În ciuda a ceea ce crede o mare parte dintre români, anume că fake-news-ul este o invenție modernă, acesta a existat dintotdeauna în România. Ioan T. Morar îi invită pe iubitorii de lectură să urmărească, prin intermediul cărții sale „Fake news în Epoca de Aur”, felul în care o Românie alternativă – plină de umor, cu un accentuat simț al grotescului, inventivă, colorată, ironică – dă cu tifla cenușiului murdar al ideologiei comuniste.
Deși cartea este una plină de substanță, subiectul fake news-ului este inepuizabil.
„După ce manuscrisul a fost trimis de Polirom la tipar m-am gândit că aș mai fi avut câte ceva de zis în zona fake news-ului. Unele dintre întâmplări le-am omis eu în mod intenționat, ca să nu devină cartea prea voluminoasă, altele mi-au venit în minte abia acum. Poate că, dacă va exista o a doua ediție, voi mai adăuga ceva.
De pildă, n-am vorbit în carte despre vizionările de casete video în grupuri de prieteni sau despre cele organizate la limita legalității de instituții de spectacol care trebuiau să se autofinanțeze. Asta se întâmpla în săli de câteva zeci de locuri, cu bilete mai mult sau mai puțin trecute prin contabilitate.
În general, în vizionările publice (pe la teatre, case de cultură, case ale tineretului), casetele erau preponderent cu filme de acțiune, de preferință karate, kung fu etc. Erau filme piratate de cele mai multe ori, unele cu subtitrări ciudate, în alte limbi, dublate de vocea „haiducului“ traducerilor, Irina Margareta Nistor (de cele mai multe ori). Imaginile nu erau foarte clare mereu, dar era ceva altfel, neoficial, neîncărcat de propaganda comunistă…”
spunea autorul într-un interviu acordat „Suplimentului de cultură”, după apariția cărții.
Ioan T. Morar (născut în 1956) a fost inițial profesor de limba română, apoi redactor la „Viața studențească”, radctor șef la Varietăți TVR, membru fondator al Acedemiei Cațavencu, membru al grupului Divertis, scriitor și multe alte, între care, vreme de un an, consul al României la Marsilia, după care s-a stabilit în Franța. Un personaj sclipitor, în tot ce face și scrie.
Este autor al mai multor volume. Și foarte cunoscut pentru farsele – astăzi se spune fake news – foarte reușite, mai ales în vremea în care lucra la revista Viața studențească – de pildă, numeroasele poezii despre pace traduse de el din literatura lumii, poeme care n-au exista niciodată.
„Fie că și-a propus, fie că nu, Ioan T. Morar ne oferă o savuroasă contraistorie a comunismului românesc. Sub forma unor secvențe adeseori burlești, scriitorul livrează imaginea unei lumi în care absurdul era regula, nu excepția. Deși scrise sub ghilotina cenzurii, ele sunt complet dezinhibate, cu o libertate a gândului și a expresiei ce le dădea, în epocă, un aer de neverosimil.
Și totuși, textele au apărut în presa ultimelor două decenii comuniste, pe sub nasul activiștilor de partid și al vămuitorilor ideologici. Cum a fost posibil acest lucru? Uneori, prin jocul hazardului, pe care autorul îl explică în palpitante capitole de memorialistică. Adeseori, prin partide de șah încrâncenate în care inteligența s-a dovedit superioară obtuzității și prostiei.
Cartea lui Ioan T. Morar este, pe lângă certele virtuți literare, conectate la o nesecată mină de umor și inteligență, un sclipitor document de epocă. Suntem invitați cordial să urmărim felul în care o Românie alternativă – plină de umor, cu un accentuat simț al grotescului, inventivă, colorată, ironică – dă cu tifla cenușiului murdar al ideologiei comuniste”
scrie pe coperta a patra, prietenul său Mircea Mihăieș.
Catea a apărut la Editura Polirom, are 334 de pagini și poate fi cumpărată cu prețuri cuprinse între 35 și 40 de lei.
