„Condiții cum nu au unii dintre noi acasă”, ar spune cei mai mulți care ar vizita Penitenciarul Oradea. Perfect adevărat, cu o singură mențiune: libertatea. Adică acel ceva pe care nu pui valoare până când nu îl pierzi.
La doi pași de Republicii și câteva minute de centrul orașului, lângă prefectură, timpul curge diferit pentru 480 de oameni. Fie că au ajuns închiși pentru crimă, viol, tâlhărie sau furt, deținuții se învârt într-o lume care înceacă să copieze realitatea, să simuleze normalul dar care rămâne încremenită în regulile ei, unele scrise, altele purtate din gură în gură.
583 de paturi la un efectiv de 480 de deținuți (numărul variază pentru că sunt foarte mulți „în trecere”), sală de sport, chioșc, cabinet medical, cabinet stomatologic, capelă, ateliere ocupaționale, săli de clasă, bibliotecă, cam acesta este universul carceral al Penitenciarului.
„Gradul de ocupare, în acest moment, este de 105%. Avem 280 de deținuți cu regim de detenție închis, 54 cu regim deschis, 21 semideschis, 42 regim de maximă siguranță, 49 arestați preventiv și 32 neincluși, adică pentru care nu s-a stabilit încă regimul de detenție”
a explicat, încă de la intrarea în închisoare, inspectorul de penitenciar Gabriel Tiponuț. Alături de el, Silviu Ghergheleș, Marius Marian și Alexandru Catană au ghidat curioșii pe culuoarele pușcăriei ieri, în cadrul Zilei porților deschise, eveniment desfășurat cu ocazia Zilei lucrătorilor din penitenciarele din România.
Sala de sport este preferata deținuților. Este bine dotată și folosită de 50-60% dintre ei de două ori pe săptămână (câte o oră) sau de trei ori, în cazul celor cu regim închis. Unii au transformat activitatea într-un adevărat hobby câștigând cupe și medalii în competiții locale, județene sau naționale, desfășurate cu alți deținuți.
Deținuți cu card
Sistemul de valori din penitenciar copiază și el, într-o oarecare măsură, sistemul bancar din libertate. Deținuții au câte un card personal cu care pot cumpăra bunuri de la chioșc (în valoare maximă de 1.425 de lei săptămânal), cu care pot afla detalii despre zilele de detenție rămase, zilele scăzute în urma practicării muncii, pot citi ce îi interesează din legile în vigoare etc, folosind infochioșcurile de pe fiecare secție. Cardurile nu pot fi alimentate decât din închisoare, de către aparținători.
Cei care au probleme cu sănătatea pot merge la cabinetul medical al unității.
„Vin însoțiți la cabinet. Consultația este confidențială. Suntem doi medici care asigurăm 24 de ore iar permanența este asigurată de asistenții medicali. Avem în jur de 200 de bolnavi cronici cărora le asigurăm asistența medicală, dar afecțiunile cu care se prezintă sunt cele comune în 90% din cazuri.
Am avut și cazuri de agresiune și autoagresiune în ultimul an, dar sunt în scădere comparativ cu anii precedenți. Un deținut a vrut să se spânzure, dar am reușit să intervenim și să îl salvăm la timp. Am ma avut ingerare de corp străin sau tăieturi, dar sunt cazuri rare”
povestește dr. Emil Fildan, medicul închisorii. La cabinetul stomatologic vin mai puțini, cam 1.000-1.200 de vizite pe an, dar dr Rareș Borza este mulțumit cu noul unit stomatologic cumpărat anul trecut. Cei care vor să-și omoare timpul, pot participa la ateliere ocupaționale unde pot picta sau face origami.
Aceștia primesc credite care, atunci când ajung la un anumit număr, se transformă în recompense, vizite din partea aparținătorilor, spre exemplu. 15-20 de deținuți participă în mod activ la ateliere. Și la capela ordodoxă, condusă de un preot voluntar, pot participa. Pentru cei care sunt de alte culte religioase există preoți care țin slujbe într-o altă locație.
Romanele de dragoste la mare căutare
Camerele deținuților sunt decente. Au televizor, unele au duș în cameră, au toalete și câte două telefoane fixe. Deținuții au alocate câte 60 de minute lunar (cu excepția celor închiși în regim de maximă siguranță care au doar 30 de munte) și pot da 10 apeluri către 10 numere diferite de telefon.
„În cameră dorm mai mult, pentru că cei mai mulți muncesc câte 8-9 ore pe zi”
spune inspectorul de penitenciare Silviu Ghergheleș.
În funcție de locul în care o desfășoară, munca în penitenciar le aduce deținuților puncte, bani sau scăderea unor zile din pedeapsă. Majoritatea optează pentru scăderea acestor zile. Pe lângă asta, deținuților li se mai scad zile și pentru că spațiile din închisoare nu sunt corespunzătoare. Pentru 30 de zile petrecute în spații necorespunzătoare, deținuților le sunt scăzute din pedeapsă 6 zile.
Pentru că închisoarea trebuie să și educe, există săli rezervate cursurilor. 50 de deținuți sunt incluși în procesul de școlarizare, în clasele I-VIII și clase de liceu cu profil tehnologic.
Pentru ei, și pentru cei care vor să se destindă, există și o bibliotecă, cu 6000 de volume, una dintre cele mai bine dotate din vestul țării.
„Este frecventată de aproximativ 40% de persoane. Pentru că spațiul este mic, cei mai mulți primesc cărțile în camere. Se citește în special beletristică, romane de dragoste, polițiste, dicționare. Sunt mulți care ajung în închisoare din diferite țări și care încearcă să își perfecționeze limba. Pot primi cărți și de la familii. Ca autori, cred că cei mai citiți sunt Sandra Brown și Sidney Sheldon”
povestește unul dintre deținuții care se ocupă de bibliotecă.
Penitenciarul face eforturi pentru a se alinia standardelor europene așa că are deja un pavilion declarat corespunzător (care respectă condițiile prevăzute de Legea Nr 169/2017), cu 124 de locuri. Aici stau deocamdată cei arestați preventiv și neinclușii (cărora nu li s-a stabilit încă regimul de detenție).
În plus, anul acesta, au fost reamenajate și dotate cu mașini de spălat și frigidere, 9 camere de deținere (cu toaletă și duș) și sunt în desfășurare lucrări de renovare la vestiarul angajaților, camerele de deținere și pavilionul administrativ.
Oricât de europeană ar fi, o închisoare rămâne închisoare. Iar pușcăriile românești nu sunt tocmai modele devreme ce, așa cum spunea în urmă cu câțiva ani comisarul-şef Gabriel Ţica, director adjunct pe Educaţie la Penitenciarul Oradea, 50% dintre deţinuţi recidivează. Cel mai probabil pentru cei care trec prin experiența închisorii, în ciuda dotării și eforturilor de îmbunătățire a condițiilor, vorba lui Jean-Paul Sartre, „iadul sunt ceilalți”.
