Fundația Părinți Salvatori a organizat sâmbătă, 17 februarie, un curs „Basic life support” menit să îi învețe pe orădeni să acorde primul ajutor în caz de înec sau stop cardio-respirator. Organizatorul cursului, Vasile Vlașin, a făcut și un apel către autoritățile locale să pună umărul la salvarea de vieți și să instaleze defibrilatoare în Oradea.
Cursul grupei 1518 s-a desfășurat în Corpul F din Cetatea Oradea, a început la ora 17.00 și s-a terminat în jurul orei 11.00, participanții beneficiind și de o sesiune practică. În centrul lui s-a aflat Vasile Vlașin, un tată care a avut puterea de a transforma un eveniment nefericit din viața lui, moartea propriului copil, în imbold pentru a-i ajuta pe ceilalți să fie pregătiți în cazul unui astfel de accident: „Nimeni nu trebuie să își pună vreodată întrebarea – Cum ar fi fost dacă aș fi știut să intervin?”.
„Fac aceste cursuri pentru că există această nevoie imensă, nevoie pe care eu am cunoscut-o pe propria piele. Am demarat acest program de cursuri acum mai bine de 8 ani, în urma pierderii propriului copilaș din cauza unui banal înec cu mâncare. Atunci am realizat, din păcate prea târziu pentru mine, cât de importantă este cunoașterea acestor informații.
Inițial am vrut să învățăm noi, familia și câțiva prieteni, doar că au aflat și alți prieteni și au vrut și ei și au zis „hai, mai organizează” și am mai vorbit cu niște medici să mai facem un curs și au venit niște televiziuni și niște ziare au făcut reportaje și s-a publicat prin toată țara. Primeam mesaje de peste tot din țară, de la oameni, că vor să facă asta.
Și, la un moment dat, pe medici nu i-am mai avut la dispoziție și, înțelegând cât este de important ceea ce fac, am lăsat deoparte tot ce făceam eu până atunci și m-am dus și am făcut specializare la Consiliul European de Resuscitare, mi-am luat toate clasele pentru a putea preda cursul acesta și am organizat până la această oră 1518 sesiuni de curs.
În Oradea sunt a șasea oară, am fost și în anii anteriori câte o zi, două, dar ca anul acesta, niciodată. Am avut cinci grupe de curs programate în Oradea 24, 25, 26, 27, 28 și 29 ianuarie. Doar că a intervenit o dramă, un copilaș s-a înecat și a murit la grădiniță și atunci toată lumea s-a alertat iar povestea m-a prins aici.
Mi-am mai prelungit câteva zile și am stat până în 5 februarie și au mai rămas în jur de o mie de persoane care își doreau să participe și nu au mai avut loc. Mi-am anulat alte programări și am revenit în Oradea pentru 11 zile”
a povestit Vasile Vlașin, fondatorul Fundației Părinți Salvatori.
„Știți cum e cultura la noi, nu te doare, nu te duci!”
Instructorul a pornit de la afirmația că „nu există nimic mai important de învățat în viață decât acest curs” asta pentru că nu există nimic mai important de învățat decât cum să salvezi o viață, fie ea a apropiaților sau a unui străin. A prezentat apoi câteva statistici relevante, cum ar fi aceea că afecțiunile cardiovasculare sau „bolile de inimă” sunt ucigașul numărul 1 în lume.
„Au murit 440 de români astăzi, în stop cardio-respirator, pe fondul bolilor de inimă. Și ieri și alaltăieri și vor muri și mâine. Și nu ne mai pasă, pentru că ne-am obișnuit. Mor 5 români pe zi în accidente rutiere. Alea apar la știri, și e groaznic, dar faptul că mor 440 de români zilnic din cauza unor boli de inimă nu mai apare la știri. Pentru că nu poți da în fiecare zi o știre că au mai murit 440, au mai murit 440 de oameni…
Nu este numai în România, peste tot în lume aceasta este principala cauză. Dar nu ca în România. 109 este media de decese cauzate de stopuri cardio-respiratorii la suta de mii de locuitori în România, 44 la suta de mii în Uniunea Europeană. De unde diferența aceasta? De ce se moarte de două ori și jumătate mai mult în România de boli de inimă?
Sunt mai multe cauze, una din ele fiind aceea că atunci când inima cuiva de lângă noi ajunge într-o sincopă, noi nu știm ce să facem. O altă cauză este că nu avem o infrastructură de intervenție imediată, adică defibrilator. Nici cu infrastructura profesionalizată nu stăm bine deloc. Nu există suficiente ambulanțe, dotări, personal.
