Declarație controversată a premierului Marcel Ciolacu sâmbătă, 27 ianuarie, la Oradea. Vorbind despre sistemul medical din România, sistem pe care a promis și apoi a amânat să-l reformeze, și care a fost manageriat de PSD cel puțin 17 din cei 33 de ani de la Revoluție încoace, premierul a spus că în spitalele din țară nu se fac acte medicale ci paleație.
Înconjurați de un alai de PSD-iști, majoritatea profitori de pe urma PSD-ului (puși pe criterii politice în instituții deconcentrate sau cățărați, fără niciun merit, în instituții centrale) sau care vor să „se pună bine cu șefii de la București”, premierul Marcel Ciolacu și ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, au trecut în weekend prin Bihor. După ce s-au plimbat câteva minute prin Spitalul Județean, au participat la o conferință de presă.
Atitudinea premierului și a ministrului Sănătății nu a fost cea a unor dirguitori aleși să împartă fondurile cetățenilor în funcție de niște criterii unanim acceptate, ci cea a unor șefi de plantație. Este adevărat că Spitalul din Oradea a primit bani de la București (ca foarte multe alte spitale din țară, de asemenea) dar banii aceia au fost din taxele și impozitele noastre ale tuturor, nu i-au adus de acasă, cu sacul, nici Ciolacu, nici Rafila.
Conferința a adus o altă premieră care le-a lăsat bihorenilor, și mai cu seamă medicilor, un gust amar. Referindu-se la sistemul medical, Marcel Ciolacu a spus că acesta doar se face că salvează vieți omenești, făcând în schimb paleație.
Dacă nu cunoașteți, paleație li se face bolnavilor ale căror afecțiuni nu pot fi tratate, cu scopul de a-i ajuta să nu sufere înainte să se ducă în lumea celor drepți. În concluzie, medicii care se spetesc în spitalele din România, prost dotate, cu personal insuficient și cu medicamente tot mai puține, se fac că tratează pacienții, oferindu-le de fapt alinarea de a nu mai suferi.
„În acest moment cheltuielile statului cu Spitalele sunt de aproape un miliard de euro pe lună. Și, în continuare, pacienții sunt supărați că nu au acces la sistemul de sănătate, că nu au suficiente medicamente în spitale. Medicii de familie sunt nemulțumiți că nu pot să deconteze absolut totul. Toată lumea e nemulțumită, la un efort financiar foarte mare din partea statului.
E o singură concluzie. Trebuie să ne asumăm o reformă în sistemul sanitar dacă vrem să mergem înainte. Avem ca alternativă să nu recunoaștem adevăratele probleme din sistem și risipa care se face, sau să schimbăm lucrurile. Oradea este un exemplu. Au reușit să unească două spitale sub un singur manager. Sunt multe soluții. În alte părți dorim să „fragmentăm”.
Fiecare cu spitalul lui, cu managerul și cu mândria lui. Nu. Acesta nu este viitorul. Viitorul este ce se întâmplă astăzi la Oradea. O recunosc și vă felicit domnule manager (n.r. Gheorghe Carp – managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea) și pe dumneavoastră și pe Ministrul Sănătății. Vă implicați unde se face performanță, unde se salvează vieți omenești, nu unde ne facem că facem act medical dar de fapt facem paleație. Trebuie gândite soluții ca aceasta, scoase spitalele din sistem și lăsat sistemul să respire corect”
a spus premierul Marcel Ciolacu.
Cine e de vină? PSD, niciodată!
Întrebat de jurnaliști despre mult trâmbițata restructurare în sistemul medical, promisă și apoi amânată, Marcel Ciolacu a spus:
„eu înțeleg așteptările și le respect pentru că sunt îndreptățite.
Înțeleg și că de peste 30 de ani se așteaptă această reformă. Mai mult decât să îmi asum, în an electoral, că voi finaliza reforma în sistemul bugetar, nu pot să fac.
Nu pot să fac ce nu s-a făcut în 30 de ani, pe un sistem paușag, să spun, „toată lumea trebuie să dea afară 10% din angajații din sistemul de sănătate” să spun că am făcut reformă. Nu o să fac asta. Câteodată graba poate strica buna intenție și asumarea. (…)
Înțeleg așteptarea dar chiar să dați cu pietre în unul care și-a asumat acest lucru și în an electoral. După 6 luni destul de complicate, m-am încadrat cu toate termenele. O să mă încadrez și cu ce am promis în ceea ce privește sistemul”.
Se pune întrebarea cum a ajuns sistemul acesta să facă „paleație” în loc de „acte medicale”. Cine l-a condus în acești ani în care s-a deteriorat atât de mult?
Primii miniștri ai sănătății după 1989 au fost Dan Enăchescu (1989) și Bogdan Marinescu (1990) ambii FSN. Au urmat apoi: Iulian Mincu (1992), Daniela Bartoș (1996) ambii FDSN/PDSR. Din 2000 și până în 2003 Ministerul Sănătății a fost condus de 4 PSD-iști (Daniela Bartoș, Mircea Beuran, Ionel Blănculescu și Ovidiu Brânzan). În 2008, PSD-ul a revenit la conducerea ministerului prin Ion Bazac iar în 2012, instituția a fost condusă de Victor Ponta.
În 2014 și 2015, un alt PSD-ist, de această dată de tristă amintire, a condus sănătatea. Este vorba de Nicolae Băniciou, cel care spunea, când a avut loc tragedia de la Colectiv, că nu e nevoie ca arșii să fie transferați în altă țară pentru că totul „se rezolvă aici, în România”. Pe 4 ianuarie 2017, un alt politician PSD, cu câteva plagiate la activ, era înscăunat ministru al Sănătății: Florian Bodog.
Acesta a fost urmat de Sorina Pintea, prinsă în flagrant de procurorii DNA, după ce ar fi luat o șpagă de 120 de mii de lei pentru un contract de construcție a unor săli de operație.
Ultimul pe lista celor care au pus umărul la „transformarea sistemului de sănătate în unul de paleație” este cel cu care Marcel Ciolacu a venit braț la braț să viziteze Spitalul Județean din Oradea, Alexandru Rafila, al cărui tată, a bătut şi nenorocit mulţi arădeni în beciurile securităţii.
În concluzie, a cui este cel puțin jumătate din vina pentru transformarea sistemului de sănătate în unul de paleație?