Dan Puric și lașitatea naționalistă

Naționalismul xenofob, antisemit sau șovin nu s-a bazat niciodată pe acte de curaj, ci pe nenumărate lașități, minciuni și complicități. A fi naționalist nu e un act de bravură, ci o eschivă și o înșelătorie, o fugă de responsabilitate.

Ce anume pare curajos în ceea ce face Dan Puric debitând teorii ale complotului și conspirației, manipulând prin minciuni patetice până la lacrimi publicul emotiv, leneș și incapabil de a gândi cu mintea lui? În ce constă curajul lui?

Prin ce anume este curajos George Simion atunci când violentează verbal și fizic oameni și perorează vulgar despre Rrromânia și rrromâni? Ceea ce pare „curaj” la el și la acoliții lui extremiști este tupeu, șmecherie, bravadă, dar nu are nimic din valoarea curajului.

De foarte mulți ani, nici nu mai știm de când, naționalismul xenofob este refugiul lașilor din politica și cultura românească. Al celor care habar nu au cum sa guverneze, care au participat la toate schemele de jefuire a banilor și bunurilor publice, care au fraudat și au corupt, dar care, iată, își cos la loc virginitatea inventându-se în patrioți și naționaliști.

Mai precis: ceva precum AUR, adică extremismul de azi, complice în multe din felurile sale de a vorbi și a acționa cu Putin, a fost posibil pentru că an după an, sistematic, naționalismul xenofob și șovin a fost un discurs la îndemâna și pe placul politicienilor.

Care s-au prefăcut a fi mari figuri democrate șî pro-europene, dar care s-au folosit cu toții de simbolurile naționale, de la drapel la ie, pentru a-și înveli în ele corupția și frauda la care au fost părtași.

Și pentru că sistemul de valori al acestei clase politice arată ca un șvaițer, cu mai multe găuri decât materie, în aceste nenumărate găuri și-au găsit loc în timp tot felul de mișcări extremiste și radicalizate, într-o complezență generală a politicii și mediilor românești. Toate au fost tolerate, îngăduite, privite chiar cu oarecare simpatie.

Există cercuri concentrice sau, dacă vreți, straturi suprapuse ale acestor complicități din care crește și se dezvoltă ura și intoleranța. Desigur, nu toți cei care țin discursuri naționaliste sunt la fel de responsabili, dar toți participă, cu contribuții diferite, la întreținerea xenofobiei, a antisemitismului, a șovinismului, a sexismului și a tuturor întruchipărilor posibile ale urii. Pentru că, încă o dată, ceea ce pare curaj la cei care țipă în gura mare că ei vorbesc în numele românilor oropsiți nu este altceva, decât mereu și mereu, un nou îndemn la ură, la discriminare și la excluziune.

Cazul de la TNB este exemplar pentru acest gen de comportament: toți mint și se prefac revoltați, de la directorul interimar co-responsabil pentru distribuirea unei fițuici cu iz penal, până la ministrul care mimează surprinderea.

Nimeni nu are curajul adevărului în această situație, pentru că toți sunt amestecați în aceste publicații și discursuri și manifestări.

Nimeni din Ministerul Afacerilor de Interne nu a luat poziție împotriva nenumăratelor scandaluri și acte de banditism ale extremiștilor, pentru că, nu-i așa, polițiștii, jandarmii și șefii lor sunt cei mai patrioți dintre patrioți, iar cu străinii afară din țară, fie ei unguri sau Fritz.

Cazul de la TNB este exemplar și pentru că totul se leagă, totul e coerent: Dan Puric își ține de multă vreme conferințele delirante în spațiul TNB, directorul interimar este el însuși un admirator al maestrului Puric, iar în redacția scandaloasei publicații se află același inevitabil Dan Puric. Să nu ne facem iluzii deci că în acest circuit vicios al complicității naționaliste și al urii își va găsi loc vreo formă de justiție sau de reparație.

Continuarea o puteți citi pe PressHub.ro.