Un alt motiv pentru care se moare de inimă în România este că noi, ca popor, nu avem cultura analizelor medicale regulate. Odată ce ai trecut de 35-40 de ani, trebuie să-ți faci cel puțin o dată pe an un set complet de analize. Și cel puțin de două ori pe an, un banal EKG, ca să descoperi la timp când ai dobândit o boală de inimă, să poți să o tratezi în faza incipientă, în cel mai rău caz să poți să o ții sub control.
Nu să se trezească, la 45 de ani, cei din jur, mirați, „bă, omul ăla, cât un munte, roșu în obraji, vesel mereu, pe care nu l-ai auzit niciodată să-l doară, să se vaite, să meargă pe la medic, a murit”. Știți cum e cultura la noi. Nu te doare, nu te duci. Păi, inima nu doare. Numai se oprește într-o dimineață”
a povestit Vlașin care i-a sfătuit pe cursanți să doneze sânge pentru că
„odată la trei luni ai analize la zi. Dacă donezi sânge acum și mergi și peste trei luni, crezi că vei fi pe moarte? Chiar dacă intervine o modificare în organismul tău, odată cunoscută, poate o poți întoarce din stilul de viață, din alimentație etc. Apoi, știați că donarea regulată de sânge scade riscul de accident vascular cerebral și de infarct miocardic cu până la 88%? Vă dați seama, ce beneficii aduce pentru organism donarea sânge?”.
Memoriu pentru instalarea de defibrilatoare în locurile publice din Oradea
Un alt subiect important abordat de organizatorul cursului a fost necesitatea instalării unor defibrilatoare în locurile publice. Vlașin a spus că în orașele din Occident nu mai este de mult o noutate existența defibrilatoarelor în locurile publice și că ar trebui ca și noi să facem pași mai hotărâți în această direcție.
„Cine a stabilit că viața mea este mai puțin importantă decât a unui suedez care are defibrilator în fiecare vagon de tren?”
s-a întrebat retoric instructorul.
Pentru că unii orădeni care au participat la curs au înțeles necesitatea unor astfel de dispozitive și în Oradea, Asociația Părinți Salvatori a decis să facă pași în această direcție.
„Acum două săptămâni, o doamnă care participa la curs, a întrebat dacă am putea iniția o petiție la Primărie să pună defibrilatoare în locuri publice. Am spus că petiție nu sună bine, zgârie pe urechi. Hai să-i spunem memoriu. M-am gândit că e dificil să fac asta, să alerg după semnături, cu date de buletin etc. Am vorbit cu cei care îmi construiesc pagina on-line și au făcut o rubrică pe site.
A durat două săptămâni și am cheltuit o grămadă de bani, dar am implementat un modul pentru toată țara. Din Sântandrei sunt deja 80 de semnături. Îi rugăm pe oameni să intre pe parintisalvatori.ro și să completeze acel memoriu și apoi, cu câte semnături vom avea, vom merge la Primărie.
Primăria Oradea, din ce văd eu din exterior, este o administrație orientată spre dezvoltare și cred că au să fie deschiși și spre această inițiativă. Sper să strângem 3-5 mii de semnături. Avem deja în jur de 500 de semnături de vineri seară până acum (n.r. sâmbătă, ora 17.00)”
a declarat Vasile Vlașin.
Cursul 1518, organizat de Fundația Părinți Salvatori, a fost gratuit. Cine a dorit a putut însă face donații.
Până luni, 19 februarie, se adunaseră 1.060 de semnături.
Este impresionant cat de mult poate insemna pentru o comunitate un om care transforma o tragedie personala intr-o oportunitate de a ajuta pe altii. Cursul „Basic life support” organizat de Fundatia Parinti Salvatori este un exemplu elocvent al puterii pe care o poate avea empatia si dorinta de a face bine. Este incurajator sa vedem ca din ce in ce mai multi oameni se implica si isi doresc sa invete cum sa acorde primul ajutor in situatii de urgenta, pentru ca aceasta cunoastere poate face diferenta intre viata si moarte. De asemenea, este important sa vedem si un apel catre autoritati sa sprijine aceste initiative si sa instaleze defibrilatoare in locurile publice, astfel incat sa putem avea mai multe sanse de a salva vieti. Felicitari Fundatiei Parinti Salvatori si tuturor celor implicati in acest curs pentru munca lor deosebita!