașele să devină neîncăpătoare, așa că emigrarea a devenit a doua urbanizare. În tot acest context, administrația și-a păstrat tradiția moștenită de pe vremea lui Cuza. Din cauza schimbărilor numeroase de guverne, administra a devenit tot mai stufoasă, fiind aduși noi oameni la ficeacre astfel de chimbare. În acest fel, nimeni nu mai știa exact ce avea de făcut.
Răspunderea funcționarilor era față de șefi, nu față de oameni, pentru că de șefi depindea toată existența lor. Răspunderea era la bază, la cei de jos, iar benefiiciile la vârful piramidei. Timp de 15 ani, nu s-a făcut aproape nimic în România. Din 2005 au intrat fondurile de preaderare și atunci au început să se mai miște puțin lucrurle”
a spus Mihai Maci care a subliniat că la următoarele conferințe, probabil la începutul anului universitar, își propune să abordeze alte teme complementare precum: dezvoltarea infrastructurii, a instituțiilor, a legislației și a oamenilor.
Prezent la întâlnire, rectorul Ioan Horga a spus că el are o viziune mai optimistă și crede că, în timp, lucrurile se vor schimba în bine.
„La Oradea lucrurile se mișcă, instituțiile sunt funcționale. Dacă ai cetățeni și lideri politici responsabili lucrurile pot merge într-o direcție bună. Astfel de exemple, pornite de jos, pot aduce acea normalitate pe care ne-o dorim în România. Cu cât vor fi mai multe astfel de normalități, cu atât mai repede se vor schimba lucrurile. Și Oradea nu este singurul exemplu de acest fel”
a spus Horga.
Conferința s-a încheiat cu un citat de Simone Veil „Credința începe acolo unde se termină iluziile”, completat de Mihai Maci :„După aproape 30 de ani, ar trebui să terminăm cu iluziile”.
Absolvent al Facultății de Istorie si Filosofie din cadrul Universității Babes Bolyai din Cluj-Napoca, Mihai Maci este în prezent lector universitar doctor la Universitatea din Oradea, consilier local și colaborator al platformei de analiză Contributors. S-a remarcat prin analize lucide și acide la adresa sistemul de Educație, pe care le-a adunat în lucrarea „Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe”, cu care a câștigat, în 2016, premiul „Matei Brâncoveanu” pentru Științe Socio-Umane al Fundației Alexandrion.
